[Aseneth]

Black_Wizard, la 04 August 2011 - 02:30 PM, a spus:

Te refereai la Dictionarul Diavolului de Ambrose Bierce sau la Dictionarul diabolic de Jacques Auguste de Plancy ?

ambele sunt bune

[Black_Wizard]

Aseneth, la 04 August 2011 - 02:31 PM, a spus:

ambele sunt bune

Si la fel de amuzante:
"AFRICAN, n. = A nigger that votes our way."

[Erdbeere]

Tocmai m-am intors din N Moldovei, de la bunica mea, unde mi-am petrecut de mai multe ori o parte din vacanta in copilarie. De cand ma stiu, locul a avut intotdeauna o incarcatura magica si a fost mereu prilej de emotii si stari abisale, mai ales ca natura e mai putin ingradita si mai salbatica, nu stii unde ti se termina gradina si incepe dealul, padurea si apoi muntele, curg izvorase prin curti si mai demult, puteai vedea din pragul casei cerbii care veneau sa se adape in prund. Desi pare idilic, locul nu-mi starnea nicio bucurie copilareasca, niciun sarit intr-un picior ci o teama si fascinatie de la inceputul lumii, mysterium tremendum si mysterium fascinans cum l-am gasit mai tarziu la Sacrul lui Otto dar alfel , pentru ca acest mysterium tremendum cu care ma pricopsisem eu desi curios si intrebator, pana la urma punea in discutie mereu lumile care se ofereau traditie, religie, arta, bani, etica, stiinta, mistica... arunci totul in aer si din particulele dispersate lumea incepe din nou, rotunda, perfecta.E o parte din formarea sensibila si atitudinea mea fata de viata , ceva esential castigat si pierdut acolo.
Va spuneam ca m-am intors, si locul dse data asta mi-a creat niste furii din senin, fara obiect, incat am jurat sa nu mai merg acolo niciodata.De cand am ajuns, neputinta fizica si psihica incepe sa ma tortureze.Aud ce mi se spune dar nu pot raspunde,daca sunt singura vad in toate lucrurile pe care le privesc atent semnificatii absconse, stranii, si ma ingrozesc.Pana si pestisorul pe care l-a desenat fii-mea(pe care am trimis-o la mama, incapabila fiind sa am grija de ea)capatase viata, ma privea, vroia sa-mi spuna ceva. Energie 0, ca si cand s-ar scurge toata pe drum si totul inexplicabil, si pe ora ce trece devin din ce in ce mai slabita.
Citind ce ati scris voi, mi-am amintit ca bunica mi-a povestit pentru prima oara, ca sub dealurile acelea sunt ingropati multi oameni din timpul razboiului, cum au putut, sa nu se imprastie molime (chiar acolo a fost si granita cu Imperiul), civili, din ce-mi spunea ea, si locurile nu-s "chiar curate","oameni ingropati fara preoti, fara lumanari", parca ar mai avea importanta cand mori oricum ca un caine in pragul inanitiei, alergand pe dealuri.Zona are o imagerie foarte bogata, foarte apropiata de cea medievala. Intalnirile cu " cel had" "spurcasiunea" "al cu coarne' ca ei nu-i rostesc niciodat numele, pe la cotituri, locuri anume pe care le stiu de copil si trebuia sa le ocolim, "padurea celui had", ti le poate povesti orice batrana din sat, ca sigur i s-au intamplat si ei. Dar binenteles ca eu in padurea aia ma duceam sa culeg ,chimen ca mi se parea mai interesant. Nu m-au inspaimantat prea tare povestile, sau poate ma incapatanam sa vad daca e intr-adevar ceva. Si n-a fost.
De vrajitoare e plin, femei care-si fac spiritusi pe care-i clocesc la subtiori din oua de gaina, noaptea, cateva saptamani si dracusori-copii din descantece ca sa le ajute la treburi si apoi ii trimit la altii, "ca de nu le dai treba te necajesc", strigoi si varcolaci, locuri in padure in care te duci "dincolo" ca-n Twin Peaks si pe o raza de maximum 50 kilometri sunt toate manastirile alea celebre moldovenesti. Vezi cate un camion plin de babute, carute si se duc acolo cu mare daruire cu tot cu spiritusiii lor.
Mi-am amintit de niste carti pe care le-am citit acum vreo 10 ani Hubert&Mauss Teoria Magiei, si o carte a unei doctor in psihologie de la catedra universitatii bucuresti i-am uitat numele care explica cum functioneaza magia, vrajitoria, energiile si fortele inexplicabile, poate gandurile, printr-un fel de inconstient colectiv jungian, functionand ca un meiu, un eter in care se transmit si in care oamenii sunt uniti dincolo de individualitatile lor insignifiante. Si acest medium dincolo de homeostazele noastre se imparte in zone mai mici care se circumscriu unor credinte, valori, arii geografice, si acele energii functioneaza in masura apartenentei la ele. Asta am inteles, si pentru mine a avut sens. Asa imi explic intr-o infima masura starea mea si as avea si niste explicatii rationale dar se infunda destul de usor.Sper ca e inteligibil textul, ca l-am corectat de vreo doua ori. Multumesc daca aveti vreo sugestie.

