[Tenyearsafter]

Buna ziua. Vreau sa ma lamuriti cu o problema mai neinteleasa de mine pe care o am de mai multi ani..
Incep prin a va spune ca eu lucrez (am servici) in alt oras ceva mai departe de orasul meu de resedinta.Lucrez acolo de 5 ani de zile timp in care nu m-am putut adapta nici in ziua de azi.Nu pt. ca nu mi-ar displace orasul respectiv,(intradevar are si unele neajunsuri acolo, chiar am si locuinta personala cumparata)la servici am relatii bune cu colegii numai ca ma simt strain acolo, eu de-abia astept sa vina sfarsitul de saptamana sa plec acasa.Adica nu-mi pot imagina sa traiesc o viata intreaga acolo sau sa ma stabilesc acolo definitiv.Nu-mi exprima orasul ala nici o amintire, nu ma leaga cu nimic.Prefer sa vin acasa adica in orasul natal nu neaparat ca as fi legat de familie sau prieteni ci pentru faptul ca am un atasament profund fata de localitatea de bastina ca si cum acolo ma stiu din totdeauna si impresia "ca si intr-o viata anterioara tot acolo as fi trait" asta la modul figurat.Presupun prin absurd ca familia s-ar muta dupa mine in orasul unde lucrez, tot nu ar fi bine... Daca povestec chestia asta alor mei sau la orcare altcineva nu prea ma inteleg iar eu ma simt neinteles.Deci repet.Lucrul asta mi s-ar intampla in orice oras m-as muta cred.
As vrea sa ma lamuriti ce ar putea sa insemne lipsa asta de adaptare ...nu stiu cum sa o numesc mai exact dar as vrea sa ma pot acomoda ca toata lumea sa nu mai am problemele astea.Sa fie ceva patologic?

[Kilkoana]

Nu este in nici un caz ceva patologic.
Adaptarea cere timp si nu ii musai sa se realizeze. Pana la urma dupa o perioada in care apare un loc de munca potrivit sau iti poti deschide ceva in localitatea ta de bastina, te poti muta acasa.
Esti norocos sa simti un atasament profund fata de un loc.
Cand nu esti acolo, ai impresia ca totul iti este in valiza si ca tu esti altundeva doar pt o scurta perioada si astepti momentul magic al eternitatii de acasa.
Although, lucru ciudat, cand sunt acasa - ca si eu simt asa fata de locul de bastina - astept sa plec.
Calatorului ii sade bine cu drumul si suntem doar calatori catre destinatia finala. Care te va gasi in locul fata de care ai acest atasament.

[S.R.]

Nu e patologic. Pur si simplu nu vrei sa pleci d-acasa.