[Yadhira]

oare unde e initiatorul topicului? si-o fi gasit vreo prietena?

Aceasta postare a fost editata de Yadhira: 05 July 2011 - 05:55 PM

[Ksk74]

Am 21 de ani si in aceeasi situatie sunt si eu, din pacate, nu pot sa-mi gasesc o prietena si de aici pleaca toate problemele mele, urasc singuratatea si mi s-a scrabit de ea pana peste cap, dar nu pleaca dupa capul meu nici in ruptul capului.
Nu stiu cat voi mai rezista, avand in vedere ca si formoni mi-au luat-o razna rau de tot in ultima perioada si plus ca m-am si imbolnavit de inima, cred ca o sa imi fac seama ca daca nu, o sa imi cedeze inima si nu vreau sa mai sufar si din cauza complicatiilor ce vor urma. Imi pare rau pentru parinti mei dar nu mai pot fara prietena.
Si pentru totii cei care au posta aici si au zis cuvantul "incerca", sa nu vorbiti daca nu stii ce inseamna sa traiesti in singuratea si sa nu te creada nimeni, totii te ignora, totii de urasc, totii te evita daca vreti intradevar sa ne ajutati ajutati-ne cu FAPT nu cu vorbe, URASC vorbele. In ultimi 3 ani m-am schimbat enorm de mult, atat la fizic cat si la intelectual, dar nimic, eu unul refuz total sa cred ca va mai veni lumina si la mine si sper ca voi murii cat mai curand ca asta nu-i viata.

[Deceivedc1]

Ksk74, la 13 July 2011 - 09:16 PM, a spus:

Am 21 de ani si in aceeasi situatie sunt si eu, din pacate, nu pot sa-mi gasesc o prietena si de aici pleaca toate problemele mele, urasc singuratatea si mi s-a scrabit de ea pana peste cap, dar nu pleaca dupa capul meu nici in ruptul capului.
Nu stiu cat voi mai rezista, avand in vedere ca si formoni mi-au luat-o razna rau de tot in ultima perioada si plus ca m-am si imbolnavit de inima, cred ca o sa imi fac seama ca daca nu, o sa imi cedeze inima si nu vreau sa mai sufar si din cauza complicatiilor ce vor urma. Imi pare rau pentru parinti mei dar nu mai pot fara prietena.
Si pentru totii cei care au posta aici si au zis cuvantul "incerca", sa nu vorbiti daca nu stii ce inseamna sa traiesti in singuratea si sa nu te creada nimeni, totii te ignora, totii de urasc, totii te evita daca vreti intradevar sa ne ajutati ajutati-ne cu FAPT nu cu vorbe, URASC vorbele. In ultimi 3 ani m-am schimbat enorm de mult, atat la fizic cat si la intelectual, dar nimic, eu unul refuz total sa cred ca va mai veni lumina si la mine si sper ca voi murii cat mai curand ca asta nu-i viata.

Ne batem gura de pomana(eu,tu si restul ca noi)...Nu ne vom schimba niciodata,tot ce ramane de facut este sa decidem cat avem de gand sa induram.Cei care cedeaza,cedeaza de tot.

Iti spun din proprie exeperienta,nimic nu ne poate salva.

[Al Micu']

Ksk74, la 13 July 2011 - 09:16 PM, a spus:

citisem un articol despre un baiat de 23 ani ce isi tinea inima artificiala in geanta.
fara ea nu ar putea trai
sa vezi ce chin e cand vrea sa se schimbe de haine, sa se spele, sa se plimbe prin oras cu riscul ca geanta sa-i fie furata....
isi doreste mult sa devina un baiat normal: sa iasa in oras, sa se distreze, sa aiba activitati sportive, sa cunoasca oameni noi, sa calatoreasca....dar el nu se plange, merge mai departe cu gandul ca intr-o zi totul se va schimba in bine

si TU te plangi de un asemenea lucru?
DE CE te resping fetele? DE CE nu ai prieteni?
Analizeaza-te si scoate-ti gandurile negative

[ma-o]

heiii ! nu fiti suparati ca nu aveti prieteni, timpul nu-i trecut, tineretea e inca in voi

[Renaissance'91]

