Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
Rog moderatorii sa ingaduie si acest topic, de sine statator.
Ce este Biserica?
„Casa lui Dumnezeu, este Biserica Viului Dumnezeu.” 1 Timotei 3:15.
„Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre a fost credincios Celui care L-a numit, ca şi Moise în toată Casa Lui.”
„Şi Moise între-adevăr a fost credincios în toată Casa Lui ca un servitor, ca mărturie despre acele lucruri care urmau să fie vorbite după aceea. Însă Hristos a fost credincios peste propria Sa Casă; a Cărui Casă suntem noi dacă păstrăm cu tărie până la sfârşit îndrăzneala şi lauda speranţei.” Evrei 3:1-6.
„Voi, ca pietre vii, sunteţi zidiţi ca sa fiţi o Casă spirituală.” 1 Petru 2:5.
„Voi numai sunteţi străini şi locuitori temporari, ci împreună cetăţeni cu sfinţii, şi ai casei lui Dumnezeu; şi sunteţi zidiţi pe temelia apostolilor şi profeţilor, Isus Hristos Însuşi fiind piatra unghiulară. În care, toată Clădirea, îmbinată împreună, creşte spre a fi un Templu Sfânt în Domnul; în care şi voi sunteţi zidiţi împreună pentru a fi o Locuinţă a lui Dumnezeu prin Spiritul.” Efeseni 2:19-22.
„Voi sunteţi Clădirea lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 3:9.
„Eu Îmi voi zidi Biserica.” Matei 16:18.
Astfel, Biserica lui Dumnezeu este Casa lui Dumnezeu, propria Sa clădire, prin Hristos care este numit Constructorul.
Este zidit „un Templu sfânt, în Domnul,” „o Locuinţă a lui Dumnezeu prin Spiritul.”
Acum, care sunt dimensiunile acestei Case a lui Dumnezeu? Cât de mare trebui să fie capacitatea sa, pentru a fi un asemenea Templu şi o asemenea Locuinţă a lui Dumnezeu, care să reflecte şi să exprime „toată plinătatea lui Dumnezeu”?
Şi cine ar trebui să fie Constructorul? Care om sau grup de oameni ar putea să clădească „Casa lui Dumnezeu care este Biserica Viului Dumnezeu”, care să fie egală cu, sau să exprime „toată plinătatea lui Dumnezeu”?
Nu au fost cu mult timp în urmă oamenii provocaţi chiar în acest punct? Vă rog să citiţi: „Cine va fi capabil să-I zidească o casă, văzând că cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde?” 2 Cronici 2:6.
„Iată, cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde; cu atât mai puţin această casă pe care am construit-o?” 2 Cronici 6:18.
„Cerul este Tronul Meu şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Unde este casa pe care Mi-ai construit-o?” Isaia 66:1.
Această provocare este adusă pe terenul gândirii şi lucrurilor Creştine; şi este repetată pentru a face de râs pe toţi cei care ar fi „constructorii” Bisericii sau în Biserica, care este „Casa lui Dumnezeu” – „Voi constructorilor:”
„Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute cu mâinile, după cum a spus profetul: Cerul este Tronul Meu, iar pământul aşternutul picioarelor Mele, ce casă Îmi vei zidi? spune Domnul?” Fapte 7:48,49; 4:11.
În consecinţă, oamenii care încearcă să construiască sau să „organizeze” Biserica sau o biserică, prin chiar acest lucru îşi dovedesc cumplita ignoranţă faţă de ceea ce este cu adevărat Biserica.
Iar ei nu-I construiesc niciodată o casă. Ei îşi construiesc mereu lor înşişi o casă, unde ei înşişi stau şi guvernează, în locul lui Dumnezeu şi cu totul altfel decât Dumnezeu. Nu. Biserica este Casa lui Dumnezeu, este clădită numai pentru locuirea lui Dumnezeu, locul pe care El l-a făcut pentru Cel care este egal cu Dumnezeu, şi de aceea calificat şi capabil de a cuprinde şi înţelege cu adevărat ce exprimă gândul lui Dumnezeu în „Planul Său Veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.”Efeseni 3:11.
Acest Scop Veşnic fiind propus numai în Hristos Isus, atunci este cu desăvârşire imposibil pentru oricine altcineva în afară de Hristos în persoană de a fi Constructorul şi Organizatorul Bisericii.
Şi astfel este numai aşa: „El va clădi Templul Domnului; chiar el va clădi Templul Domnului; şi El va purta slava,” Zaharia 6:12,13.
Iar „El” a venit şi a obţinut poziţia, şi, atât prin merit divin cât şi prin drept divin, a preluat poziţia de Constructor: „Îmi voi clădi Biserica.”
