[Ruaraidh]

Sper sa nu fac o prostie postand aici (probabil fac) dar ma apuca nervii.

Din cauza unor circumstante nefericite, impart acoperisul cu maica-mea. Situatia financiara e proasta, eu trebuie sa lucrez intruna si nu pricepe ca am nevoie de liniste. De asta in loc sa lucrez pierd atata vreme pe forum. Nu am unde altundeva sa ma duc. I-am spus de 1000 de ori, politicos sau nu, ca trebuie sa ma concentrez, ca in ritmul asta nu fac nimic. Zile in sir a stat protapita pe un scaun langa mine, vorbind intruna, facand 100 de planuri diferite pentru viitor, stresandu-ma cu faptul ca lucrurile merg prost, ca si cand m-ar ajuta cu ceva sa aud asta in fiecare minut. I-am zis ca trebuie sa ma detasez si sa am mintea limpede, ea nimic, da-i inainte. Am facut totul zilnic, curatenie, mancare, rufe, si pe deasupra incerc sa castig un ban. Dar pentru ca nu tace din gura niciodata, trebuie sa astept pana se duce la culcare si stau pana la ore stupide ca 3 dimineata, cand deja sunt obosita de peste zi, deci rezultatul este un drac baltat. Cand iese din casa si duce copilul in parc, fac intr-o ora cat as face in 5, cand e ea langa mine. Tot timpul are ceva de comentat, ceva de intrebat, din 2 in 2 minute. Ii atrag atentia, tace 5 minute si incepe iarasi.
Are impresia ca mintea mea are un buton on/off, ca atunci cand nu mai vorbeste, reiau firul gandurilor imediat si am productivitate maxima, alea 5 minute cat ma lasa in pace. I-am explicat ca nu functioneaza asa.

Tot ce aud e vocea ei, cand vorbeste cu copilul repeta fiecare propozitie macar de 4 ori si fiecare cuvant de vreo 7. Ia uite, ia uite, ia uite, ia uite. Vino aici, vino aici, vino aici. Stai, stai, stai, stai, stai. Gata, gata, gata, gata, gata. Lasa aia, lasa aia, lasa aia acolo,lasa aia odata, tu n-auzi sa lasi aia?... Ma doare capul. Beau cafea si Cola in exces si tot nu reusesc sa ma desprind de zgomotul de fundal.

A zis ca ma va ajuta cu ceva ca sa am mai mult timp de lucru. Dimpotriva, casa e vraiste si nu de putine ori am strans eu in urma ei, asta luandu-mi ore bune. Pana la urma am renuntat. Mi-a zapacit toate lucrurile, umblu dupa ele cate un sfert de ora. Eu le pun undeva, ea le muta. Are intentii bune dar mai rau face.

Nu stiu cum sa ii explic, am incercat toate metodele si toate tonurile. Ba se enerveaza, ba se victimizeaza si incepe cu ''ma duc, n-o sa va mai deranjez, no sa va mai fac nici o problema'' etc, cand tot ce vreau e mai putina galagie, daca deloc nu se poate. Normal ca nu se duce nicaieri, ca n-are unde, dar nici de tacut nu tace. Am fata de ea o obligatie atat financiara cat si morala incat va trebui sa locuim impreuna multa vreme.Nu cred ca mai pot continua in ritmul asta prea mult, ne terminam creierii una alteia.

Aceasta postare a fost editata de Finnian: 09 September 2011 - 03:46 PM

[**Alex**]

mama ta nu o sa se schimbe nici azi, nici maine si nici peste 2 ani.
o sa se linisteasca 2 ore, 2 zile si apoi o ia de la capat. povestea asta am vazut-o de X ori si scaparea era plecatul de acolo. chirie, gazda...

[S.R.]

E olteanca mama ta ?

Sunt necesari ani intregi pentru a "convinge" un om ca nu vrei sa vorbesti atat de mult, ca nu-ti sta in fire sa bati campii, sa faci 5000 de planuri, sa te vaiti sau sa te lauzi excesiv etc.

Imagineaza-ti ca ea se plictiseste, ii lipseste rolul ei de mama. Dar nu il mai poate avea. Si devreme ce nu mai are rolul, nu mai are nici autoritatea si stimulii emotionali aferenti. Si ii e greu sa se lipseasca de ei.

N-ai cum sa o convingi sau sa o schimbi... Plus ca nu o cunosc ca sa imi pot da cu parerea despre cum ai putea sa ii creezi ceva reflexe conditionate.

Ar trebui sa gasesti cat mai repede posibil o metoda sa nu mai locuiti amandoua in aceeasi casa, ceea ce stii si tu.

O solutie extrema ar fi sa o ignori si cand se baga in seama sa devii mistreata neprietenoasa fata de ea. Dupa o vreme se obisnuieste ca tu ai ceva cu ea, chiar daca nu e asa, dar ca sa te lase in pace tre sa ii dai impresia asta, si te va lasa ea in pace, se va abtine de frica sa mai faca asa cum face acum, frica de a suporta comportamentul tau neprietenos (gen sa incepi sa te faci ca nu exista, iar cand ii arati ca o vezi ca exista sa ii dai impresia ca exista degeaba). Dar cica nu e bine sa scriu chestii d-astea pe net, ca le citeste uamneii si apoi spun ca-s hain, ca n-am suflet, cacum sa faci asa ceva la un parinte... Uite asa bine, el cum poate sa se poarte aiurea ? Ca e batran ? So what ? Atunci suntem/esti/sunt tanar/tineri, therefore...