Guest325, la 03 July 2011 - 10:16 PM, a spus:

sall tuturor, am deschis acest topic pentru ca am 22 de ani si sunt singur, nu mai suport asta, ma gandesc din ce in ce mai des la sinucidere(in fiecare zi in ultimul timp), sunt INCAPABIL sa intemeiez o relatie cu o fata, pentru ca sunt timid si nu vorbesc prea mult nu sunt sigur pe mine ma consider un ratat, cineva cu aceeasi problema zicea tot aici pe forum ca a plecat in bucuresti sa castige mai multi bani ca sa isi cumpere o relatie, ei bine asa ziceam si eu, am plecat in strainatate si am bani un apartamenat tot al meu o masina super tare si cu toate astea se pare ca e inutil, tot timpul cand nu ma gandesc la sinucidere imi zic ca trebuie sa fac ceva in sensu bun, sa ma schimb dar e imposibil, cateva ore in urma sa scriu acest topic am iesit cu masina sa ma plimb singur bineinteles si mi-am iesit din minti in ultimul hal sa zic asa vazand ca e duminica si ca 99,9 la suta din ceilalti soferi aveau o fata in dreapta, dupa cateva ore indreptandu-ma spre casa tot ce aveam in cap era sa intru cu mare viteza intr-un stalp sau copac,ca doar asa se va sfarsi suferinta mea, poate ca un cititor care nu are de-a face cu asta i se pare o mare prostie, dar marea teorie de la pshigologie(ca nu poti intelege pe cineva doar daca treci prin ce trece el, altfel doar incerci sa intelegi dar nu sti cu adevarat prin ce trece) va contrazice, imi urasc viata, ma simt de parca nu am nici un rost pe lumea asta, deseori ma intreb de ce exist? am ajuns la limita
va rog daca este cineva sa ma ajute, eventual cineva care a avut sau are aceeasi problema...cat inca nu e prea tarziu, repet, nu mai vreau sa mai traiesc asa deloc, nici macar o zi, avand in vedere ca lucrez, pe saptamana e ok, dar weekendul e un mare cosmar pentru mine

Doar pentru ca cineva te considera "ratat" nu inseamna ca si are dreptate.Esti special in felul tau.Nimeni din lumea asta nu merita atata credit incat sa te urasti pentru ca el asa crede ca meriti.Cred ca si eu sunt un ratat si viziunea multor oameni...dar...de ce mi-ar pasa?Probabil ca nici nu incerci sa cunosti prea multe fete,am dreptate? Normal,daca ai incerca ai si gasi pe cineva.Serios acum,nu e lumea chiar asa "rea" si profitoare,multi sunt doar ignoranti si de-aici li se trag.Fetele care nu au o parere buna despre tine pur si simplu nu te cunosc.Trebuie sa le arati ca esti mai mult decat un tip care se plange ca e ratat.Oamenii nu dau doua parale pe cei care se desconsidera.Mai valoros este pentru ei un narcisist ipocrit cu fitze decat un om sincer,bun care se desconsidera.Dar asta e lumea...Va trebui sa te schimbi dupa lume,nu sa astepti lumea sa se schimbe dupa tine

[Arcangelo]

Am cautat dinadins un topic despre singuratate.
Ma intreaba colegii de munca cum de sunt singur...chiar nu vreau sa am pe nimeni sau ce? -si chiar stau singur?! -si de ce vorbesc atat de putin? -de ce sunt atat de fericit?!
Se uita neincrezatori la mine cand ma vad zambind,radios...cand ii salut cu gura pana la urechi sau le raspund cu zambetul pe buze unora care urla si ameninta...
Unii sunt convinsi ca pesemne sunt cam nebun...
Oameni necunoscuti,ma privesc atat de suspiciosi pe strada ori in autobuze...de ce le zambesc?! -poate vreau ceva de la ei?! (o fi sex?! -se para ca doar asta e motivul acceptabil social pentru a zambi necunoscutilor,sau chiar asa...in gol,mergand pe strada... -de altfel,sunt si intrebat adesea banuitor cu cine am facut sex -ca alt motiv se pare ca nu poate sa existe ca sa fi fericit!)
Si astazi,la munca,aceeasi intrebare -pusa cu o doza de compatimire (reala ori inchipuita): "si chiar stai singur?!"
Ei da,inchipuiti-va,sunt singur si fericit.Nu simt NEVOIA sa mi se dea atentie,sa fiu bagat in seama,razgaiat,alintat,dorit,invidiat...nici macar sa vorbesc cu cineva.Sunt ok.Mi-e atat de bine...cu mine.

