[Fiero]

Frica este detectivul pericolelor, gardian in fata acestora. In absenta ei ne-am comporta asemeni unui copil mic care baga linistit cuie in priza, fara sa constientizeze ca de-acolo vine moartea. Frica ne protejeaza si ne ajuta sa supravietuim. Prin urmare, nu putem afirma ca frica este apanajul lasilor. Dar cand perceptia noastra asupra realitatii este deformata si sesizam situatii periculoase la fiecare pas, cand orice loc este pentru noi o jungla in tufele careia pandesc dusmani care-s pregatiti in orice moment sa ne atace, cand in fiecare vorba care ne este adresata detectam ironii muscatoare, cand orice cuvant il luam ca pe un afront si fie ne retragem in noi insine, refuzand sa mai comunicam, fie reactionam cu agresivitate, atacandu-ne nejustificat interlocutorii, jignindu-i, ponegrindu-i, atunci ne confruntam cu falsa frica. Falsa frica este aceea care ne blocheaza intr-o situatie prezenta, impiedicandu-ne sa evoluam, ea nu ne lasa sa accesam, sa profitam de resursele de care dispunem pentru a inainta. Vom spune intotdeauna „Daca nu reusim?” , in loc de „Hai sa vedem cum va fi daca...!”. Intotdeauna vom vedea partea negativa a unei situatii si latura negativa a unei persoane. Frica de necunoscut ne va determina intotdeauna sa preferam, sa ne complacem intr-o anumita situatie, chiar daca aceasta nu ne este favorabila, numai datorita faptului ca nu dorim sa riscam. Chiar daca ne e rau, macar e un rau cunoscut, daca riscam exista posibilitatea sa ne fie mai bine, dar ne e frica pana si de bine, daca asta presupune sa ajungem intr-o situatie necunoscuta.
Psihiatra Elisabeth Kubler-Ross ne spune ca falsa frica isi are originea in trecut si declanseaza teama de viitor, ca falsele temeri sunt purtatorul de cuvant al sufletului nostru care reclama cu insistenta sa crestem si sa ne vindecam. Am sa dau doua citate in care ea ne invata cum sa exploatam falsa frica in folosul nostru:
„Ele (temerile false) ne dau ocazia de a ne modifica comportamentele, de a prefera iubirea in locul fricii, realitatea in locul iluziilor, prezentul in locul trecutului.”
„Surmontati fricile voastre, profitati de toate oportunitatile care vi se ofera, si veti putea atunci sa duceti existenta la care ati visat, fara obstacole, eliberata de orice judecata, de orice teama de opinia altuia.”

[Lirio]

oama invizibilicoasa, la 10 July 2011 - 07:15 AM, a spus:

Frica este detectivul pericolelor, gardian in fata acestora. In absenta ei ne-am comporta asemeni unui copil mic care baga linistit cuie in priza, fara sa constientizeze ca de-acolo vine moartea.

Eu bagam betisoare de urechi.

Citeaza

Frica ne protejeaza si ne ajuta sa supravietuim. Prin urmare, nu putem afirma ca frica este apanajul lasilor.

In situatii de genul asta si probabil din lipsa studiilor in domeniu, mereu am confundat teama cu precautia. Oricum, atunci cand eviti sa faci un lucru care ti se pare periculos, o faci din precautie sau din teama?Asta nu reusesc eu sa inteleg.

Citeaza

Falsa frica este aceea care ne blocheaza intr-o situatie prezenta, impiedicandu-ne sa evoluam, ea nu ne lasa sa accesam, sa profitam de resursele de care dispunem pentru a inainta. Vom spune intotdeauna „Daca nu reusim?” , in loc de „Hai sa vedem cum va fi daca...!”. Intotdeauna vom vedea partea negativa a unei situatii si latura negativa a unei persoane.

Asta chiar e interesant , ma mai dau si eu pe brazda pe-aici, pe forum.

Citeaza

„Ele (temerile false) ne dau ocazia de a ne modifica comportamentele, de a prefera iubirea in locul fricii, realitatea in locul iluziilor, prezentul in locul trecutului.”

Din citatul asta, falsa frica nu mai pare un personaj negativ.

[Fiero]

Ana 1996, la 10 July 2011 - 09:15 AM, a spus:

Din citatul asta, falsa frica nu mai pare un personaj negativ.

Daca o luam ca pe un semnal de alarma, care ne indica ca undeva este ceva de reparat, de imbunatatit, nu, nu este. Daca o luam ca pe inca un motiv de ingrijorare, dar nu facem nimic pentru a elimina sursa ingrijorarii noastre, atunci este.

