Un adult care intampina probleme poate regresa (daca foloseste de obicei acest mecanisme de aparare) la un stadiu anterior dezvoltarii sale. Stadiul la care exista o fixatie.
Stadiul oral (0-2 ani)
Conform psihanalistilor, de la 0 la 2 ani toate gratificatiile provin din activitatea gurii; toata placerea bebelusului vine din supt, mancat, muscat. Freud considera ca manifestarea cea mai clara a sexualitatii din acest stadiu o constituie suptul nealimentar.
Abraham imparte stadiul oral in doua: stadiul oral precoce (absorbtia pasiva a laptelui) si stadiul oral tarziu sau oral-sadic (cand bebelusul incepe se muste sanul. In acest stadiu apare ambivalenta fata de mama).
Principala problema cu acest stadiu este intarcarea, considerata de unii a doua mare trauma din viata noastra. Daca intarcarea este prea timpurie exista riscul fixatiei orale, deoarece libidoul nu s-a deplasat spre alte obiecte.
Daca intarcarea are loc in stadiul oral-sadic, bebelusul o poate percepe ca pe o pedeapsa pentru faptul ca a muscat sanul iar acest fapt ii poate inhiba agresivitatea.
Pe de alta parte, daca in acest stadiu bebelusul este tratat cu indulgenta exagerata, in viata de adult poate manifesta optimism nejustificat. Dar daca este neglijat in aceasta perioada, poate dezvolta pesimism sau nervozitate.
Fixatia la stadiul oral
Daca placerea din acest stadiu a fost excesiva sau insuficienta se poate vorbi de fixatie orala. Daca trebuintele orale au fost satisfacute excesiv, copilul va considera ca totul i se cuvine. Daca trebuintele orale au fost satisfacute insuficient, sau va fi foarte exigent, sau va avea tendinta de a se „lipi” de ceilalti.
Cei cu fixatie orala au preocupari vizand activitatea gurii – sunt gurmanzi, alcoolici, fumatori, isi rod unghiile sau pur si simplu sunt prea vorbareti.
Asadar, sa luam un exemplu: un adult cu fixatie orala care are probleme in viata sa de adult. El incearca sa-si rezolve problemele, dar nu poate evolua nicicum. Daca nu evolueaza, stagneaza. Dar daca stagneaza prea mult timp, regreseaza. Regreseaza pana la stadiul oral. Asa ca isi gaseste refugiul in alcool, mancare, etc.
Lucrurile nu sunt atat de simple. O alta forma de manifestare a fixatiei orale este acrosarea, dependenta de anturaj, ca substitut al sanului.
Nu pot sa nu amintesc de legatura dintre factorul m din testul Szondi si oralitatea individului. S-a observat statistic ca cei care dau m+ sunt caractere orale (m vine de la manie, deci cei cu fixatie orala aleg fotografiile cu pacienti maniacali). Dar de ce? Psihanalistii au ajuns la concluzia ca simptomele din psihoza maniacala se datoreaza frustrarii pulsiunii orale primitive, instabilitatea comportamentului (hipo)maniacalului fiind un mijloc de surmontare a frustrarii din stadiul oral.
Discutand mai aplicat: am o matusa care a dat m+! si, fiindca avea mai mult de 4 alegeri de pacienti maniacali, am intrebat-o despre intarcarea ei. Intr-adevar, a fost intarcata mult prea devreme. Pe langa asta, ea are un obicei ciudat pentru care e criticata. Isi face prieteni de familie cu care este in relatii extrem de calduroase, dar asta maxim cateva luni. Dupa ce trece o anumita perioada, ii uita complet si se avanta in noi relatii cu aceeasi pasiune. Aplicandu-i testul Szondi am gasit o explicatie acestui pattern comportamental: obiectele investite libidinal (adica prietenii de familie ai matusii mele – da, in psihanaliza oamenii se numesc „obiecte”) nu raspund expectantelor exagerate ale matusii mele, nu pot compensa lipsa aceea de afectiune resimtita in stadiul oral de matusa-mea. Asa ca ea isi schimba total atitudinea fata de ei, devine agresiva fata de cei care „au tradat-o”. Ceea ce traieste ea este o blocare la stadiul oral, o eterna cautare/abandonare a sanului matern.
In cazul tulburarilor psihotice, fixatia este orala.
