[Allexandrra]

Terapia existentialista isi fundamenteaza lucrul pe filosofie mai degraba decat pe psihologie si se caracterizeaza printr-o neincredere funciara in tehnica si in practica bazata pe abilitati. Terapeutii existentialisti cred ca problemele umane trebuie abordate prin considerarea lor in termenii cei mai generali cu putinta cu scopul de a le clarifica si elucida ca parte a dificultatilor si dilemelor conditiei umane. Acest lucru inseamna ca terapeutii existentialisti, spre deosebire de alti terapeuti, sunt preocupati mai degraba sa isi indrepte atentia in primul rand asupra modului in care clientii ar putea sa-si valorifice posibilitatile decat de eradicarea unor probleme specifice sau de concentrarea pe probleme punctuale de disconfort si neliniste. Scopul este acela de a-i ajuta pe oameni sa devina mai buni in a-si confrunta intr-un mod curajos dificultatile in loc sa fuga de ele. Acest fapt inseamna ca existentialistii au evitat formularea abordarii lor in termenii dobandirii unor abilitati sau ai aplicarii unor tehnici anume. Ei au argumentat intotdeauna ca tehnica si abilitatile impiedica intelegerea deplina a ceea ce preocupa persoana cu adevarat. Ei au adoptat perspectiva ca teoriile si metodele de consiliere si terapie pot distorsiona modul in care conceptualizam notiunea de om. Terapeutii existentialisti isi propun sa mearga dincolo de diferitele perspective asupra psihoterapiei si consilierii in scopul de a dobandi o intelegere autentic filosofica asupra dificultatilor individuale.

Credeti ca ne putem depasi dificultatile in acest fel, pornind de la general la particular?

Aceasta postare a fost editata de Allexandrra: 01 June 2011 - 11:17 AM

[Hypathia]

frumos subiect ai deschis. Vad ca mi-e greu sa nu comentez, mai ales ca existentialistii sunt (printre) preferatii mei.

Citeaza

Ei au adoptat perspectiva ca teoriile si metodele de consiliere si terapie pot distorsiona modul in care conceptualizam notiunea de om.

Da. Desigur, asta nu inseamna ca nu sunt cateva directii in psihoterapia existentialista. Voi reda aici in linii mari viziunea lui Yalom (cu riscul de a repeta unele lucruri pe care le-am tot zis pe aici), un psihoterapeut pe care il admir:

El considera ca durerea existentiala e materia prima a psihoterapiei. Aceasta durere existentiala ia forma unor dorinte sfasietoare, irealizabile, care ajung sa ne domine viata, gen "Vreau sa stii ca te iubesc si ca imi pare rau ca nu ti-am spus-o niciodata", "Vreau sa fiu tanar inca o data", "Vreau sa fiu sanatos", "Vreau copilaria pe care nu am avut-o niciodata", "Vreau sa te mai vad o data", "Vreau sa realizez lucruri importante", "Vreau sa ma iubesti" etc.

Voi ce va doriti? Intreb asta pt ca ceea ce va doriti poate spune f multe despre cine sunteti.

Se pare ca toate aceste dorinte se leaga de nemurire, tinerete, dragoste eterna, protectie, sens.
Psihoterapia existentialista considera ca angoasa noastra fundamentala vine din incercarea de a face fata la urmatoarele 4 adevaruri care ne sunt date:

1. faptul ca viata nu are sens.
2. faptul ca moartea e inevitabila.
3. libertatea. Libertatea de a ne face viata asa cum dorim.
4. singuratatea. Faptul ca suntem singuri, oricat de mult ne iluzionam cu povesti gen suflete pereche, unirea prin casatorie etc.

1. De ce avem nevoie de sens? Pentru a ne simti in siguranta, pentru a ne simti invulnerabili in fata necunoscutului, hazardului. Da… invulnerabili pana in momentul in care vine criza (un divort, un jaf, o boala etc) si ne dezgoleste de iluzii. Sensul ne da iluzia ca suntem stapani pe lumea noastra.

2. Cum facem fata la angoasa mortii? Pai o transformam in ceva placut, in ceva frumos, cum ar fi „intoarcerea acasa”, „reintalnirea cu cei dragi”, credinta intr-un sistem spiritual care promite viata vesnica, sex compulsiv, proiectarea in viitor prin copii, crearea unor opere (de arta, carti etc) care sa dainuie vesnic – astfel devenim nemuritori in mintile oamenilor.