Vreau sa va spun cat pot eu de bine,ca sa fi singur poate sa fie -si este,minunat.Doar sa fi cu persoana care iti acorda atentie,respect,pretuire,iubire si grija...care are mereu timp pentru tine si te iubeste neconditionat.Si ala sa fi chiar tu.
Si nu mai ai NEVOIE de nimeni.Sa nimic.
Nu mai depinzi afectiv de nimeni...nu mai cauti eroi salvatori ai vietii tale,ori tapi ispasitori pentru eventualele tale probleme...nu mai visezi cai verzi pe pereti...nu mai cauti nici o Jumatate!
NU EXISTA NICI O JUMATATE.Esti un intreg...nu mai cauta aiureli!
Nimeni nu-ti poate da ce iti refuzi singur -si chiar de ar incerca,s-ar dovedi inutil...
Nimeni nu poate sa inlocuiasca relatia ta cu tine insuti,nimeni nu te poate iubi,in locul tau,nu iti poate da atentia pe care tu ti-o refuzi,nu poate sa astupe golul dat de lipsa ta de iubire de sine.
Nu mai cauta aiurea,nu va veni nimeni...si nici nu are sens sa astepti zane si feti frumosi -nu ai de fapt nevoie de asa ceva.De tine ai nevoie,sursa e chiar in tine.

Aceasta postare a fost editata de Arcangelo: 25 February 2012 - 12:33 AM

[InPing]

Arcangelo, la 25 February 2012 - 12:02 AM, a spus:

Am cautat dinadins un topic despre singuratate....

Bla, bla, bla...
Tu chiar crezi ce spui?
Te-ai obisnuit sa fii singur, fiindca ai avut ceva traume, dar nu-mi zice ca n-ai vrea sa socializezi cu oamenii pe care-i placi.
Poate acum nu placi pe nimeni, dar sigur ti-ai dori sa nu mai fii singur.(doar daca nu te-ai tacanit).
Iti faci si cadouri? Vorbesti si singur...iti dai replici? Si cand intri in polemica cu tine cum reactionezi?
Pari baiat de treaba, lasa prostiile astea narcisiste, ca poate e vreunul dispus sa le-ncerce si se dileste la cap.

[Arcangelo]

Mai draga...da' tu crede ce vrei...
E o inchisoare foarte comuna: extraordinar de multi oameni sunt convinsi ca singuratatea e un chin...ca e ceva insuportabil aproape,ca au nevoie,NEVOIE, sa-si gaseasca pe undeva "jumatatea",ca doar gasind acea persoana -mitologica de-a binelea,si facand o familie,cu un grup de oameni,evident,ba chiar gasind un grup inafara acelei familii (amici,prieteni) doar asa pot sa fie fericiti.
Evident ca foarte multi dintre acesti oameni chiar gasesc aceste lucruri -au o relatie de cuplu,o familie,prieteni...si totusi nu sunt fericiti.
Toate relatiile astea,sunt folosite ca un surogat extins care sa-i ajute sa evadeze din relatia apasatoare cu ei insisi.Ceilalti exista acolo ca potentiali salvatori ai vietilor lor,sau ca potentiali tapi ispasitori,ca victime ori tortionari,ca orice ii ajuta sa nu se priveasca vreodata.
Nu doar ca sunt incapabili de iubire adevarata,dar tinand seama de perseverenta uluitoare cu care evita sa priveasca inauntru si de dispararea cu care se agata de ceilalti ca refugiu fata de cumplita lor persoana,e uluitor ca mai reusesc cand si cand sa aiba momente de fericire...

Relatiile astea,care apar din nevoie,disperare,dorinta chinuitoare sau spaima,care sunt forme de codependenta care aduc doar mai multa suferinta...(si deseori nici nu mai e clar cine e cu adevarat victima cuplului)
Eu nu am nevoie sa fug dupa o relatie deasta...nici sa fug de una.Nu sunt speriat de perspectiva de a nu avea "jumatate",familie si prieteni,nici nu fug de toate astea.

Relatiile frumoase,nu sunt intemeiate pe frica.Iubirea adevarata nu e in nici un caz vreo patima devastatoare,o agatare obsesiva de cineva,o investire cu atribute mitologice a cuiva,cu sperante si asteptari(si pretentii...)...cu vise si dorinte.
Nu stiu cum as putea sa explic mai bine,cat de mare este diferenta intre ce numesc unii iubire si ce numesc altii iubire.
Nu are nici o legatura de fapt!
Iubirea pentru unii este un fel de comert -dar e prea putin spus...prea frumos spus.E ca o relatie intre datornici,fiecare incercand sa-l determine pe celalalt s-i ofere ce are el nevoie si sa-i accepte toate laturile alea pe care nu si le accepta macar el insusi...
Fiecare il preseaza si abuzeaza pe celalalt...fiecare incearca sa-l manipuleze pe celalalt...sa-l transforme in ce are el nevoie ca celalalt sa fie...
Ce legatura e intre asta si iubire?
Si daca celalalt nu se muleaza pe ce i se cere...inseamna ca nu o fi "sufletul pereche" pesemne...inseamna ca nu-i iubeste...
Si cat de important este ca ceilalti sa faca pe placul celui care-i "iubeste"...cate conditii -aberante!- i sa pun celuilalt doar ca sa i se permita sa-i iubeasca pe acesti oameni...
Nimic nu e suficient oricum.Nimeni nu poate sa umple golul.

