[BigDefender]

Sisif
Perpetuu, cara bolovanul pana in varful muntelui, apoi il scapa si bolovanul venea rostogol pana la vale, de unde ii incepea iar calvarul la urcus.
Si asa mereu pe lunga carare a timpului necrutator...
Dar nimeni nu-i spusese sa fie atent ca la 1000 de ani, un simplu branci pe varful muntelui ar fi facut ca bolovanul sa cada pe partea cealalta....

Fara titlu
Dan pierduse tot, fiind parasit de sotie si de familie.
Ultima lui masa la restaurant a fost cu singurul lui prieten, doctorul, care era si amantul sotiei si care l-a anuntat ca are un cancer generalizat.
Langa ei se afla un acvariu unde o langusta era masacrata de un homar.
Cand ospatarul a venit sa ia comanda, Dan a cerut langusta si a plecat cu ea.Acasa a instalat-o in cada, ingrijind-o zilnic.
Dupa ce langusta a facut pui, a devenit cel mai important lucru din viata lui: cada nu-i ma ajungea. Si atunci Dan a astupat toate gaurile, si-a inundat casa, a umplut-o cu alge si a inceput, incet, incet, sa traiasca printre languste.
La sfarsit, pentru ca boala il chinuia foarte tare, in semn de demnitate umana, si-a taiat venele in apa, pentru ca ele sa il manance, hotarand astfel stabilirea de relatii cu un crustaceu, pentru ca oamenii nu-l mai vroiau..................

Domnisoara Doctor
Domnisoara Doctor are 38 de ani, bruneta, ochi verzi, 1,75 m, 60 Kg., 90-60-90, poseda o garsoniera, un Matiz, o catea coolie=Pety si un papagal=Coco.
DD este doctor in medicina, chirurg specialist urolog.
Am intrebat-o de multe ori despre meseria ei care nu prea este potrivita pentru o femeie, iar ea mi-a raspuns:
-Unchiule, cele pe care le vezi tu la TV, le-am operat eu si au stat la rezerva ( opereaza numai femei), in plus trimeteau masina dupa mine cu soferul ca sa vin eu in Pipera sa le scot firele.
Pana aici toate bune, dar am si eu un of, niciodata nu ma vazut urma unui barbat in viata ei....
Si ca incheiere, dragi useri sa va spun in ce si-a dat doctoratul: un mod revolutionar de tratare a prostatelor si a cistitelor( cu excelente rezultate in tara si strainatate).
In rest sa nu ma intrebati mai mult ca nu va raspund!!!!

Cureaua de tramsmisie
Am fost o curea de transmisie...da, da!
Nu am fost nici motor , nici roata, nu am fost nici initiator, nici rezultat..
Si cand am fost uzata deajuns, a trebuit sa fiu schimbata pentru ca procesul sa nu sufere...
Si asa am ajuns in final la deseuri reciclabile...
Insa am avut o viata frumoasa si care nu imi punea mari probleme de gandire, primeam si dadeam mai departe, de cate ori am vrut sa intervin, ceva se strica si eram smotruit...
Insa trebuia sa fiu mereu acolo, zi si noapte, nu stiai cand angrenajul se pune in miscare si nu prea aveai pauze....
La inceout am mers mai greu, deoarece eram noua si nu ma potriveam exact in locasul predestinat( o mica eroare de fabricatie), apoi m-am rodat, iar in final angrenam cu scapari din cauza uzurii excesive...
Asta a fost viata mea de curea de transmisie, ce-ar fi fost daca........
Asa a fost viata lui BD!

Aceasta postare a fost editata de BigDefender: 25 February 2011 - 10:12 AM

[BigDefender]