Aceasta postare a fost editata de S.R.: 09 September 2011 - 03:57 PM

[Ruaraidh]

Stiu, m-am convins deja de asta.
Ne intelegem excelent de la distanta (prin telefon) sau cu cate o vizita zilnica mai scurta. Dar sa stam impreuna intruna e foarte greu.
Nu avem de ales pentru ca stam cu chirie si ea si-a pierdut serviciul(statea unde lucra inainte). Ne-a ajutat mult in ultima perioada, si de fapt de cand am venit in tara asta. E un om minunat in sensul ca are un suflet mare, se enerveaza repede, iarta repede, dar nu intelege ca trebuie facute compromisuri de ambele parti pentru a locui impreuna fara sa innebunim.

Viata asta m-a invatat multe. Cand stateam singura si nu aveam cu cine vorbi, mi se parea o situatie de nedorit. Cand imi aduc aminte acum, linistea aia era raiul pe pamant.

Stiu ca nu se va schimba pentru ca am avut mai multe perioade in care am stat impreuna, lucurile au mers ok o zi-doua, dupa care am ajuns sa nu ne mai suportam. Am zis ca era vina mea, ca eram imatura, ca data viitoare va fi mai bine etc. Dar acum, aceeasi poveste, cu cicalitul, cu schimbatul planurilor de o zi pe alta, cu discutiile repetate si interminabile despre acelasi lucru. Sta langa mine si analizeaza - daca fac asta iese asa... daca fac ailalta iese altfel... Si eu fac asemenea analize dar nu sacai pe nimeni cu ele. Si sunt aceleasi zi de zi. I-am spus, am mai purtat discutia asta si ieri, si alaltaieri, si in fiecare zi timp de 2 saptamani. I se pare agresiv sa ii spun asta, ca n-am timp de ea, ca o resping samd. Cu cine sa vorbeasca daca nu cu mine, cu peretii? Cu alte cuvinte trebuie sa vorbeasca intruna si e obligatia mea sa o ascult si sa ii raspund, chiar daca deja nu mai am nimic de adaugat la aceeasi discutie.

Ma enerveaza ca o da mereu in tragic din cele mai mici nimicuri, face tot felul de scenarii. Daca nu gaseste ceva uitandu-se cateva secunde in jur, gata, aoleu, am pierdut lucrul respectiv, aoleu, ce ma fac fara el, vai de mine samd. Dupa care normal ca il gaseste, dar pierde intai 5 minute vaitandu-se. E ipohondra sui generis. Ma doare un calcai, ma inteapa ceva, ma doare intr-o parte, sper sa nu mor, sper sa n-am ceva, am o tuse, sper sa nu patesc nimic. O ascult si dau din cap. Asa a fost intotdeauna, in fiecare seara ''murea'' de cate ceva. Nu stiu cum sa ii spun ca isi complica viata degeaba, fara sa o interpreteze ca agresivitate.

[S.R.]

Dap, clar e olteanca

[Ruaraidh]

S.R., la 09 September 2011 - 03:56 PM, a spus:

Nu e olteanca. Ea e de fapt un om bun, atata tot ca i s-a format un comportament pe care nu il mai poate schimba.
Stiu ce vrei sa spui cu comportamentul nepreietenos, nu as face asa ceva in mod intentionat, am avut des asemenea reactii dar erau autentice, nu planuite. Nu caut discordia si nu vreau sa o fac sa sufere in nici un fel. Stiu ca nu isi da seama unde greseste si este bine intentionata. Mai degraba as vrea sa pot eu sa stapanesc situatia mai bine, sa ma stapanesc mai bine zis, si sa reusesc sa fac tot ce trebuie fara sa-mi fac nervi. Cum ar spune englezul, get on with it.

Problema este ca pe moment intelege cand ii spun ceva, dar dupa 5 minute iese pe urechea cealalta si da uitarii complet acea conversatie. De pilda daca ne certam dintr-un motiv, are impresia ca odata ce situatia s-a calmat, poate continua ca si inainte, ca nu ma voi mai enerva din acelasi motiv pe viitor. Ceea ce normal ca nu se intampla.
Cand s-a nascut bebe, am rugat-o sa nu ii mai ia fetei mai mari jucarii care fac galagie, ca isi scoala sora din somn, dupa ce imi ia cate o jumatate de ora sa o adorm. Acum e ok, doarme tun, dar in prima luna a fost foarte greu. A venit acasa cu o toba. I-am atras atentia. Peste cateva zile, o trompeta. Peste o saptamana, o chitara, ca numai aia mai lipsea. Practic nu conteaza orice i-as spune, face tot cum vrea.

[S.R.]

Finnian, la 09 September 2011 - 04:25 PM, a spus:

...

N-o fi, dar sunt eu al dracu si am ce am cu oltenii... probabil pentru ca am intalnit mai degraba olteni cu comportamentul descris de tine decat alti oameni.
Garantat nu ai cum sa te intelegi cu ea... decat daca redevii copilul ei Ceea ce nu se va intampla.

[Ea.]

Si ce doresti de la noi ? Suport moral?

[Ruaraidh]

Laethae, la 09 September 2011 - 04:31 PM, a spus:

Si ce doresti de la noi ? Suport moral?

Chiar nu stiu. Am intrat in overdrive de la cofeina si m-am apucat sa turui aici. Asta e de obicei o idee foarte proasta. Dar o facui, o facui. . Probabil cautam un sfat, ceva, o tehnica de calmare si de auto-stapanire, daca exista un asemenea termen. Ca de schimbat nu pot schimba nimic.

Aceasta postare a fost editata de Finnian: 09 September 2011 - 04:39 PM

[Ea.]

Nici eu cu mama nu m-am inteles . Mi-a stricat tot zenul vara asta . Crede-ma . Daca gasesti o cale sa pleci fa-o