Stadiul anal (2-3 ani)
Placerea in acest stadiu provine din expulzarea sau retentia materiilor fecale.
Ambivalenta este maxima. Materiile fecale, moneda de schimb cu mediul, pot fi vazute ca si cadou, dar si ca arma.
Abraham imparte din nou in doua acest stadiu: faza sadic-anal expulziva (expulzarea fecalelor ca si sfidare a adultului) si faza anala masochista retentiva (placerea provine din retinerea fecalelor – astfel copilul isi poate arata refuzul sau protestul in fata adultului).
A treia mare trauma o reprezinta educatia sfincteriana. Daca e invatat prea devreme sa nu faca pe el, copilul nu-si mai poate resimti puterea pe care o are asupra adultilor si va dezvolta un Supraeu exacerbat. Daca e facuta prea tarziu, copilul ar putea dezvolta un Supraeu prea slab.
Fixatia la stadiul anal
In general tulburarea obsesiv-compulsiva implica o fixatie anala. Principalul mecanism de aparare folosit este anularea, izolarea. Cand avem de-a face cu persoane crispate, rigide, obsedate de curatenie (ca formatiune reactionala la gustul pentru mizerie din stadiul anal), moralitate, putem vorbi de fixatie anala.
Stadiul falic (3-6 ani)
Placerea provine din zona genitala, se contureaza complexul lui Oedip si odata cu acesta, complexul castrarii.
In forma pozitiva, complexul oedipal ia forma sentimentelor de iubire fata de parintele de sex opus si agresivitate si rivalitate fata de parintele de acelasi sex. In forma negativa, complexul se manifesta ca dragoste fata de parintele de acelasi sex si ura, sentimente ostile pentru parintele de sex opus.
Supraeul se cristalizeaza prin interdictia incestului si agresivitatii indreptate asupra parintilor. La baieti, complexul castrarii pune capat complexului oedipal. La fete e invers, complexul castrarii deschide complexul Electrei – ele considera mai intai clitorisul ca fiind penis, dar apoi isi dau seama ca sunt lipsite de penis si pun asta pe seama mamei, care nu le-a transmis atribute falice. De aici dispretul si ura pentru mama. In fata absentei penisului, fetele pot avea trei atitudini: refuzul sexualitatii, invidia de penis si dorinta de a avea subtitute de penis.
Fixatia la stadiul falic
Dintre nevroze, se considera ca isteria are fixatie falica iar principalul mecanism de aparare folosit este refularea. Conform lui Freud, toti suntem potentiali nevrotici, dar depinde de fiecare cat de bine si-a depasit stadiile dezvoltarii psihosexuale. Cand avem de-a face cu esecuri afective, sexuale, se produce regresia pana la stadiul de fixatie infantila a libidoului, ceea ce face ca vechile conflicte sa iasa la suprafata.
Depasirea stadiilor depinde foarte mult de diplomatia si intelepciunea parintilor. Am o prietena care are unul dintre baieti in plin complex oedipian. Imi povesteste cum o cere in casatorie, cum ii face declaratii de dragoste, cum o mangaie etc. Ea a vorbit serios cu el ca ei doi nu se pot casatori niciodata, pentru ca ea este mama lui si este deja casatorita cu tatal lui. Apoi i-a povestit ca va avea si el o sotie cand va fi mare. Asta numesc eu dialog autentic. Stabilirea limitelor, discutiile clare sunt esentiale pentru depasirea cu succes a oricaror probleme. Evitarea de catre adult a problemelor cu care vine copilul sperand ca se vor rezolva de la sine nu e o solutie. Sau si mai rau, expunerea in public a sentimentelor incestuoase ale copilului, viitoarea tinta a glumelor familiei. In acest fel ii poti face varza sexualitatea, i-o poti inhiba pentru ca o va asocia cu ceva rusinos, de care nu e voie sa vorbesti.
Baiatul ei s-a potolit, dar cand am mers in vizita la ei a deplasat toata afectiunea aceea asupra mea, a inceput sa-mi sopteasca la ureche complimente, sa-mi faca poze de sub masa etc. Aici putem vorbi de un complex oedipian deplasat.
Aceasta postare a fost editata de Hypathia: 12 May 2011 - 10:05 PM
Contact
Facebook
Twitter
RSS