La pensie(1)
La ora opt – desteptarea. Uneori la opt si jumatate - dar nici noua nu este exclus. Ca pensionarii, nu? Dupa care urmeaza obisnuitul sfert de ceas de dulce reverie - cand rememorezi intamplari placute de ieri si te gandesti la cele ce vor veni azi. Fiindca ce-o fi maine, om mai vedea – deocamdata azi conteaza.Urmeaza baia de dimineata.Un intreg ritual: masurarea temperaturii, potrivitul ierburilor care parfumeaza ‘’natural’’apa, apoi intrarea - infiorat de placere - in baie, balacitul, sapunitul - totul pe fundalul unor lalaieli care inchipuie franturi din arii, de cantece vechi si noi, de diverse instrumente muzicale. Urmeaza stersul, frecatul cu buretele aspru si uscat, doua, trei miscari de inviorare- si gata baiatul!
Poftit, va rog, la micul dejun care este servit, ca in fiecare dimineata, de dansa. Afectata uneori, botoasa alteori, nu-si incalca aceasta indatorire sacra:servitul micului dejun, cu tot dichisul.Gurmand si bonom, dansul- frecandu-si mainile- se minuneaza de cate bunatati e dansa in stare sa faca rost....’’Ia te uita, si sunca de Praga, bravo! Si ousoare cu coaja cafenie, excelent! Unde le-ai gasit? Esti fenomenala! Ai facut si prajiturele’’Arlechin’’ dupa care ma innebunec eu - te ador, tu!’’
Cu gesturi domoale, descompuse, ia capacul de la cafetiera, miroase, inchide ochii de placere, toarna in ceasca, pune si laptele, pune si zaharul, amesteca bine de tot, adulmeca. Ramane in extaz. Dar deodata se incrunta; ‘’Unde-i painea prajita? Sigur, nu e paine prajita, niciodata nu poate omul sa fie multumit pe de-a-ntregul in casa asta...cum? Este paine prejita? Bravo! Puisor, ma miram eu sa nu ai grija tu de Motanelul tau!’’
Pe urma Motanel uita dragalaseniile, infuleca de ai zice ca se bat turcii la gura lui, varsa cafeaua pe servetelul apretat, se murdareste de un galbenus pe barbie, in coltul gurii ii atarna un cocolos de unt....si mananca...si se ambaleaza mancand...si clefaie...si face faramituri pe masa, sub masa, pe covor, peste tot. Se serveste de doua, de trei ori, se vaita intr-una ca, uite , cum sa nu ma ingras daca ma indopi cu atatea bunatati, om sunt si eu, nu? Pot sa rezist? Nu pot... Dar dansa – Puisor – zambeste magulita si-l intreba dragastos:’’Mai doresti?’’ Si el zice ca nu, fiindca nu mai are loc. Si razi Motanel. Si razi Puisor...

La pensie(2)
Pe negandite s-a facut unsprezece.Porneste sa-si faca obisnuita miscare,se duce sa plimbe catelul si sa-si ia ziare.
S-a intors de la ziare si gafaie. E departe chioscul? Cam la 100 de metri, la capatul blocului si tot acolo s-a deschis si un ‘’super’’cu de toate, ca in centru. Ce mai, nu poate omul sa le aiba chiar pe toate...trebuie sa-i ceri vietii atat cat iti poate oferi...asta e cheia fericirii...Oare unde a citit el chestia asta? Ca sear adoarme mereu cu cartea in mana....
Isi pune de o cafea...tigari mai are? Mai are doua pachete de Kent...fumeaza mai rar ca s-au scumpit...
Ar savura el cafeaua, dar cam pe la ora asta vine batrana cu ala micu. Cum care batrana?
Mama lui Motanel...nu are nici cincizeci de ani.Cum care ala micu? Baietelul lui Motanel, frate!
Ca Motanel a fost coleg cu nepotul meu, care e student in anul doi la medicina. A dat si el examene – si la regie de film, si la actorie – dar unde n-a dat? A dat pana i s-a urat. A avut mereu ghinioane: ii lipseau niste sutimi – ca la suta de metri.
Si daca a vazut ca nu are noroc, s-au facut pensionari, iar pe urma s-au insurat ca se plictisisera singuri. Nici fetele nu au slujba, sunt si ele pensionare. Cat timp vor mai fi?
‘’Cat o mai tine! Ca au zis babacii ca sa ne traim si noi tineretea. Ne dau ‘’malai’’ cat ave nevoie, din pensiile lor si din rezerve..Daca sunt fraieri...! Noi nu-i obligam... Ne-au cumparat un apartament cu doua camere, ce-i drept cam mici, de aia il tin pe ala mic la ei, ca ei au trei camere!’’
Si razi Motanel...si razi si Puisor.. si razi...

