[DarkTemplar]

nici macar nu stiu cum sa incep. in fine. ideea e ca nu am nici un sentiment fata de nimeni(parinti,bunici,amici,colegi,"iubita"). nu imi pasa de ei. nu vad nimic frumos la lumea inconjuratoare. nimic nu ma incanta. nimic nu ma face sa zambesc. nici macar de mine nu mai imi pasa. inainte sa devin o persoana fara sentimente(zic eu) aveam rezultate foarte bune la scoala dar acum ...nu prea mai am(si asta se datoareaza nepasarii fata de sine). din pacate relatia cu prietena mea se rezuma doar la sex pentru ca bineinteles nu simt nimic pt ea. parca traiesc in paralel cu cei din jurul meu simt ca ii privesc de undeva din afara.

ce ar trebui sa fac sa nu mai fiu asa? sa am macar un sentiment pentru cineva, sa imi pot deschide sufletul fata de o persoana?

am vazut in familie multe lucruri oribile pe care nu i le-as dori nici unui copil sa le vada, iar ca urmare a lucrurilor alea oribile intamplate parintii mei au divortat cand aveam 11 ani(acum am 17). divortul lor a fost prima intamplare din viata mea care ma facut "ma retrag sub carapacea mea".
am uitat sa specific. sunt fumator din clasa a9a. asta ar putea intensifica starea mea?

[Hypathia]

DarkTemplar, la Mar 29 2011, 12:36 AM, a spus:

un topic asemanator care te-ar putea ajuta: http://www.roportal....topic80190.html

cateva mecanisme de aparare pe care e posibil sa le folosesti:
-intelectualizare (recurgerea la abstractie si generalizare in confrunarea cu o situatie conflictuala care te-ar angoasa prea tare - iti stapanesti angoasele printr-o vasta intelectualizare a afectelor). Intelectualizarea poate fi un mod de a evita dialogul autentic. O intelectualizare poate fi calificata drept patologica daca se prelungeste la nesfarsit.
-izolare (o eliminare a afectului legat de o reprezentare conflictuala - amintire, idee, gand - in timp ce reprezentarea ramane constienta; ajungi sa vorbesti de evenimente emotionante, tulburatoare cu un calm perfect).
-retragere apatica (detasare cu rol de protectie, compusa din indiferenta afectiva, din restrictie in relatiile sociale si activitati exterioare, din supunere pasiva in fata evenimentelor, care iti permite sa suporti o situatie foarte dificila).

[_Undying_]

Descrie lucrurile oribile care ti s-au intamplat in familia ta. In functie de ele, ai dezvoltat niste psihotraume care acum incep sa functioneze independent de tine (ca niste virusi in subconstient). Tu nu esti constient de aceste psihotraume, ci numai de senzatiile cauzate de ele. La 17-18 ani intervine confruntarea cu lumea exterioara, cand trebuie sa devii independent financiar si locativ de parinti. Pentru asta iti trebuie o identitate. Identitatea (adultul din tine) se formeaza prin educatia (ceea ce ai trait tu in familie) parentala. De aici inainte va trebui sa cauti ajutor specializat, sa citesti ceva carti, ca sa vezi unde duce lipsa dragostei, ura si instinctele fara acoperire in sentimente. Altfel, risti sa ajungi din rau in mai rau, pana la neantizarea personalitatii. Cand ma refer la ajutor specializat, ma gandesc la un psihoterapeut. Acest ajutor este adaptat problematicii fiecarei persoane, se face face-to-face, si dureaza 1-2-3 ani, timp in care tu ajutat de un specialist, te maturizezi, iti castigi independenta si scapi de traume. Eu am facut psihoterapie si sunt in cunostiinta de cauza.

[Iris_Lulea]

DarkTemplar, la 29 March 2011 - 12:36 AM, a spus:

Buna,

Imi cer scuze pentru intarzierea cu care apare raspunsul meu.
Fumatul nu are nici o legatura cu starea pe care o ai in prezent, poate doar cel mult sa ii atribui tu o anumita calitate si numai in acest fel sa fie importanta pentru tine.
Din cate inteleg starea a inceput sa se instaleze in momentul in care parintii tai au divortat. Varsta la care a aparut acest eveniment nu era inca una suficient de inaintata incat sa putem spune ca erai matur, tu inca erai in stadiul in care iti conturai valorile dupa care sa te ghiezi in viata. Astfel identitatea ta a fost influentata de acest soc pe care l-ai suferit si ti-ai construit "carapacea" asa cum ai considerat ca te vei simti mai bine.

Daca de-a lungul acestor ani ti-ai construit cu migala aceasta carapace, acum trecand de o anumita varsta si ajungand in stadiul in care simti ca vrei sa comunici ceva observi ca nu poti. Ceea ce este important pentru tine acum este sa reintri in contact cu emotiile si sentimentele tale, cu care din cate chiar tu afirmi nu prea ai legatura. Reusind sa ai din nou control asupra acestei parti vei observa numeroase schimbari la tine.
Ce fel de sentimente experimentezi? Cum iti exprimi sentimentele, emotiile?

[DarkTemplar]

Hypathi mecanismele astea le folosesc...din pacate

[Iris_Lulea]

Dark_Templar, la 05 April 2011 - 10:44 PM, a spus:

ce fel de sentimente experimentez? aici m-ai lovit dur
hai sa le iau pe rand: dragoste nu, ura nu, mila nu, fericire nu. tristete da. cam astea ar fi mai importante.
cum ma exteriorizez?