Da,da...sigur o sa ziceti ca sunt fericit doar pentru ca m-am resemnat cu respingerea,ca nu ma iubeste nimeni si de-aia sunt...fericit!
Orice ca sa va mentineti povestea mincinoasa despre realitate de care va agatati cu disperare!
Mi s-a spus in fata ca sunt nebun...si pe forumul asta la fel.Nu stiati ca fericirea e un semn de nebunie?
Sa vedeti doar pentru o clipa privirea sefei cand ma vede la munca...cat de ostila poate sa fie...cum se poate uita de incruntata,de parca suntem cu totii niste criminali...parca e vrajitoarea de vreme rea...si cat de suspicioasa e cand ii zambesc!
Se straduieste am observat cu dinadisnul sa ma scoata din sarite! -nu suporta sa vada pe cineva senin,plutind in iubire langa ea,care e in fundul iadului personal!
Se uita la mine,de parca sunt nebun! -ea urla ca disperata (nu doar la mine) si eu ii zambesc...ii raspund in gluma,radiez ca un soare de primavara!
Iubirea adevarata poate fi recunoscuta foarte usor sa stiti,ca e insotita de pace,nu de agitatie,angoasa si alte asemenea stari.
Si nu e restrictiva.Nu se opreste la o persoana aleasa anume din toata lumea,destinata sa primeasca musai tot ce am fi noi dispusi sa-i bagam pe gat (ca darium,e incorect spus).
Iubirea adevarata,nu depinde de nimeni.Nu are nevoie sa apara personaje de-astea speciale,care sa o suporte (ca pe o povara!).
E asa...ca soarele unei zile senine,care straluceste asupra tuturor,fara sa ceara nimic in schimb,fara sa forteze pe cineva sa o primeasca,fara sa pretinda ceva in schimb de la cineva...
Nu e ca o moneda de schimb,ca un troc de favoruri...de vinovatii,de obligatii...

Vrei iubire? -fi tu soarele ala radios care nu cere nimic in schimbul ei,nimanui!
Cum naiba ai mai putea sa te plangi dupa ce ai fi asa,ca pe tine nimeni nu te iubeste!!!
E ca si cum soarele s-ar plange intr-o zi ca e in intuneric,ori ca celelalte stele sunt la distante astronomice si nu il lumineaza pe el!
E ridicol! -umple-te cu iubire,si sa vezi cum nu o sa mai simti vreodata ca-ti lipseste iubirea cuiva! -o ai pe aia,"a ta",si pe aia,o imparti fara rezerve tuturor!

Nu te iubeste lumea...vai saracutzu' de tine! -cine naiba te-a mintit ca ai nevoie sa fi iubit de toata lumea ca sa fi fericit?! -ai nevoie doar sa iubesti pe toata lumea ca sa fi fericit!
Asteapta tu mult si bine (la pastele cailor!) sa te iubeasca toata lumea,si daca totusi se intampla,atunci,cand tot nu o sa mearga,poti sa te sinucizi ca Dalida,Madalina Manole,Whitney Huston si alte asemenea persoane care au fost iubite,apreciate,adulate si le-au avut pe toate,inafara de intelegerea unui lucru atat de simplu,ca sursa fericireii,a iubirii,a binelui,este in interior si ca nimeni si nimic din exterior nu poate sa o inlocuiasca.

[Fiero]

InPing, la 25 February 2012 - 08:49 AM, a spus:

Bla, bla, bla...
Tu chiar crezi ce spui?
Te-ai obisnuit sa fii singur, fiindca ai avut ceva traume, dar nu-mi zice ca n-ai vrea sa socializezi cu oamenii pe care-i placi.
Poate acum nu placi pe nimeni, dar sigur ti-ai dori sa nu mai fii singur.(doar daca nu te-ai tacanit).
Iti faci si cadouri? Vorbesti si singur...iti dai replici? Si cand intri in polemica cu tine cum reactionezi?
Pari baiat de treaba, lasa prostiile astea narcisiste, ca poate e vreunul dispus sa le-ncerce si se dileste la cap.

Insinuezi ca toti cei care prefera sa fie singuri (ceea ce nu-i tot una cu singuratatea, parerea mea) sunt tacaniti?