Contact
Facebook
Twitter
RSS
Cum să devii sclav īntr-o fabrică de ciocolată din SUA
Autor: Andrei Udişteanu
Doi dintre tinerii romāni care protestează faţă de condiţiile de muncă pe care le-au găsit īn SUA prin programul "Work and Travel" povestesc ce au păţit pe "Tărāmul făgăduinţei".
Sursa: ARHIVA PERSONALĂCristian Diac e la a doua vizită īn SUA, cu "Work and Travel". Prima dată a fost de vis, din cāte explică. S-a īndrăgostit de America, iar cānd a revenit īn ţară numai despre asta povestea. Aşa că, pentru el, să se īntoarcă acolo şi anul acesta a fost mai mult decāt o simplă curiozitate.
"Credeam că o să fie şi mai bine, mai ales că ştiam cu ce se mănāncă Statele", spune băiatul. Are 21 de ani şi nu şi-a imaginat nicio clipă că va găsi acolo ceea ce el numeşte "un lagăr". Īncă din prima săptămānă de cānd a ajuns la fabrica de ciocolată Hershey, a picat īntr-o depresie adāncă. Şi-a dat seama că din salariul promis, după ce i s-au oprit toate deducerile, taxele şi chiria, nu mai avea bani nici măcar de māncare. Iar ritmul la care i se cerea să lucreze devenea din ce īn ce mai obositor. "Faster, faster, faster" e tot ce auzea, zile īntregi, el şi colegii de la linia de producţie.
"Eram ameninţaţi că o să fim concediaţi"
"Cānd am ajuns cu bine pe aeroport eram atāt de fericit de-mi venea să pup pămāntul", povesteşte băiatul. "Īncă de la īnceput toată lumea spunea că e muncă grea, dar eu chiar mă bucuram că este aşa, pentru că mă mai ţinea şi pe mine īn formă. Dar cānd am văzut că pentru o săptămānă am fost plătit cu 59 dolari īn loc de vreo 300$... M-am dus să īntreb ce s-a īntāmplat, poate era vreo greşeală, mi-au răspuns că nu e nicio greşeală şi ăsta e cecul meu īn urma decontărilor. Am cerut ajutorul sponsorului de viză, adică Cetusa, dar ei m-au expediat rapid spunāndu-mi că, dacă am să părăsesc locul de muncă, voi fi trimis acasă imediat", spune Cristian.
Īn contract, povesteşte băiatul, e stipulat că vor fi incluse şi bonusuri, dar care au īntārziat să apară. Managerii anunţau producţie de 110%, uneori chiar peste, de asta lui şi colegilor romāni de acolo li s-a părut şi mai nedrept ce se petrecea. Managerii de linie erau īngrozitori, din cāte spune. Nu erau nici ei americani, le vorbeau urāt, pe chinezi īi porecleau "Bruce Lee" şi nimeni nu īnţelegea mare lucru din ce le cereau īntr-o engleză stricată.
Aşa că, prin apartamentele īnchirate de studenţi scānteia protestului īncepea să se aprindă. Au zis iniţial să fie diplomaţi. S-au adresat celor care i-au adus acolo. "Dar sponsorul Cetusa nu ne-a ajutat cu nimic", zice băiatul. "Orice am fi īncercat să le zicem, eram ameninţaţi că o să fim concediaţi şi trimişi acasă. Aşa că, supărat că lucrez īn condiţii pe care le-au mai trăit doar săracii negri īn secolele trecute, plătit prost, ameninţat, am īnceput să mă informez ce aş putea face. Am ajuns de acord să cerem ajutorul unui ONG care se ocupă de aşa ceva", povesteşte Cristian īnceputul protestului lor.
PRIETENIE. Pentru Cristian Diac, īn ciuda celor petrecute, America rămāne totuși o destinație preferată
E mai liniştit. Şi spune că, īn ciuda tuturor celor īntāmplate, nu-i urăşte deloc pe americani.
Marile speranţe şi realitatea
Alături de Cristian, printre iniţiatorii mişcării care au scos studenţii de la Hershey īn stradă, e colegul său Decebal Bilan. El e de o săptămānă īn grevă. Protestul care a apărut īn paginile celor mai importante ziare americane a pornit cu o petiţie. Petiţie pe care, spune Decebal, conducerea Hershey refuză să o citească. Decebal descrie cum se lucra la cea mai grea linie de producţie, cea pentru sirop. Īn ziua īn care a lucrat acolo a calculat că a ridicat aproximativ 12 tone.
"Chiar şi după zilele care s-au dovedit mai uşoare decāt aceea tot nu īmi puteam simţi degetele şi spatele. După o lună de muncă, totalul banilor pe care i-am īncasat a fost de 430$, din care trebuia să mănānc şi să experimentez cultura americană. De cānd sunt īn America am vizitat doar două oraşe. Aşa că am decis mă implic īn grevă, ca să returnez banii (3.500$) pe care i-am cheltuit pentru a veni aici. Dar şi pentru că nu vreau ca nici un alt student romān să mai experimenteze ceea noi am experimentat".
A avut mari aşteptări de la "Tărāmul făgăduinţei". Şi-a dorit să pună bani deoparte. "Să recuperezi investiţia, să mai cumperi un laptop, ceva haine şi alte cadouri pentru acasă", spune Decebal. Īn schimb, cumva ironic, a căpătat ciocolată īn pauzele de masă. "Ăştia deţin aproape tot oraşul, parc de distracţii, muzeu, «Chocolate world shopping center», stadion pentru concerte şi meciuri de hochei. Pānă şi oraşul şi-a luat numele după ciocolată", descrie romānul dimensiunile adversarului cu care e hotărāt să se confrunte.
PETIŢIE
Ce cer străinii care protestează
Cristian Diac şi Decebal Bilan fac parte din grupul de aproximativ 200 de studenţi străini care au protestat, miercuri, la o fabrică ce īmpachetează ciocolată īn Hershey (SUA). Nemulţumiţii susţin că programul de vară, care ar fi trebuit să fie un schimb cultural, s-a transformat īntr-un caz de exploatare. Problema lor a ajuns să fie relatată inclusiv de prestigioasa publicaţie "New York Times".
Studenţii au semnat o petiţie īn care īşi explică nemulţumirea. "Īn această petiţie se cere: 1. chirie mai mică, 2. să taie deducerile inutile, 3. Departamentul de Stat să ia puterea Sponsorului de Viză care nu īşi īndeplineşte atribuţiile mai mult decāt atāt, făcāndu-ne viaţa un iad, 4. să ne fie plătite pagube morale, 5. să ofere locuri de muncă americanilor care sunt disperaţi īn a căuta un job", a explicat, pentru EVZ, Cristian Diac.
********
EVZ.RO