Noi disociem teroarea de ideea de moarte. Dar aceasta angoasa iasa la suprafata prin cosmaruri, care devin astfel vise ratate, vise care nu si-au atins tinta (de a stapani angoasa).

Moartea e terifianta si cred ca evitam sa ne gandim la ea, in iluzia noastra de oameni invulnerabili. Dar, cum spune Yalom, „deplina constientizare a mortii ne desavarseste intelepciunea si ne imbogateste viata.”

Si cine credeti ca sunt cei care se tem cel mai mult de moarte? Cei care nu si-au trait viata sau cei care si-au trait-o din plin? Cred ca toata lumea stie raspunsul.

3. Cum facem fata la angoasa data de libertate? Pai anxiosii chiar renunta la libertate si le dau altora rolul de a fi stapanii vietii lor. Desigur, se plang apoi ca sunt parazitati. Libertatea inseamna ca esti responsabil pe viata ta, inclusiv pe durerile si suferinta traita. Pai cum vrei sa iti schimbi viata, daca nu ti-o asumi?


4. Cate ceva despre singurate, izolare existentiala… aceasta izolare existentiala poate fi intrapersonala (eu scindat, clivat, in cel mai rau caz tulb. disociativa de identitate) sau interpersonala.
Cred ca putini dintre noi isi traiesc in mod autentic singuratatea, si-o pot indura cu adevarat. Pt ca de cele mai multe ori ne folosim de celalalt ca de un scut impotriva singuratatii, preferam sa „fuzionam” cu celalalt pt ca nu avem curajul sa privim in noi, sa ne infruntam anxietatea, sa ne intrebam „cine sunt eu?” fara sa ne raportam la celalalt, la „noi”. Yalom spune ca inainte sa devenim „noi” trebuie sa stim sigur cine este acel „eu”. Apai… dintr-un „noi” (familia consangvina) sarim direct in alt „noi” (relatii cu diversi iubiti/iubite, familia conjugala). Doar schimbam familia, dar aducem in relatie aceleasi probleme, aceleasi neconstientizari, aceeasi lipsa de self-awareness.

Daca facem asta, daca folosim partenerul pe post de scut imp. singuratatii, sa nu ne miram ca ne merge prost relatia.

Citeaza

Terapeutii existentialisti isi propun sa mearga dincolo de diferitele perspective asupra psihoterapiei si consilierii in scopul de a dobandi o intelegere autentic filosofica asupra dificultatilor individuale.

Da. Il voi cita din nou pe Yalom: „Terabila tentatie de a obtine certitudinea prin inregimentarea intr-un curent ideologic si adoptarea unui sistem terapeutic strict este inselatoare – o asemenea credinta poate sa blocheze comunicarea nesigura si spontana de care are absoluta nevoie o terapie eficace”.

Mai spunea pe undeva ca adoptarea unui sistem terapeutic strict are rolul de a calma anxietatea terapeutului, de fapt. Nu gasesc citatul exact.

Aceasta postare a fost editata de Hypathia: 01 June 2011 - 09:10 PM

[Allexandrra]

Hypathia, la 01 June 2011 - 09:06 PM, a spus:

Multumim, Hypathia. Salvatoare interventia ta, ca eu nu stiam sa spun toate lucrurile astea. Acum a inceput sa ma intereseze subiectul. Spor la lucrul serios!

[Nemo!]

Hypathia, la 01 June 2011 - 09:06 PM, a spus:

Libertatea de a ne face viata asa cum dorim.
Si cine credeti ca sunt cei care se tem cel mai mult de moarte?
Cei care nu si-au trait viata sau cei care si-au trait-o din plin?

Eu am o nedumerire aici: oare tovarasu Gogaie se incadreaza la cei ce isi traiesc viata din plin, asa cum isi doresc, liberi?

[Aseneth]

Kosmotro, la 02 June 2011 - 10:56 PM, a spus:

Eu am o nedumerire aici: oare tovarasu Gogaie se incadreaza la cei ce isi traiesc viata din plin, asa cum isi doresc, liberi?

Daca e sa ne luam dupa versurile cantecului : " Alcoolul este viata /Si viata e alcool" da, se pare ca unii oameni asa vad viata si si-o traiesc din plin in plin . Tragic este pentru rudele apropiate, nu pentru ei.