[Athmy]

Foarte frumos! Bravo! N-am inteles eu chiar tot, cine e Motanel si cine Puisor si cine a dat la regie si cine e nepotul sau colegul nepotului, dar mi-a placut. Ai un ton optimist si senin. Ai putea scrie chiar si nuvele sau un roman foileton, (ce-o fi ala ), pentru ca ai har.

Iar mini-povestirea cu langusta e 'a la Kafka".. l-ai citit, nu? Daca nu, sa stii ca multi avem asa fantezii, sau aveam oricum. Ni se pare ca o fapta buna dusa la extrem ne-ar anula pe noi, si ne oprim. Dar de fapt nu e extremul care ne termina, ci imaginatia

Foarte frumos scris

[BigDefender]

AZILUL SI ADAPOSTUL
In Parcul Marghiloman ( cca.20 ha.) al boierului cu acelasi nume donat Primariei se afla intr-o anexa a conacului ( aflat in reconstructie) azilul de batrani.
Si tot in acest Parc superb ( alei, pomi, locuri de joca pentru copii, lac cu barci,etc.) intr-un colt se gaseste si adapostul pentru animale.
Azilul este reconstruit si vopsit in culori ergonomice: alb, bleu , verde pal si dotat cu toate utilitatile: camere cu doua paturi, sala de cantina ( dar ti se poate aduce masa si la camera), sali de baie, sala comuna cu televizor, calculator, terasa minunata unde poti sa mai impletesti ceva sau sa joci o tabla.
Cei care stau aici, nu multi la numar, cca. 50 trebuie sa aiba o pensie de min.900RON, la unii carora li s-au vandut casele de catre copii, mai completeaza si acestia.
Toti batranii au un aer bland si cand stau pe terasa, li se scurg ochii dupa tati si mame cu copiii in carucioare, ce se plimba prin parc, ai lor vin foarte rar si pe fuga, aduc cate ceva si pleaca in graba.
La cca.1 Km. departare se afla adapostul pentru animale, un spatiu inchis cu garduri de plasa, pomi inauntru si custi; aici traiesc separati caa. 50 de caini ( nu toti vagabonzi, jumatate sunt batrani si de rasa, ai caror stapani nu mai aveau cu ce sa-i intretina) si aproximativ 30 de pisici, cam in aceeasi situatie.
Ingrijitorul vine de doua ori pe zi, de le face curat si le da de mancare si apa, in rest stau singuri, iar dincolo de gardul de plasa, trec oameni, la care se uita cu jind si dor.
**************************************************************
Si noaptea tarziu, cand se asterne somnul peste oras, daca ai urechea buna si te afli in parc pe o banca, poti auzi de la azil niste oftaturi si de la adapost niste scancete.
Cei dragi i-au parasit.................


INFLUENTA EVOLUTIEI NEVERTEBRATELOR ASUPRA LINFVISTICII ROMANE
Intrucat nu pot sa va redau aici toata teza deoarece depaseste 5000 de caractere alfanumerice, va redau numai fraza de final:
Asa cum am aratat si in cealalta teza de doctorat ( Influenta razelor lunii asupra galustelor din supa ),congruenta infinitezimala a dus la tangentarea premeditata cu efecte surprinzator de acute si ireversibile a evolutiei nevertebratelor asupra lingvisticii romane, care de atunci ( noi studiem in continuare )da dovada unei recurente active, unipersonalizata si imposibil de urmarit.
Vom reveni.
PS1.Toata teza si lucrarea de licenta pot fi consultate la biblioteca Universitatii Particulare acreditata, situata in spatele blocului meu.
PS2. Sa nu copiati ceva fara a o mentina la Bibliografie.
PS3.Orice donatii sunt bine venite.
PS4. A se consulta si cartea autorului tezei:"Trei intr-o barca in canalul colector'"
PS5.Orice asemanare cu situatii din realitate o faceti dvs.,eu nu am zis nimic!