Însă „omul păcatului”, „fiul pierzării”, „taina fărădelegii”, a apărut curând, şi prin lucrarea sa L-a înlocuit pe El ca şi constructor, şi a devenit el însuşi constructorul a ceea ce se presupune a fi „biserica”, însă ceea ce aceşti constructori au clădit numai pentru sine şi pentru propria lor slavă, în care a stat mereu acest „om al păcatului” deasupra lui Dumnezeu, şi „dându-se pe sine drept Dumnezeu”. 2 Tesaloniceni 2:4.
Şi calea rea a acestei taine a fărădelegii a fost urmată în construirea a mult mai multora decât sunt zilele anului; fiecare dintre ele prezentându-se ca fiind adevăratul Templu şi adevărata Casă a lui Dumnezeu, dar care în adevăr este numai locuinţa oamenilor, care stau şi conduc acolo în locul lui Dumnezeu.
Dar a venit timpul, şi chiar acum este, când Taina lui Dumnezeu trebuie încă o dată să-şi ocupe locul deasupra tainei fărădelegii; şi aceasta în vederea unui final glorios. Iar această taină este Dumnezeu manifestat; „Dumnezeu manifestat în trup,” „Hristos în oameni speranţa slavei”. Şi în aceasta, din nou va fi, ca prima dată, că numai Dumnezeu, numai în Hristos, numai prin Spiritul Sfânt, va fi Constructorul propriei Sale Case în vederea desăvârşirii ei în propria sa slavă şi frumuseţe naturală. Apocalipsa 10:7; Efeseni 5:27.
Şi astfel este scris: „Vorbind adevărul în dragoste putem creşte în El în toate lucrurile care este Capul, chiar Hristos, de la care” şi „în care toată clădirea, îmbinată împreună, creşte spre a fi un Templu sfânt în Domnul … pentru a fi o locuinţă a lui Dumnezeu prin Spiritul.” Efeseni 4:15,16; 2:21,22.
Aici este Constructorul Bisericii, Organizatorul Bisericii, iar El este numai Hristos Capul.
Aici este Clădirea Bisericii, organizarea Bisericii, şi este totul numai de la Cel care este Capul, prin Spiritul Sfânt.
Şi aceasta este Casa lui Dumnezeu; pregătită şi devenind „Casa locuinţei” Celui Care primul „a clădit toate lucrurile”, şi „Pe Care cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde.”
Unde este casa pe care Mi-o veţi construi – „voi constructorilor” – spune Domnul?
Ce este în adevăr Biserica?
Numai Biblia poate răspunde. Căci numai în Biblie se găseşte Ideea de Biserică, fie originală sau fundamentală, şi de asemenea adevărul în ceea ce o priveşte.
Iar Biblia răspunde; lămurit şi pe deplin.
În adevăr, Biserica este chestiunea originală şi fundamentală care este considerată în Biblie.
Ideea de Biserică o transcende pe cea a creaţiei însăşi, şi precede actul creaţiei.
Biblia, de aceea, reprezintă singura sursă de informaţie sau de cunoaştere în ceea ce priveşte subiectul Bisericii.
Plinătatea Sa
Ce spune Biblia că este Biserica? – Aceasta:
„Biserica … este … plinătatea Celui care umple totul în toţi.” Efeseni 1:22,23.
Observaţi că acest cuvânt nu spune că Biserica este plinătatea a totul în toţi.
Ci spune că Biserica este plinătatea Celui care umple totul în toţi.
Cine este Cel care umple totul în toţi? – Numai Dumnezeu, cu siguranţă; Dumnezeu în Hristos prin Spiritul Sfânt.
Care este proporţia acestei plinătăţi? – Iat-o:
„Nu umplu Eu cerul şi pământul, spune Domnul?” Ieremia 23:23.
„Unde să mă duc de la Spiritul Tău? Sau unde să fug de prezenţa Ta?
Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă culc în iad, iată, Tu eşti acolo.
Dacă iau aripile zorilor, şi locuiesc la capătul mării; chiar şi acolo mâna Ta mă va conduce, şi dreapta Ta mă va apuca.
Dacă spun, ‚Cu siguranţă întunericul mă va acoperi’; chiar şi noaptea va fi lumină în jurul meu.” Psalmul 139:7-10.
El umple cerul şi pământul.
Biserica este plinătatea LUI.
De aceea, Biserica – Biserica Bibliei, Biserica lui Dumnezeu, adevărata Biserică – umple cerul şi pământul.
Concluzia şi adevărul sunt simple şi de neevitat.
Împăcat
„El este Capul trupului, al Bisericii; … Căci i-a plăcut Tatălui ca toată plinătatea să locuiască în El.