[Lirio]

oama invizibilicoasa, la 10 July 2011 - 09:23 AM, a spus:

Daca o luam ca pe un semnal de alarma, care ne indica ca undeva este ceva de reparat, de imbunatatit, nu, nu este. Daca o luam ca pe inca un motiv de ingrijorare, dar nu facem nimic pentru a elimina sursa ingrijorarii noastre, atunci este.

Am impresia ca se poate transforma chiar si intr-o teama constanta de esec, intr-o aspiratia nefondata la perfectiune...

[Fiero]

Ana 1996, la 10 July 2011 - 10:10 AM, a spus:

Am impresia ca se poate transforma chiar si intr-o teama constanta de esec, intr-o aspiratia nefondata la perfectiune...

Si eu cred tot asa. Trebuie sa invatam sa riscam mai mult, poate nici nu trebuie sa numim risc faptul ca ne folosim de toate resursele de care dispunem pt. a ne implini visele. Decat sa regretam ca n-am facut ceva, mai bine sa ne vaitam ca nu ne-a iesit. La ce foloseste sa visam cu ochii deschisi la o viitoare situatie perfecta, daca nu reusim sa imbunatatim cu nimic situatia in care ne aflam?

[RTFM]

Frica e daunatoare si foarte periculoasa. A nu se confunda prudenta, precautia, instinctul de autoconservare cu frica. Frica schimba foarte mult perceptia noastra asupra realitatii. Frica trebuie controlata si eliminata atat cat se poate. S-a constatat ca persoanele cu o depresie compulsiva si netratata, sunt mult mai expuse la generarea rapida a fricii. De generarea si detectarea fricii se ocupa nucleul amigdalian. Persoanele cu depresie lunga si netratata au hipocampul, care se afla in spatele nucleului amigdalian, atrofiat . Hipocamul se ocupa de functia memoriei si a recunoasterii contextului. In momentul in care, in urma unei depresii prelungite, acesta se atrofiaza inevitabil, nu mai are loc corecta recunoastere a contextului. Si atunci, nucleul amigdalian genereaza mai multa frica, chiar si in contextele in care frica nu ar avea de ce sa se instaleze, in contexte familiare in care ar trebui sa ne simtim in deplina siguranta. Asa ajungem la fobii, a caror vindecare este costisitoare si de lunga durata. Ceea ce am sris aici, este cercetat si demonstrat de Richard Davidson care, asigura ca generarea emotiilor este in directa legatura cu multe conexiuni neurologice, in special la nivelul lobului frontal.
De asemenea s-a constat ca tratamentul cu medicamente intotdeauna va avea efecte secundare si este de preferat sa se administreze un tratament psihologic oarecum atipic in sensul de autoeducare emotionala, prin meditatie ( nu neaparat in sensul clasic al meditatiei), calmare, reflexionare.
Frica compulsiva, atunci cand apare, e bine sa fie combatuta rapid si sa nu se confunde cu alte emotii asemanatoare, pentru ca in timp ne poate afecta iremediabil.

[Allexandrra]

oama invizibilicoasa, la 10 July 2011 - 07:15 AM, a spus:

„Ele (temerile false) ne dau ocazia de a ne modifica comportamentele, de a prefera iubirea in locul fricii, realitatea in locul iluziilor, prezentul in locul trecutului."
„Surmontati fricile voastre, profitati de toate oportunitatile care vi se ofera, si veti putea atunci sa duceti existenta la care ati visat, fara obstacole, eliberata de orice judecata, de orice teama de opinia altuia."

Si eu ziceam mai demult ca pt. a scapa de problemele mari si neconstientizate, o solutie ar fi sa ataci exact ce te infricoseaza mai tare. Are dreptate doamna psihiatru.

Nu e vorba numai de frici care aveau justificare in trecut si nu mai au acum. Se pare ca, daca acceptam evolutionismul, organismul nostru e echipat pt. un raspuns `lupta sau fugi` in conditii de pericol fizic. In zilele noastre, nu prea ne mai pandeste niciun tigru si astia din societatile civilizate au inlaturat pericolele mari care au amenintat oamenii atata timp. Dar organismul nostru functioneaza la fel ca in trecut: apare frica ce semnaleaza un pericol si declanseaza tot felul de masuri (elibereaza hormonii de stres printre altele), care ne pregatesc pentru a elimina pericolul. Numai ca acum pericolul e de multe ori un mail de la sef, nu un tigru si atunci hormonii aia si toate celelalte procese care au loc se declanseaza aiurea. Corpul ramane mult timp in stare de alerta (zile, saptamani intregi) si urmeaza epuizarea. Cred ca stiti povestea. Ieri m-am intrebat de ce nu se discuta deloc problema asta. Ce ar fi de facut? Multa miscare, sporturi cu un oarecare grad de risc?