[Athmy]

Strabunicul meu era scriitor, avea si pseundonim, Magura. Avea un dulapior in care isi tinea scrierile si nu dadea la nimeni cheia. Cand a murit a donat colectia bibliotecii orasenesti. Eu n-am citit nimic scris de el, poate doar o carte de la fratele bunicii, despre refugiul din timpul razboiului. Scria si anecdote, asta imi amintesc, ni le spunea si noua cand eram mici. Bunica a fost invatatoare, iar cu ea s-a inchis cercul de profesori (sotul ei tot profesor de literatura, franceza, istorie era). Dintre toti doar mie imi mai place sa citesc, si verilor mei cred, dar se duce odata cu varsta..
Ultima carte pe care am citit-o, desi nu am terminat-o, este Armele lui Krupp. Mai am cateva pe care planuiesc sa le citesc atunci cand voi avea timp.

Tin si acum minte cum am inceput sa citesc. De mica aveam o fire melancolica, si ma plictiseam groaznic, aveam eu o vorba pe atunci: 'imi vine sa plang' si nimeni nu putea sa imi faca nimic, atunci cand eram singura fara copii cu care sa ma joc. Avea sora mea o colectie de carti, Ciresarii, pe care le citise (ea era un copil precoce). Iar eu tot le dadeam tarcoale si nu stiam ce sunt, mi se parea asa greu ce face ea. Pana cand am inceput.. de atunci plictiseala a fugit

Aceasta postare a fost editata de Athmy: 26 February 2011 - 08:40 AM

[BigDefender]

Am fost unicul copil tarziu al celor doi profesori ( parintii mei ) care ma tratau si acasa ca pe elevii de la scoala; am crescut intr-o familie crestina, inconjurat de carti, nu prea am facut nici o nazbatie caracteristica copilariei, preferam sa citesc si sa-mi incerc veleitatile literare. Si totusi din spirit de fronda am urmat Realul si Politehnica, dandu-mi seama ca nu aveam nici prea mari veleitati de dascal si nici de scriitor. Insa am iesit un inginer bun, am absolvit doua faculatati si mi-am dat si un doctorat, insa din cand in cand, amintirile ma asalteaza si ca sa nu se piarda, le pun pe hartie si de vreo cinci ani pe PC!

Aceasta postare a fost editata de BigDefender: 26 February 2011 - 09:58 AM

[Mihai LEONTE]

BigDefender, la Feb 26 2011, 10:54 AM, a spus:

Am fost unicul copil tarziu al celor doi profesori ( parintii mei ) care ma tratau si acasa ca pe elevii de la scoala; am crescut intr-o familie crestina, inconjurat de carti, nu prea am facut nici o nazbatie caracteristica copilariei, preferam sa citesc si sa-mi incerc veleitatile literare. Si totusi din spirit de fronda am urmat Realul si Politehnica, dandu-mi seama ca nu aveam nici prea mari veleitati de dascal si nici de scriitor. Insa am iesit un inginer bun, am absolvit doua faculatati si mi-am dat si un doctorat, insa din cand in cand, amintirile ma asalteaza si ca sa nu se piarda, le pun pe hartie si de vreo cinci ani pe PC!

***
Dsitinsule Bigdefender,
Spune domnule tot ce ai de spus! Care ar fi secretul sa nu le spui cititorilor vremea in care ai trait?
Sau ceva si mai interesant pentru cititor: Cum ai trait!
Chiar ca inginer nu cred ca ai dus o viata simpla?

[BigDefender]

Mihai LEONTE, la Feb 26 2011, 01:21 PM, a spus:

Disitinsule Bigdefender,
Spune domnule tot ce ai de spus! Care ar fi secretul sa nu le spui cititorilor vremea in care ai trait?
Sau ceva si mai interesant pentru cititor: Cum ai trait! Chiar ca inginer nu cred ca ai dus o viata simpla?

Gasiti aici, amintirile mele:
http://www.roportal.ro/discutii/index.php?...blogid=612&
Amintirile sunt structurate pe mai multe categorii:
-din serviciu;
-din copilarie;
-din Irak,
-din Revolutie,
-o confesiune,
-bunii mei si
-schitele.