[NASTYPRIMUL]

Erdbeere, la 15 August 2011 - 05:18 PM, a spus:

Tocmai m-am intors din N Moldovei, de la bunica mea, unde mi-am petrecut de mai multe ori o parte din vacanta in copilarie. De cand ma stiu, locul a avut intotdeauna o incarcatura magica si a fost mereu prilej de emotii si stari abisale, mai ales ca natura e mai putin ingradita si mai salbatica, nu stii unde ti se termina gradina si incepe dealul, padurea si apoi muntele, curg izvorase prin curti si mai demult, puteai vedea din pragul casei cerbii care veneau sa se adape in prund. Desi pare idilic, locul nu-mi starnea nicio bucurie copilareasca, niciun sarit intr-un picior ci o teama si fascinatie de la inceputul lumii, mysterium tremendum si mysterium fascinans cum l-am gasit mai tarziu la Sacrul lui Otto dar alfel , pentru ca acest mysterium tremendum cu care ma pricopsisem eu desi curios si intrebator, pana la urma punea in discutie mereu lumile care se ofereau traditie, religie, arta, bani, etica, stiinta, mistica... arunci totul in aer si din particulele dispersate lumea incepe din nou, rotunda, perfecta.E o parte din formarea sensibila si atitudinea mea fata de viata , ceva esential castigat si pierdut acolo.
Va spuneam ca m-am intors, si locul dse data asta mi-a creat niste furii din senin, fara obiect, incat am jurat sa nu mai merg acolo niciodata.De cand am ajuns, neputinta fizica si psihica incepe sa ma tortureze.Aud ce mi se spune dar nu pot raspunde,daca sunt singura vad in toate lucrurile pe care le privesc atent semnificatii absconse, stranii, si ma ingrozesc.Pana si pestisorul pe care l-a desenat fii-mea(pe care am trimis-o la mama, incapabila fiind sa am grija de ea)capatase viata, ma privea, vroia sa-mi spuna ceva. Energie 0, ca si cand s-ar scurge toata pe drum si totul inexplicabil, si pe ora ce trece devin din ce in ce mai slabita.
Citind ce ati scris voi, mi-am amintit ca bunica mi-a povestit pentru prima oara, ca sub dealurile acelea sunt ingropati multi oameni din timpul razboiului, cum au putut, sa nu se imprastie molime (chiar acolo a fost si granita cu Imperiul), civili, din ce-mi spunea ea, si locurile nu-s "chiar curate","oameni ingropati fara preoti, fara lumanari", parca ar mai avea importanta cand mori oricum ca un caine in pragul inanitiei, alergand pe dealuri.Zona are o imagerie foarte bogata, foarte apropiata de cea medievala. Intalnirile cu " cel had" "spurcasiunea" "al cu coarne' ca ei nu-i rostesc niciodat numele, pe la cotituri, locuri anume pe care le stiu de copil si trebuia sa le ocolim, "padurea celui had", ti le poate povesti orice batrana din sat, ca sigur i s-au intamplat si ei. Dar binenteles ca eu in padurea aia ma duceam sa culeg ,chimen ca mi se parea mai interesant. Nu m-au inspaimantat prea tare povestile, sau poate ma incapatanam sa vad daca e intr-adevar ceva. Si n-a fost.
De vrajitoare e plin, femei care-si fac spiritusi pe care-i clocesc la subtiori din oua de gaina, noaptea, cateva saptamani si dracusori-copii din descantece ca sa le ajute la treburi si apoi ii trimit la altii, "ca de nu le dai treba te necajesc", strigoi si varcolaci, locuri in padure in care te duci "dincolo" ca-n Twin Peaks si pe o raza de maximum 50 kilometri sunt toate manastirile alea celebre moldovenesti. Vezi cate un camion plin de babute, carute si se duc acolo cu mare daruire cu tot cu spiritusiii lor.
Mi-am amintit de niste carti pe care le-am citit acum vreo 10 ani Hubert&Mauss Teoria Magiei, si o carte a unei doctor in psihologie de la catedra universitatii bucuresti i-am uitat numele care explica cum functioneaza magia, vrajitoria, energiile si fortele inexplicabile, poate gandurile, printr-un fel de inconstient colectiv jungian, functionand ca un meiu, un eter in care se transmit si in care oamenii sunt uniti dincolo de individualitatile lor insignifiante. Si acest medium dincolo de homeostazele noastre se imparte in zone mai mici care se circumscriu unor credinte, valori, arii geografice, si acele energii functioneaza in masura apartenentei la ele. Asta am inteles, si pentru mine a avut sens. Asa imi explic intr-o infima masura starea mea si as avea si niste explicatii rationale dar se infunda destul de usor.Sper ca e inteligibil textul, ca l-am corectat de vreo doua ori. Multumesc daca aveti vreo sugestie.

Cam nasol.
Cauta compania oamenilor pozitivi, si se rezolva. Din cei ce nu se vaita de orice.