[Arcangelo]

Cu siguranta ca cei mai multi oameni au avut experienta asta: spaima care apare asa...noaptea,cand te trezesti dupa vreun cosmar de exemplu.
Intr-o noapte,m-am trezit asa...nici macar nu stiu daca visasem urat macar,si am simtit acea frica fara nume...insa spre deosebire de alte dati,cand faceam tot posibilul sa scap de ea,am decis sa incerc contrariul!
Am decis sa o accept in totalitate,sa nu opun nici un fel de rezistenta,nici un fel de respingere fata de ce simt,sa ma adancesc cat de mult pot in experienta asta,a fricii,sa o simt pana la capat.
Si asa ma facut...cat de bine am putut,pana cand,spre relativa mea surprindere,frica a devenit un loc confortabil chiar.S-a stins de la sine,doar prin constientizare si acceptare.

Am constatat apoi,ca pot sa-mi induc frica la vointa.(!)
E si firesc sa fie asa,cand aduci in lumina constiintei ceva,capeti deplin control asupra acelui aspect...doar cand nu il constientizezi,iti scapa,se manifesta independent de vointa ta,si in ciuda vointei tale.E ca si cum nu-ti apartine -l-ai impins undeva,in umbra,unde nu vrei sa ai nici macar stiinta de acel aspect...si ar fi culmea sa ai vreun control asupra sa.

La fel,pot sa-mi induc mania de exemplu...ori alte emotii.
V-ati gandit vreodata serios la a va accepta aspectul vinovatiei? -sau al rusinii,al suferintei,al disperarii...si acelea sunt parte din voi!
Doar ca ati fost invatati sa fugiti de ele,sa nu vreti sa le recunoasteti macar,sa nici nu le vedeti!
Nu le dati macar dreptul sa existe,insa aceste aspecte continua sa existe,in ciuda voastra.

Ia incercati acceptarea,fara condamnare,fara ignorare...sa vedeti atunci ce scoateti din aceste aspecte!
Vindecarea emotionala e de fapt imposibila atata timp cat nu invatam sa facem asta.
Emotiile sunt ca niste simturi,ne dau un permanent feedback in legatura cu ce experimentam,cu ce atitudini avem fata de ce experimentam,cu ce gandim si credem despre ce experimentam.
Insa refuzand sa acceptam mesajele astea,ne purtam ca acei regi din povesti,care taiau capul solilor care le aduceau vesti proaste!

Cea cere ii impiedica pe oameni sa se foloseasca de firca,este condamnarea fricii...din ea se naste frica de frica,ignorarea fricii,respingerea ei.

Aceasta postare a fost editata de Arcangelo: 10 July 2011 - 02:03 PM

[RTFM]

Arcangelo, la 10 July 2011 - 02:02 PM, a spus:

Foarte corect!
Fiind foarte sensibila, starile de frica si anxietate ma afectau foarte mult.
Acum, terapia mi-o fac singura. Ma oblig sa ma calmez. Si sa analizez cauza fricii, efectul cauzei si efectul fricii asupra mea. Si realizez ca perceptia mea asupra gravitatii cauzei e oarecum falsa si ca efectele fricii pot fi mult mai daunatoare pt mine decat efectele cauzei din care a pornit frica. In plus, gandindu-ma intai de ce imi este frica , primul lucru care se intampla este diminuarea senzatiei de frica. Apoi se intaleaza un oarecare calm si astfel, pot intrezarii solutii reale si clare ale problemei respective. Chiar daca acele solutii nu-mi sunt favorabile, faptul ca ele imi apar in stare de calm si nu de frica, ma ajuta sa le accept si sa inteleg ca mult mai nocive ar putea fi pt mine efectele fricii.

[carly]

Am avut o copilarie grea si un tata sever. Am mai scris despre astea. Vreau sa accentuez ca indiferent cum ma trata el, aveam un curaj de invidiat. Eram si nevoita sa ma descurc singura in orice situatie. Si faceam fata. Gaseam solutii la probleme, mergeam inainte. Nu stiu de unde aveam curajul asta.
De cativa ani insa incepe sa se instaleze frica in mine. Pe azi am devenit opusul la ce eram. Nu mai am incredere in propria mea putere, nu-mi mai ajunge sa fac ceva util, vreau mereu ceva nou, ceva sa-mi dovedeasca ca inca pot...
Mi-e frica de toate, am si frica de inaltime de vreo 3-4 ani. Chiar daca n-aveam deloc aceste probleme in trecut, au aparut din senin.
Mi-e frica sa nu fiu ranita, mi-e frica sa nu fiu ignorata... si tin minte exact ca persoanele care ma descurajau sau imi faceau rau, ma lasau total rece. As vrea sa fiu cum am fost, macar pe aproape, si nu stiu cum...
Nu sunt deloc mandra la ce am devenit.