GICA CONTRA
asa s-a nascut si asa a murit el GICA CONTRA:
-toti veneau pe lume cu capul inainte, el a venit cu picioarele;
-toti sugeau la san, el bea numai cu biberonul, desi mama lui avea lapte;
-facea exact ce i se spunea ca nu are voie sa faca;
-la camin,nu avea nici un prieten, se certa cu toti, el vroia sa se joace numai in legea lui;
-la scoala, abia a trecut clasele, ajunsese de se certa cu profesorii care nu-l intelegeau;
-a venit si vremea armatei si a facut 3 luni in plus de batalion disciplinar tot pentru contre cu superiorii;
-la serviciu, vai de capul lui, mereu era sanctionat, ca indeplinea sarcinile, dar pe dos;
-in familie, sotia il lasa in voia lui, iar copii ii cantau in struna, ca sa-i lase in pace;
-nu avea prieteni, iar cel mai suparator lucru pentru el era faptul de a nu avea cu cine se contra;
-a murit si dupa ce l-au ingropat, s-a intors in cosciug cu fata in jos ( precum Canuta) ca atunci cand il vor gasi sau invia sa poata avea un subiect de cearta, pentru ca l-au intors sa discute cu el.

“FETELE” DE PE “CENTURA”
Ca orice orasel care se respecta cat de cat si targusorul meu are o sosea de centura, ca lungile si grelele TIR_uri sa nu-i deranjeze viata idilica si patriarhala!
Iar pe aceasta sosea exista un loc ce se numeste "EDERA"( ca serialul cu acelasi nume)=motel, restaurant, bar, terasa si o parcare mare flancata de plopi imensi.
Aici stau de obicei "fetele de pe centura", a nu se confunda cu cele care vizeaza hotelurile si restaurantele de 3*** si 4****, ca mai sus nu avem!
Cred ca patronii le dau o cota parte din ce venituri le aduc si le mai si pazesc de razii.
De fapt ele sunt obisnuite cu "POLI-MAXI-TAXI"( a se citi duba albastra), stiu traseul,formalitatile,procedura si mai ales ce le asteapta. Eventual, isi mai aduc aminte de ghinion sau de noroc.
Toate arata minunat si zambesc ametitor in lumina stravezie a neoanelor.
Au niste nume de vis:Pisica, Fecioara, Metronom, Argentina, Tarzanoaica,Gaby Motoras.
La o privre sunt uluitoare.
La a doua, banale.
La a treia, te izbeste mizeria.
La a patra, te sperie singuratatea.
Singuratatea este marea lor suferinta ascunsa.Ele stiu asta si dincolo de nerusinare, de nevoi si de voluptate se mai ascunde si irezistibila atractie spre ultimul cerc al infernului?!

[BigDefender]

NEONUL
De cand se stia el angajat statea in acel birou care nu avea nici o fereastra, numai doua neoane care palpaiau zi si noapte.
Spatiul era cam de 3/4m, linoleum pe jos, un mare dulap cu dosare, un birou,un scaun un cuier,o chiuveta si o oglinda; ca sa ajunga la WC, trebuia sa iasa in hala de procuctie si apoi sa coteasca pe niste culoare dubioase.
Program 7-15, iar ca sarcina principala de serviciu primea zinic prin curier date, pe care le centarliza si curierul le ducea mai departe; odata pe luna i se cereau si niste grafice color.
Il cunostea numai pe seful lui, cand venea el la lucru sau cand pleca nu se suprapunea cu orele celorlalti.
Ii placea singuratatea, isi facea singur cafeluta, isi manca constiincios sandwichurile si isi vedea de treaba,rutina de zi cu zi.
Dupa vreo 20 de ani a primit o masina de scris electrica ca actele intocmite de el sa arate mai estetic si nu scrise de mana la indigo.
Singurul care il mai vizita era casierul care-i aducea avansul si lichidarea.
Dupa inca vreo 10 ani, i s-a repartizat si lui un calculator si o imprimanta, acum primea datele pe reteaua interna, le prelucra electronic si le trimitea mai departe, iar pentru bucuria ochilor lui le scotea si la imprimanta si le indosaria, iar graficele le facea color in EXCEL.
Vederea ii slabise si se simtea din ce in ce mai inutil si marginalizat, visa doar la pensie si la lumea exterioara, serviciul il asemuia cu o inchisoare.
Intr-o seara i-a venit rau si l-a gasit femeia de serviciu a doua zi dimineata, cu capul picat pe tastatura, in lumina alb-stravezie palpaitoare a neonului......