Exista o paleta mult mai larga de sentimente si emotii pe care le poti experimenta. Uite ce tema ar putea fi buna pentru tine: alegeti cateva minute in fiecare seara in care sa fii linistit, tu cu tine si incearca sa descoperi tipuri de sentimente. In fiecare seara te vei gandi si vei incerca sa pui pe hartie cum se numeste acel sentiment si cam in se situatie l-ai putea intalni. Acesta ar fi doar un exercitiu prin care vei reusi sa iei contact mai bine cu intreaga paleta de sentimente, in felul acesta vei deveni si tu mai constient de tine si de alte posibile sentimente pe care le experimentezi.

Si tristetea este o stare care iti ofera anumite avantaje, dar si dezavantaje... sa inteleg totusi ca simti ceva. Aceasta tristete te motiveaza sa faci ceva? Sau mai simplu: ce se intampla cu tine atunci cand esti trist?

Dark_Templar, la 05 April 2011 - 10:44 PM, a spus:

cum ma exteriorizez?
pai nu ma exteriorizez. sau poate da... prin plans. si asta doar cand sunt singur. adica noaptea. dar ca sa nu fac asta de multe ori stau in fata pc-ului(o fac involuntar de la o vreme) pana pic de oboseala ca sa adorm instantaneu sa nu mai am timp sa ma gandesc la rahaturi.

Minunat! Plansul este o modalitate foarte buna de exprimare emotionala, prin plans poti trai emotii intense pozitive sau negative. Acesta este mecanismul prin care corpul tau s-a gandit sa reactioneze la toate sentimentele pe care tu le-ai inchis in interiorul tau. Stii cum functioneaza o oala sub presiune? Apa incepe sa fiarba si sa fiarba si cand ajunge la un anumit punct incepe sa piuie si sa scoata aburi, aproape gata sa explodeze... plansul este punctul tau maxim.

Imi imaginez ca plansul apare cand te gandesti la anumite lucruri si ma intreb acum: la ce fel de lucruri te gandesti oare? Pe de alta parte gandeste-te cum te simti inainte sa plangi si dupa ce plangi, incearca sa stai sa iti analizezi putin starea din acele momente.

Dark_Templar, la 05 April 2011 - 10:44 PM, a spus:

la capitolul comnicare ce e drept. imi tragi cuvintele cu clestele din gura. nu vorbesc decat "-ia ciocanul! -da-mi ciocanul!" ce e drept exista vreo 2 persoane de sex opus care mi-au rupt tacearea

Lipsa de comunicare este forma ta de protectie din cate inteleg, dar se pare ca totusi sunt persoane pe care te-ai decis sa le lasi sa vada dincolo de tacere. Ce anume din comportamentul acelor persoane te-a facut sa iei aceasta decizie?

[DarkTemplar]

Iris_Lulea, la 06 April 2011 - 09:49 AM, a spus:

Exista o paleta mult mai larga de sentimente si emotii pe care le poti experimenta. Uite ce tema ar putea fi buna pentru tine: alegeti cateva minute in fiecare seara in care sa fii linistit, tu cu tine si incearca sa descoperi tipuri de sentimente. In fiecare seara te vei gandi si vei incerca sa pui pe hartie cum se numeste acel sentiment si cam in se situatie l-ai putea intalni. Acesta ar fi doar un exercitiu prin care vei reusi sa iei contact mai bine cu intreaga paleta de sentimente, in felul acesta vei deveni si tu mai constient de tine si de alte posibile sentimente pe care le experimentezi.

Si tristetea este o stare care iti ofera anumite avantaje, dar si dezavantaje... sa inteleg totusi ca simti ceva. Aceasta tristete te motiveaza sa faci ceva? Sau mai simplu: ce se intampla cu tine atunci cand esti trist?



Minunat! Plansul este o modalitate foarte buna de exprimare emotionala, prin plans poti trai emotii intense pozitive sau negative. Acesta este mecanismul prin care corpul tau s-a gandit sa reactioneze la toate sentimentele pe care tu le-ai inchis in interiorul tau. Stii cum functioneaza o oala sub presiune? Apa incepe sa fiarba si sa fiarba si cand ajunge la un anumit punct incepe sa piuie si sa scoata aburi, aproape gata sa explodeze... plansul este punctul tau maxim.

Imi imaginez ca plansul apare cand te gandesti la anumite lucruri si ma intreb acum: la ce fel de lucruri te gandesti oare? Pe de alta parte gandeste-te cum te simti inainte sa plangi si dupa ce plangi, incearca sa stai sa iti analizezi putin starea din acele momente.



Lipsa de comunicare este forma ta de protectie din cate inteleg, dar se pare ca totusi sunt persoane pe care te-ai decis sa le lasi sa vada dincolo de tacere. Ce anume din comportamentul acelor persoane te-a facut sa iei aceasta decizie?

ce se intampla cu mine atunci cum sunt trist?
pai pur si simplu ma ia melancolia...imi trec prin gand toate esecurile mele sau alor mei(succesele daca imi trec parca nu au nici o valoare) si inevitabil ma ia plansul.inainte de plan sa simt aiurea, parca totul e cu fundul in sus etc(e ca starea dupa betie). iar dupa sunt fresh aproape si gata sa zambesc sau sa deschid cu cineva despre niste treburi mai personale,intime.

Ce anume din comportamentul acelor persoane te-a facut sa iei aceasta decizie?
in 1 rand faptul ca au un suflet bun
...revin cu detalii. trebuie sa plec urgent