[Hypathia]

Iubirea falsa

Iubirea falsa implica un triunghi mimetic. Intre subiect si obiectul dorintei nu exista o relatie directa, ci una mediata. Obiectul dorintei capata valoare doar pentru ca este inaccesibil, este vazut ca scop si pentru ca mediatorul il doreste, iar ceea ce face subiectul este o identificare cu mediatorul.
Interesant este ca si mediatorul (rivalul) intra in acest joc si escaladeaza tensiunea. In scurt timp nu va mai conta atat de mult obiectul dorit, cat amplificarea falselor dorinte ale rivalilor pentru obiect. Duelul era expresia perfecta a acestei dorinte false. Rivalul ca obstacol amplifica dorinta falsa (cartea lui Joseph Conrad, Duelistii, este o buna ilustrare a acestor dorinte false – femeia a disparut de mult din triunghi, au mai ramas doar orgoliile duelistilor).
Dupa ce are loc identificarea, obiectul dorintei isi pierde valoarea. Ce urmeaza dupa? Subiectul va intra in alt triunghi mimetic, va repeta acelasi ciclu.

Teoria mimetica a lui Girard imi aminteste de complexul Oedip nerezolvat care ne condamna la repetarea lucrurilor neintelese din prima copilarie: cautarea mamei inaccesibile intr-o femeie care e deja angajata intr-o relatie, identificarea cu partenerul acesteia iar daca femeia cedeaza si devine dintr-o data accesibila, abandonarea ei si cautarea unei alte "mame".

Dar Girard nu se refera doar la 3 subiecti umani cand foloseste termeni precum subiect, obiect si mediator. Mediatorul poate fi si unul imaginar, de exemplu personajele preferate din romane, din filme, trenduri etc. Preluarea dorintelor lor de catre subiect duce la formarea dorintei mimetice. „Dorinta mimetica nu este inradacinata nici in subiect, nici in obiect, ci intr-o terta persoana care doreste la randul ei si a carei dorinta e imitata de subiect“. (Girard)

In Rosu si negru asistam la desfasurarea unei iubiri mimetice. Julien o doreste pe Mathilde doar pentru ca se identifica cu rivalul sau, logodnicul Mathildei, doreste sa fie ca acesta, bogat, aristocrat etc, deci ii preia pana si dorintele (dorinta logodnicului pentru Mathilde). Din momentul in care Mathilde cade in bratele lui si Julien primeste zestrea ei, toata atractia ii dispare.

Iubire autentica

Iubirea autentica are la baza dorintele si sentimentele noastre reale. Consider ca pentru a iubi autentic, trebuie mai intai sa ne cunoastem dorintele reale, sa observam care e mimetica, preluata din mediu si care ne este proprie. Pentru asta este nevoie de introspectie. De ce ne-am chinui o viata intreaga iubind mimetic, lasandu-ne in voia sentimentelor si repetand un ciclu infinit cand avem capacitatea de a ni le analiza si de a discerne dorintele reale de cele mimetice?


pentru detalii: René Girard - "Minciuna romantica si adevar romanesc"

Aceasta postare a fost editata de Hypathia: 09 August 2011 - 10:25 PM

[Ea.]

Da . Ai dreptate

Iubirea artistilor e tot mimetica? Avand in vedere ca ei folosesc extazul si element de muza pentru desavarsirea pasiunilor?

Poate exista o iubire falsa pt o persoana si o iubire adevarata pt altcineva? Ah ce subiect misto . Nu m-am putut abtine sa nu intervin

Aceasta postare a fost editata de Laethae: 09 August 2011 - 10:55 PM

[Masim]

mno, daca nu e iubire adevarata, nu e iubire.E o chestie pe care unii o confunda cu iubirea.Poate le convine sau poate nu stiu ce-i aia iubire adevarata.
@Laethae, artistii joaca un rol.Se transpun.Da' poate-si iubesc partenerul de scena si profesia.

