Intelegerea este cheia catre calea cea buna. Terapeutul imi spunea asa odata: " In educatie trebuie sa educi cu dragoste in realitatea copilului, adica sa IL INTELEGI." Intrebandu-l odata ce este dragostea, mi-a raspuns:" Dragostea reprezinta totalitatea eforturilor facute pentru a-l intelege pe cel de langa tine in realitatea lui".
Si revenind la ideea iertarii...cei care nu nutresc resentimente sunt cei care: odata si-au terminat munca de doliu (au exprimat tristetea pentru pierderea sau neplacerea suferita) si, doi...au facut efortul sa inteleaga acea persoana in realitatea ei..deci...i-au oferit dragoste.
Tot de-aia mi-a zis ca parintii nu au vina...cand ii intelegi in realitatea lor , realizezi ca ei s-au comportat ca niste roboti, ghidati de lipsa de constiinta de sine, adica inconstienti. Caci constiinta de sine iti arata ca un anume lucru sau atitudine nu este ok, prin simpla constatare realista a efectelor.
A ierta nu este echivalent cu a-i pupa pe frunte si a-i felicita, ci cu a nu iti mai pasa de ei.
..........................
Iertarea (caderea la pace) nu se acorda decat in urma unui serios proces de constiinta, care nu are loc la agresori, pentru ca ei nu sufera, de aceea ruperea afectiva a victimei fata de agresor trebuie sa fie totala si definitiva. Nu are sens sa mai intorci capul. Exista exemple de agresori care isi cer iertare dupa ce au calcat pe la psihoterapie, insa o fac tot pentru pacea lor interioara, nu pentru ca le-ar pasa de victima. Sa spunem ca a sosit momentul procesului lor de constiinta. Merita oare iertarea? Avand in vedere ca agresiunea se desfasoara dupa un patern bine inradacinat in inconstient, cine ar fi dispus sa astepte ani de zile ca sa vada daca agresorul chiar este in stare sa se schimbe? Ce victima care chiar are capacitatea de a se separa de agresor ar alege sa-si linga ranile langa acesta in numele iertarii? Nu am intalnit asa ceva, decat de nevoie. Nu recomand insa sub nici o forma. Eu, care mi-am facut publica terapia, marturisesc ca ce am facut public, am spus si parintilor mei, s-au dat de pamant, s-au batut cu pumnii in piept, dar nu s-au schimbat. Daca ei doi, mama si tata ar avea capacitatea de a se cunoaste asa cum sunt in realitate, s-ar ucide unul pe celalalt. Orbirea îi ţine impreuna de o viata. De ce ar alege cineva care a deschis ochii sa ramana langa impostori? Nu avem proverbul ca dragoste cu sila nu se poate? Judecati si alegeti, daca va da mana. Mie din pacate nu-mi da mana sa aleg. Din motive de sanatate. Am ales insa spiritual ca parintii mei pentru mine sa nu mai insemne nimic. Pentru ca stiu ca puterea agresorului sta in impostura sa sentimentala, care odata deconspirata, se pierde. Exista cazuri de abuz grav, in care victima e nevoita sa locuiasca cu agresorul. Condamn ferm terapeutii care indeamna victimele copii, adolescenti, sa-si ierte agresorii parinti, sa aiba sentimente fata de acestia. Este o grava eroare care denota ca psihoterapeutul respectiv nu functioneaza independent de parintii sai mentali. A ierta inseamna in majoritatea cazurilor a oferi din nou ocazia să fii lovit.
.......................
Fiul, devenit un psihoterapeut de marca in occident, incearca sa cada la pace cu tatal sau, fost profesor universitar, ramas in Romania. Pe cand era mic, tatal sau il executa in bataie iar cand isi exprima o opinie/dorinta, il ignora (se facea ca nu-l aude si nu-l vede)
Tatal agresor confruntat cu fiul devenit adult independent îi spune acestuia: "N-o sa ma inveti tu pe mine!" (el voia sa spuna ca nu poate invata mai mult decat stie). Cu zece ani inainte sa moara, fiul nu si-a mai vizitat tatal, nu a fost nici macar la inmormantare. Fara scuze sincere, nu exista iertare (care inseamna cadere la pace). Daca scuzele sunt din varful buzelor, nu merita atentie. Acest tata nu a vrut sa recunoasca nimic din ce i-a facut fiului. Prin urmare fiul a rupt definitiv relatia cu tatal. S-au despartit certati pentru totdeauna. "Am vrut un lucru marunt de la el", spune terapeutul, (a se intelege sa-si recunoasca vinovatia sa-si ceara iertare), "si el n-a vrut". Acum sper ca ati inteles in ce conditii se acorda iertarea.
.......................
Cum devin unii impostori in relatie am mai spus. Unii barbati devin captivi sexual in relatii de casatorie nedorite, accepta copiii ca pe un garant al relatiei sexuale gratuite, insa il persecuta, iar femeile devin captive maternal in relatii de casatorie nedorite, pentru ca nu-i asa, sunt destule care se leaga de un bou prin copil, ca sa fie in randul lumii, dupa care persecuta copilul. Cat despre faptul ca acesti oameni nu isi iubesc copiii, nici nu ar sti cum sa faca asta, pentru ca nici ei n-au fost tratati mai bine de parintii lor.
Aceasta postare a fost editata de Big Lebowski: 17 July 2011 - 07:28 PM
Contact
Facebook
Twitter
RSS
















