[Lirio]

Curiozitatea ne roade pe toti; sa o numim, daca vreti, o caracteristica a firii umane, cu fluctuatii de intensitate de la om la om. Probabil a mea este mai puternica decat a multora (nu-i neaparat un lucru cu care ma mandresc), atat de puternica, incat poate progresa periculos de mult, poate degenera si se poate transforma (ciudat, nu?) intr-un real defect (foarte de temut, as putea spune) cand ea [curiozitatea] se preschimba in dorinta de a sti tot ce se intampla, intr-o indiscretie...-haideti sa o numim, cu o umbra de exagerare- morbida.

E in regula cand aceasta curiozitate se rezuma la justificatul jind (pentru ca este justificat, nu-i asa?) de a cunoaste adevarul, adevar care, obligatoriu, ma priveste...intr-o oarecare masura. Dar nu imi place deloc atunci cand doresc sa stiu prea multe despre altii, atunci cand curiozitatea ma face sa imi doresc, de exemplu, sa stiu ceea ce se vorbeste in spatele usilor inchise.

Cat de mult poate afecta aceasta purtare meschina si egoista (poate exagerez numind-o astfel) un om?
Se vede, ei bine, ca realizez ca trebuie sa respect intimitatea altora (si chiar o respect, serios), dar nu suport cand am impresia ca ar trebui sa stiu...totul.

Considerati ca, atata timp cat ramane la stadiul de impresie, nu poate afecta pe nimeni, nici chiar pe mine?
V-ati confruntat cu astfel de "probleme" (m-am folosit de ghilimele pentru ca nu le consider chiar niste probleme, ci doar niste chestiuni de timp care ma framanta...uneori)?

Aceasta postare a fost editata de Ana 1996: 26 August 2011 - 12:09 PM

[Ninja2]

Wow, mare minunne, tipic fetelor de varsta ta.


Credeam ca e vorba de curiozitati perverse ca ale mele.

[Vennera']

Curiozitatea nu e un "pacat" atata timp cat cunoasterea care-i succede nu aduce cu sine si imboldul de a interveni in vietile altora sau negativ, in a ta. Dar parca Adam si Eva tot din fructul cunoasterii au gustat, nu? Oricum ar fi, eu consider necunoasterea drept intaiul si poate cel mai mare pacat pe care il poate face omul la adresa lui. Cunoasterea e cel mai puternic si cel mai nesatios drog: te duce la pierzanie daca nu-l asimilezi in doza completa, dar in paradis daca-l iei cum trebuie.

[Lirio]

Ninja2, la 26 August 2011 - 12:20 PM, a spus:

Credeam ca e vorba de curiozitati perverse ca ale mele.

Nu, nu despre asta era vorba.

Vennera, la 26 August 2011 - 12:22 PM, a spus:

Inca nu am invatat, probabil, care-i doza ideala.

[Vennera']

Stai linistita, nimeni n-a gasit-o.

[Athmy]

Curiozitatea ar trebui sa fie justificata, astfel ca sa fie folositoare si sa te bucuri de ce afli
Iar daca afli lucruri mai rele, sa le poti asimila cum trebuie, trecandu-le prin judecata proprie.

Curiozitatea este o calitate dar si defect daca se transforma in 'sport'. Cum se spune la tara, curiosii mor repede, adica probabil ca atrag conflicte si uita sa isi traiasca propria viata. Totusi, curiozitatea este o trasatura umana si fiecare o avem in doze care ne sunt proprii, in functie si de temperament si de educatia primita.

[Ninja2]

Uite o intrebare buna, de ce esti asa de interesata de detaliie picante din vietile altora? iti place drama?(fii sincera!) iti plac telenovelele? ai vazut lucrurile astea de mici si ti-au aprins o scanteie de interes? unele lucruri pe care le-am experimentat de mici sunt ca un drog, ofera un comfort psihic f. mare(si placere).

[Lirio]

Athmy, la 26 August 2011 - 12:38 PM, a spus:

Inca nu am transformat curiozitatea in "sport", dar de asta ma tem. Imi displace total cand oamenii devin atat de interesati de viata altora, incat simt ca trebuie sa stie totul despre ea. Daca ajung si eu asa? Sau daca am ajuns si nu imi dau seama? Ei, nici chiar asa.

Ninja2, la 26 August 2011 - 12:50 PM, a spus:

Uite o intrebare buna, de ce esti asa de interesata de detaliie picante din vietile altora?

Habar nu am; pare o chestie instinctiva (desi stiu ca nu este), n-as putea sa explic foarte bine.

Citeaza

iti place drama?(fii sincera!)

Pff. Da, cred ca da. Si nu imi place sa recunosc, deloc-deloc, dar m-ai rugat sa fiu sincera.

Citeaza

iti plac telenovelele?

NU. M-am lasat complet de ele in urma cu vreo doi ani. Se transformasera intr-un adevarat viciu, dar m-am vindecat; asta-i clar.

Citeaza

ai vazut lucrurile astea de mici si ti-au aprins o scanteie de interes? unele lucruri pe care le-am experimentat de mici sunt ca un drog, ofera un comfort psihic f. mare(si placere).

Care lucruri?

Aceasta postare a fost editata de Ana 1996: 26 August 2011 - 01:06 PM

[Aseneth]

Ana 1996, la 26 August 2011 - 01:00 PM, a spus:

Inca nu am transformat curiozitatea in "sport", dar de asta ma tem. Imi displace total cand oamenii devin atat de interesati de viata altora, incat simt ca trebuie sa stie totul despre ea. Daca ajung si eu asa? Sau daca am ajuns si nu imi dau seama? Ei, nici chiar asa.

Medalia de aur la aruncatul cu privirea si argint la trasul cu urechea. Cum n-ai auzit de sporturile astea?

Aceasta postare a fost editata de Aseneth: 26 August 2011 - 01:14 PM

[Renaissance'91]

Curiozitatea e ok cand cunoasterea adunata datorita ei este utila.Nevoia constanta de-a afla amanunte "picante" despre altii poate insemna ca tu cauti mereu sa te raportezi la ei.