[bydy]

Dupa parerea mea, copilul trebuie sa creasca langa parinti.
Daca esti ajutata in cresterea lui, este ok. Dar una este sa fii ajutata, si alta ca tu sa nu ai nicio contributie.
Desi nu-l ai langa tine de la patru luni, dpdv legal, il poti lua cand vrei.

Am totusi unele nelamuriri: de ce simti nevoia sa iti confirme cineva ca acel copil TREBUIE sa fie langa tine?
Si de ce scoti in evidenta unele ”neajunsuri” ale familiei tale? Cand l-ai dat lor spre crestere, nu aveau aceeasi situatie?


Sunt sigura ca mama ta il iubeste si cred ca stii si tu asta. Dar poate crede ca tu nu stii sa iti asumi niste responsabilitati. Stii?
Esti pregatita sa devii mama cu adevarat? Ai iubire si timp sa ii arati asta acelui copil?

Sunt niste intrebari la care trebuie sa iti raspunzi.

Sa stii ca nu devii mama, doar ptr ca dai nastere unui copil. Fara suparare.

[Amarena]

Copiii se adapteaza foarte usor intr-o tara straina, copiii sunt ca niste bureti, asimileaza mult si repede.
In plus, copiii trebuie sa creasca cu parintii, asa ca nu te teme sa-l iei cu tine, indiferent ce zic ai tai sau ai lui, ca nici asta nu e clar.

[bydy]

loredana, la 09 April 2011 - 01:34 PM, a spus:

eu nu incerc sa mi pun familia intr o lumina proasta,doar ca vroiam sa stiu daca au dreptate ei sau noi.binenteles ca am contribyuit financiar la cresterea copilului pt ca altfel nu aveam cum ca suntem departe.daca nu mi as fi iubit copilul nu as fi dorit sa l tin langa mine.iar eu ca mama ma simt in stare sa imi cresc copilul,cum am fost in stare sa l cresc si primele 4 luni ,neavand p nimeni langa mine si fara experienta fiind primul copil.intrebarea era daca eu am sa i fac rau aducandu l sa creasca intr o tara straina?e posibil ca un copil de varsta lui sa aiba tabieturi?multuumesc
ast sfaturi

Ceea ce ti-am bolduit, e tot ce conteaza!

”o tara straina” pentru tine, nu pentru el. Nu cred ca un copilas de un an si patru luni, discerne in ce tara traieste.
Daca tu iti doresti cu adevarat, ia copilul langa tine si sotul tau. Poate este cazul sa aveti si bucurii sufletesti, nu doar financiare.
Copilul ala poate avea orice. Insa, daca nu are langa el o mama responsabila si iubitoare... nu are nimic.
Stiu ca este greu financiar, tuturor ne este greu. Dar, crede-ma, nimic in lumea asta nu poate inlocui clipele traite alaturi de copilul tau.

Probabil ca a spus primele cuvinte, fara sa fii acolo sa le auzi. Probabil ca, a facut primi pasi... tot fara sa fii acolo sa il vezi.
Ce mai astepti?

Cat despre cei care ti l-au crescut pana acum, tot respectul pt ei. Dar fa-i sa inteleaga, cu blandete si argumente, ca este copilul tau, ca il doresti langa tine, si ca, desi nu va mai trai langa ei, va ramane tot timpul nepotul lor.

loredana, la 09 April 2011 - 01:54 PM, a spus:

nu stiu cum sa i conving ca esyte copilul meu si ca niciodat nu o sa i fac rau si nu cred ca este ceva rau ca in 3 ani nu am reusit sa strangem bani sa ne luam o casa ca totusi traim in niste vremuri grele.nu am primit ajutor financiar din partea nimanui e logic ca nu am putut realiza mare lucru.

Daca au ajuns sa te judece ca mama dupa starea financiara, inseamna ca au o gandire... sa nu mai zic cum!
Daca nu sunt multumiti (?) cu ce ai realizat pana acum, sa te ajute ei! Sa iti cumpere casa sau sa iti dea banii necesari ptr ea!
Asa ca... sa te lase in pace, sa nu te mai judece sau critice si sa te incurajeze ca mama, sotie si femeie!
Asta ar trebui sa faca mama ta.

loredana, la 09 April 2011 - 01:54 PM, a spus:

si nici nu mi convine ca sotul meu sa ramana aicvi in continuare sa munceasca doar ca sa ne intretina pe noi in romania.

Foare bine ca nu iti convine. Aia nu ar mai fi familie!
La 24 de ani, ar fi culmea sa stai departe de sotul tau. Trebuie sa inteleaga toti, ca ai nevoie si de el, nu doar de banii lui!

Concluzie, ia copilul langa tine si sotul tau, fi fericita ptr ce ai in acest moment si ai incredere in Dumnezeu si in fortele voastre.

[samsara]

Normal ca, copilul trebuie sa stea langa parintii lui. Lipsa voastra se va vedea cat de curand, prin timidtate etc. daca-l mai lasati departe de voi. Familia ta s-a atasat de copil si na, dar trebuie sa inteleag asi ei ca doar sunt oameni maturi. Nu ai de ce sa te simti vinovata ca vezi doamne iei copilul ... de langa bunici.

[Iris_Lulea]

loredana, la 09 April 2011 - 10:39 AM, a spus:

Loredana, din tot ceea ce ai afirmat pana in acet moment reiese faptul ca te simti stapana pe situatie, te simti in stare sa ai grija de copil.

Din punct de vedere psihologic este bine ca un copil sa creasca cu parintii sai indiferent cat de dificila le este situatia. Chiar daca si alte persoane ii pot oferi acestuia dragoste sau ii pot oferi lucruri mai multe decat proprii parinti, ei nu ii vor putea inlocui niciodata parintii.

Cel mai important pentru un copil este sa creasca alaturi de parintii sai. Faptul ca voi stati in alta tara nu afecteaza modul lui de dezvoltare pentru ca deja sunteti stabiliti acolo, ceea ce ii va insoti dezvoltarea va fi modul in care veti contribui la cresterea lui. El va invata aceleasi lucruri pe care i le-ati putea spune si in Romania.

Mi se pare foarte important felul in care ai prezentat familia ta de acasa. Practic prin aceasta descriere ti-ai oferit singura raspunul. Cei de acasa sunt toti adulti capabili sa se descurce prin propriile puteri cu lipsa unui sot, a unui prieten sau a unui copil; tu la randul tau esti un adult responsabil asemeni sotului tau si trebuie sa iti pui prioritate in dorinte si nevoi. Asa cum ai spus "noi ca parinti ne dorim copilul ,nu mai putem continua asa". Probabil ca ai observat ca ei sunt foarte fericiti pentru faptul ca acel copil locuieste cu ei, dar intrebarea este: fericirea si bunastarea cui are prioritate pentru tine?