Laethae, la 09 August 2011 - 10:54 PM, a spus:

Poate exista o iubire falsa pt o persoana si o iubire adevarata pt altcineva?

exista confuzie si multe aiureli

Aceasta postare a fost editata de Masim: 09 August 2011 - 11:05 PM

[Insolit]

Psihologie, sociologie, filosofie - în aceste domenii, personal, cred că eventual se poate pune problema în termeni de ,,adevărat" sau ,,fals".
Iubirea nu se judecă în termeni de adevăr sau falsitate. E un sentiment - ca atare există sau nu. O definire o găsim însă în cea mai citată carte - Biblia. Orice altceva nu e iubire. E transfer de afectivitate, orgoliu, ce doriţi dvs.
Veacuri la rândul s-a răspuns la acest subiect şi se va mai scrie pe marginea lui.


p.s. Am observat că s-a postat la capitolul ,,psihologie", deci vor interveni voci avizate explicând procesul. (evident, în funcţie de curent, epocă, cultură, civilizaţie, personalitate, experienţă umană personală sau acumulată din realitatea imediată).

[Hypathia]

Laethae, la 09 August 2011 - 10:54 PM, a spus:

Iubirea artistilor pt cine? Opera lor, gen Pygmalion?
ah, sau pentru fiinta iubita pe care o tot aseamana cu nu stiu ce zeita? Cred ca in cazul asta are loc un fel de proces de cristalizare (daca tot vorbeam de Stendhal), fiinta iubita este vazuta ca fiind perfecta, desavarsita. Imaginea iubitei ideale este superpozabila imaginii iubitei reale. In timp, desigur, se vor ivi discrepante tot mai mari intre cele doua imagini, idealizarea va disparea. Dar asta e alt topic.

Daca iubirea artistilor pt fiinta iubita e mediata de tot felul de trenduri, curente, de identificarea cu alti mari artisti, atunci da, e mimetica.

Cred ca poate exista iubire falsa pentru cineva si adevarata pentru altcineva. Girard spune ca poti fi concomitent subiect intr-o relatie si mediator in alta.

Aceasta postare a fost editata de Hypathia: 09 August 2011 - 11:29 PM

[Ea.]

Inteleg . Multumesc

[Hypathia]

Insolit, la 09 August 2011 - 11:12 PM, a spus:

Iubirea nu se judecă în termeni de adevăr sau falsitate. E un sentiment - ca atare există sau nu.

ca tot ai zis de curente, cognitivistii spun ca la baza iubirii (emotiilor) stau gandurile (cognitiile). Cognitiile ne determina (constient sau nu, rational sau irational) pe cine sa iubim, ne determina emotiile. Sentimentul nu exista din senin, "de la sine".
In functie de aceste ganduri, de realitatea lor, de adevarul lor, de autenticitatea si congruenta lor cu fiinta noastra, putem spune daca o emotie este sau nu este autentica, daca o dorinta este sau nu este mimetica sau o iubire - adevarata sau falsa.

Aceasta postare a fost editata de Hypathia: 09 August 2011 - 11:50 PM

[Ea.]

Deci daca anulez modelul cognitiv am scapat de problema?

Sau de fapt sa il inlocuiesc

[Nemo!]

Laethae, la 10 August 2011 - 12:42 AM, a spus:

Deci daca anulez modelul cognitiv am scapat de problema?

Sau de fapt sa il inlocuiesc

Suna bine ce zici. Hai sa aprofundam.

[Hypathia]

Laethae, la 10 August 2011 - 12:42 AM, a spus:

Deci daca anulez modelul cognitiv am scapat de problema?

care problema? Criza mimetica?
Girard spune cum dorinta mimetica inteteste tensiunea si violenta se cere deversata intr-un tap ispasitor (cum a fost Oedip), printr-o crima ritualizata, sacrificiul. Asta pana la urmatoarea criza mimetica. Pentru a iesi din acest ciclu, el ofera solutia crestinismului, inlocuirea violentei cu iubirea.

Dar Ellis considera ca daca iti constientizezi convingerile irationale si le restructurezi (cu ce ma ajuta aceasta cognitie?, este in concordanta cu realitatea?, este rational sa gandesc asa? ce trebuie sa fac pentru a-mi schimba aceasta convingere?), poti schimba certamente efectul (emotii dezadaptative si comportament dezadaptativ, cum ar fi iubirea mimetica - nu credeam ca o sa fac vreodata o conexiune intre Girard si Ellis, care sunt atat de diferiti ).