SA FIE EL MAI CU “MOT”!
Era prin vara lui 1963, tocmai se terminase cu colectivizarea au cu voie, au fara voie
si taranii respirau usurati ca nu mai era nimeni sa ravneasca la avutul lor, ca de fapt nu mai aveau nimic.
Dar el nu pricepea asta, tocmai intrase la facultate si se decise sa-si petreaca restul de vara la tara, ca de, era ultima de acest fel, urmatoarele aveau alta titulatura: studentesti!
Zis si facut, pleca la tara, unde toata lumea era trista, numai el vesel nevoie mare. Si ca sa nu se plictiseasca baiatul sambata la noul Camin Cultural, dupa film urma bal mare.
Pana aici totul bine, dar cu ce sa se imbrace ca sa nu strice traditia rurala?
Asa ca s-a desfacut cufarul bunicului, s-au scos pantalonii de aba, o camasa cu arnici, braul traditional si un ilic brodat+ o palarie neagra, in picioare si-a lasat totusi pantofii, erau mai comozi decat opincile.
La film nu s-a dus ca-l vazuse, dar la bal da, si se auzea o muzica populara de toata frumusetea si de-abia astepta sa-si puna in valoare dansurile invatate toata ziua cu verisoarele lui mai mari.
Cand a intrat pe usa, muzica s-a oprit si toata lumea s-a intors spre el: era singurul imbracat taraneste, ceilalti toti aveau pantaloni sa camasi, iar fetele fuste si bluze!
Orchestra a inceput sa cante: "Multi ani traiasca!'', toti radeau, el nu mai nimerea usa si fugea cu lacrimile in ochi spre casa.
In acea noapta a plecat la oras si muti ani de aci inainte nu prea a mai dat pe la tara, avand o amintire amara de uitat.

[BigDefender]

CAZ REAL
S-a intamplat in Ploiesti pe vremea lui Ceasca, cred ca unii de acolo isi mai aduc aminte!
O familie de medici primari, sefi de sectie la Spitalul Predingher ( fara nume), casatoriti din facutate, cu doi copii majori, apartament de 4 camere in buricul targului, doua masini, o viata linistita si fericita.
Pericolul apare la orizont: una din asistenetele medicale il da in judecata pe doctor pentru stabilirea paternitatii unui minor nascut in afara casatoriei.
Rezlovare: toti, inclusiv sotia, sustin ca nu este adevarat si aduc la tribunal analizele si testele respective care infirma cererea petentei.
Postrezolvare: doctorul multumeste celor care l-au ajutat in particular; toti dau din umeri si spun ca si-au facut doar datoria , iar rezultatele indica clar ca spermatozoizii lui sunt ca pestii morti dintr-o balta in care s-a detonat dinamita de catre braconieri si asta din copilarie.
Acasa; sotia recunoaste ca a stiut situatia lui, dar ca l-a iubit, si-au dorit copii amandoi si ca l-a inselat doar de doua ori in viata si rezultatul a fost nasterea unui baiat si apoi a unei fete.
Final: cei doi se despart, parasesc Ploiestiul, si fiecare o apuca pe drumul lui, ce s-a mai intamplat cu ei nu mai stiu, oricum povestea nu are happy end.

FIECARE ISI DUCE CRUCEA
Ca fiecare isi duce crucea, mirean sau laic este scris in Biblie asa ca si crediciosii si ateii(zic eu)recunosc asta.
Ca unii nu vor sa creada acest lucru este numai si numai treaba lor!
Stiu si o mica parabola despre alesul crucii:
Cand au inceput sa se imparta in niste hangare imense, erau de mai multe feluri, incepand de la cele foarte mici, apoi normale, mai mari si unele chiar imense.
Bineinteles, ca marea majoritate s-a repezit sa le ia pe cele mai mici ( care odata luate nu mai puteau fi schimbate) si s-au pacalit: erau din plumb, iar cele imense din carton ,experienta nu se putea impartasi, deoarece intrau unul cate unul.
Si asa ne alegem cu crucea pe care o purtam toata viata in spinare, ba mai mult, unii au cate doua!
Sa-mi spuneti cum vreti: soarta, predestinare,fatalitate,etc.
Chiar daca mergi numai pe autostrada fericirii toata viata crucea pe care ai ales-o tot o duci in spinare!