S-a mai dezbatut cindva subiectul asta, pe la inceputurile mele pe aici.
Stiu ca la vremea respectiva a fost adusa in discutie inclusiv o contradictie cuprinsa in Biblie: momentul facerii femeii.
Facerea (Geneza):
Capitolul 1
26. Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
-----
de aici rezulta ca amindoi, barbatul si femeia, au fost creati simultan.
Capitolul 2
7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.
19. Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.
20. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.
21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.
22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
--------
rezulta ca femeia a fost creata ulterior lui Adam, din coasta lui, fundamentul intregii conceptii crestine despre femeie.
Acum vin si eu si ma intreb:
Care este raportul dintre cele doua capitole?
Pentru mine apare a fi o contradictie intre informatiile respectiv si chiar in pozitia privind abordarea asupra femeii.
Daca in versetele 26-27 din Cap.1 avem prezumtia de egalitate de gen ("a facut barbat si femeie" - ceea ce presupune simultaneitatea creatiilor), in Cap.2 se instituie primatul barbatului, fara o justificare prealabila si plauzibila (cel putin eu nu o identific) a renuntarii la prima abordare reflectata in Cap.1.
Existenta acestui dubiu face incidenta aplicarea unui principiu de drept consacrat (in dubio pro reo - orice dubiu ii foloseste piritului), preluat din dreptul roman (care, sa nu uitam, includea femeia in categoria alienatilor si incapabililor, adica persoane in imposibilitate de a decide singure pentru sine si bunuri, din lipsa discernamintului), ceea ce conduce la concluzia ca prioritate de interpretare are abordarea din capitolul 1 versetele 26-27.
sursa:
http://www.bibliaort...php?id=25&cap=1
Aceasta postare a fost editata de Cassandra: 12 May 2011 - 02:03 PM