[Arcangelo]

Un alcoolic nu e un om care sa-si traiasca viata din plin,liber...cred ca intrebarea era retorica.Probabil ca cel mai important resort al dependentei este tocmai atitudinea de evadare,teama de confruntare a problemelor,agatarea de pseudo-solutii.Fuga de umbra.

[Aseneth]

Arcangelo, la 02 June 2011 - 11:23 PM, a spus:

Un alcoolic nu e un om care sa-si traiasca viata din plin,liber...cred ca intrebarea era retorica.Probabil ca cel mai important resort al dependentei este tocmai atitudinea de evadare,teama de confruntare a problemelor,agatarea de pseudo-solutii.Fuga de umbra.

Frumos spus. Dar se aplica numai in cazul anumitor oameni. Sunt oameni care nu vor sa fuga de nimic, pur si simplu beau pentru ca asa e bine, ca sa socializeze, ca vinul e bun la tensiune sau alte bazaconii. Si in timp, fara sa-si dea seama ajung alcoolici. Si viata se scurge pe langa ei mai repede ca vinul ingurgitat,si in timp ce se scurge le mai da si niste palme copiilor pe care adoratorul/ea lui bachus a uitat ca ii are.

[stupid_me]

Allexandrra, la 01 June 2011 - 11:15 AM, a spus:

Terapeutii existentialisti isi propun sa mearga dincolo de diferitele perspective asupra psihoterapiei si consilierii in scopul de a dobandi o intelegere autentic filosofica asupra dificultatilor individuale. [/size]

Credeti ca ne putem depasi dificultatile in acest fel, pornind de la general la particular?

[/size]

Eu cred ca era timpul ca acel 'open minded' de care se tot face abuz in exprimarea psihologilor, sa isi si spuna cuvantul pe bune.
Psihoterapia nu doar ca e direct influentata de caracterul individului, de capactatatile sale intelectuale, de aptitudinile analitice si evolutive...dar mai ales de capacitatea acestuia de a isi identifica scopurile si a isi crea singur un plan de bataie.

Din punctul meu de vedere, existentialismul de fapt, prin filosofie, incearca sa ofere mediul prielnic spre auto-evaluare si constientizare.


Am urmarit si urmaresc cu intres cum omul inteligent si dezvoltat siritual (printr-o continua cunoastere de sine) reuseste sa treaca mai usor si mai fondat peste greutatile vietii.

Aceasta postare a fost editata de stupid_me: 02 June 2011 - 11:39 PM

[Hypathia]

Arcangelo, la 02 June 2011 - 11:23 PM, a spus:

Ciao, Arc. Sper sa te vad activ pe aici.

apropo de self-awareness si libertate
ce alegi sa fii, un om liber dar fara self-awareness
sau un om chinut de angose, dar cu self-awareness?

Aceasta postare a fost editata de Hypathia: 03 June 2011 - 02:44 AM

[Nemo!]

Nu-l dau pe Gogaie drept exemplu, si totusi e ceva la el care ma intriga.
Sa luam pe puncte:
- a avariat 6 masini, dar nu pare speriat, timorat, nu-i pasa ca e bun de plata
(in situatia lui, cum ne-am fi simtit? probabil ingrijorati)
- pare FERICIT
- are un self esteem ridicat (politia si reporterii, curiosii sunt pe el, dar nu se pierde cu firea)
- nu are trac in fata microfonului, nu-i tremura vocea (ca militianului, de pilda),
ba chiar insfaca microfonul de la reporter si-l tine cu vitejie, ca un cantautor pe scena
- stie ca il vede o tara intreaga, dar nu-i scade moralul, ca si cum gura lumii nu exista pentru el
- e voios, fara griji, expansiv, prieten cu toti, chiar si cu necunoscutii, veselia lui contamineaza (reporterii nu se pot abtine sa nu rada)
- nu e nici defensiv, nici agresiv, sa fie asertiv?
- a devenit un fenomen pe net, i se dedica mixuri clubbing, are fani
Deci, ce e cu Gogaie?

p.s. avea pistol... oare de ce are nevoie un om voios ca Gogaie de pistol?

Aceasta postare a fost editata de Kosmotro: 03 June 2011 - 03:35 AM