Contact
Facebook
Twitter
RSS
http://www.ftr.ro/ardelenii-rudele-sarace-...ovitei-2371.php
Opinia lui Traian Vuia despre infestarea Ardealului:
Până în timpurile mai recente am avut credinţa că (cei din Vechiul Regat, n. n.) nu ne vor fanariotiza, acum mă tem că nu vom putea scăpa de acest virus bizantin, pentru că fanarioţii dispun de mijloace, cari lipseau ungurilor. se găsește aici:
http://www.brasov.nouadreapta.org/originil...nesc-partea-ii/
Este vorba de o ciocnire între principiile de constituire a statului.
Statul de tip bizantin se bazează de îngemănarea lui cu religia creștină. Azi am spune că era un stat de tip fundamentalist, cum este Iranul musulman. Moldova și Valahia au astfel de tradiți bizantine care lipsesc cu desăvărșire în Ardeal. De fapt bizantinismul în Moldova lui Ștefan Cel Maree și Valahia lui Mircea cel Bătrân au evoluat spre otomanism și fanariotism. Religia devine formală și fanatică, devine un instrument de dominație de tip colonial în mâinile călugărilor din Fanar. De-abia Cuza, nu Tudor Vladimirescu, vor scăpa cele două „țărișoare românești” de această pacoste. Dar cel mai rău lucru este căderea în anomie, în nerespectarea niciunei legi și a niciunei reguli, anomie de tip balcanic. Birurile era mai degrabă jafuri la drumul mare făcute de zapcii, decât aplicare unor legi fiscale ca în Austro-Ungaria. În timp ce în Transilvania-Banat-Bucovina se deseca Banatul, se făceau canale și îndiguiri, se construiau căi ferate, cu întârziere de doar 50 de ani față de Alsacia, în Valahia și Moldova, dacă se construia, se construia în stil „turcesc”, haotic.
În aceste condiții influențele rusești de până la 1877, „Regulamentele Organice”, influența țarului reformator Alexandru al II-lea, un fel de model pentru Cuza, au fost cu siguranță pozitive. Și în Rusia și în Principatele Unite ele erau un fel de spoială modernă, franțuzită peste încercarea de reînnodare a tradițiilor bizantine, tradiții definitiv compromise de dominația mongolă și turcească.
În aceste timp în Franța se cizela prin revoluții, alternanțe de republici și imperii, un stat bazat pe „contractul social”. Pentru ca să fii cetățean, nu are importanță etnia, originea, formația culturală inițială, important este să „semnezi” acel contract social, să te integrezi în cultura oficială franceză, să respecți îndatoririle și să-ți primești drepturile de la acest stat.
Germania oferea un alt model de stat. Cetățenii orașelor și landurilor, perfecț integrați în sistemul public al acestora, acceptă ca landurile lor să se unească într-o federație, păstrându-și autonomia. Dau statului federal numai atâta atribuții cât este necesar - principiul subsidiarității.
Un stat care duce mai departe sistemul francez de relații dintre stat și cetățean, sistemul german de relații dintrea statele federației este S.U.A.
Măcinată de etnicismul maghiar - îngemănare nefericită între naționalismul protestant cu serioase componente fundamentaliste, bizantine și civismul francez - Austro-Ungaria și căuta cu mare dificultate calea. În Ardeal evoluase totuși, dincolo de ingerințele Budapestei, un sistem bazat pe comunitățile locale, precum în Elveția sau Germania. Acest sistem a foat foarte bine ilustrat de harta federală a Ardealului din 1849.
Statul român de după 1918 se baza pe niște principii de naturi extrem de complexe. Pe de o parte era etnicismul de tip transilvan, care sub denumirea de „daco-romanism”, voia o reunire a tutor comunităților de român, cu problema că în Ardeal aceste comunități rurale nu erau suficient maturizate, iar în Regat ele nu existau. Așa încât „daco-romanismul” a devenit mai degrabă un fel de religie de toți afirmată, de nimeni discutată. Se voia o resurecția a bizantinismului, rezultatul a fost mai degrabă caricatural - fapt ilustrat prin dărâmarea unui zid al cetății de la Alba Iulia pentru a construi în spărtură o catedrala ortodoxă. Comunismul a încercat o schimbare de tip leninist-iacobin, care s-a dovedit iarăși formă fără fond. Așa încât după 1990 a reizbucnit manalele, comportamentele fanariote, balcanice, la care se adaugă niscaiva tradiții țigănești date fiind originile etnice ale fostei nomenclaturi comuniste, revopsite și rămase la putere, toate prezentate ca „neoliberalism” de filfizoni care au învățat în Occident „cravatei, cum să-i facă nodul”. Avem un fel de sinteză între protipendadă, nomenclatură și bulibășeală, căreia vesticii îi spun corupție și criminalitate.