Şi făcând pace prin sângele crucii Lui, să împace prin El toate lucrurile cu Sine,
atît ce este pe pământ, cît şi ce este în ceruri.” Coloseni 1:18-20.
Ideea lui Dumnezeu şi a Bibliei despre Biserică cuprinde cerul şi pământul; şi acea Biserică cu adevărat umple cerul şi pământul.
Oricine de pe pământ este împăcat cu Dumnezeu prin sângele crucii, este un membru al Bisericii; şi oricine din cer este împăcat cu acelaşi Dumnezeu prin acelaşi sânge al aceleiaşi cruci, este un membru al aceleiaşi Biserici.
Unul din braţele sublime ale Crucii lui Hristos cuprinde cerul, iar cealalt pământul; şi astfel, prin Crucea de la Calvar, atât cerul cât şi pământul sunt cuprinse în Inima Dragostei şi sunt împăcate cu Dumnezeu.
Iar acest univers împăcat este Biserica care „este plinătatea Lui.”
Unificat
„Făcându-ne cunoscut taina voii Sale, după buna Sa plăcere pe care Şi-a propus-o în Sine însuşi. Ca în dispensaţiunea împlinirii timpurilor să facă una în Hristos toate lucrurile care sunt în ceruri, şi care sunt pe pământ: chiar în El.” Efeseni 1:9,10.
O altă traducere este că Dumnezeu „aduce universul împreună sub un singur Cap;” „întreg universul fiinţelor create.”
Astfel, acest verset ne spune că în Hristos, Dumnezeu unifică cu Sine universul inteligenţelor, toate lucrurile care sunt în cer şi pe pământ.
Iar acest univers unificat este Biserica.
În întregul univers, oricine este unificat cu Dumnezeu în Hristos prin Spiritul Sfânt, fie serafim, heruvim, înger sau om, este un membru al Bisericii; şi nimeni altcineva nu este.
Şi aceasta este Biserica; şi nimic altceva.
Casa
Aţi fost fără Hristos, fiind înstrăinaţi de comunitatea lui Israel şi străini de legămintele făgăduinţei, neavând nici o speranţă, fără Dumnezeu în lume.
Dar acum, în Hristos Isus, voi, cei care odată eraţi departe, sunteţi apropiaţi prin sângele lui Hristos.
De aceea acum nu mai sunteţi străini şi locuitori temporari, ci împreună cetăţeni cu sfinţii, şi ai casei lui Dumnezeu;
În care, toată clădirea, îmbinată împreună, creşte spre a fi un Templu Sfânt în Domnul.
În care şi voi sunteţi zidiţi împreună pentru a fi o locuinţă a lui Dumnezeu prin Spiritul. Efeseni 2:12, 13, 19-22.
Şi acel „Templu sfânt”, acea „Locuinţă”, acea „Casă a lui Dumnezeu” este Biserica.
Scrişi în cer
„Voi nu aţi venit la Muntele care se poate atinge, şi care este aprins cu foc, nici la negură şi întuneric şi furtună.” – Sinai.
„Ci aţi venit la Muntele Sion, şi la Cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, şi la nenumărata adunare a îngerilor; la adunarea generală şi la Biserica Celui Întâi născut, a celor care sunt scrişi în cer.” Evrei 12:18,22,23.
Acest verset descoperă câteva lucruri ale Bisericii.
a. Ea este „Biserica Celui Întâi născut”, care este Hristos.
b. Poporul, membrii acestei Biserici „sunt scrişi în cer.”
c. Este Biserica Generală.
d. Este Adunarea şi Biserica Generală.
O altă traducere a cuvântului care este aici redat prin „general”, este „universal.” Aţi venit la Biserica universală; la adunarea şi Biserica universală.
Şi o altă traducere a aceluiaşi termen este „catolic”; aţi venit la Biserica catolică; la adunarea şi Biserica catolică.
Aici şi numai aici se găseşte adevărata şi originala Biserică catolică; căci catolic, universal şi general, înseamnă acelaşi lucru.
Iar această Biserică a universului, a plinătăţii Celui care umple cerul şi pământul, este singura concepţie posibilă cu care se va potrivi cuvântul „catolic.”
Căci cuvântul „catolic” înseamnă „înţelegând totul”, „universal în capacitate de înţelegere”; literal, „cu desăvârşire întregul.”
Atunci, acest verset în Ebraică vorbeşte despre „Adunarea şi Biserica Universului”; care este chiar gândul şi expresia Bisericii aşa cum este descrisă în Efeseni şi Coloseni.
Întreaga Familie
În predicarea Evangheliei nebănuitelor bogăţii ale lui Hristos. Şi prin Biserică descoperite în această Evanghelie.
A fost făcut cunoscut „principatelor şi puterilor din locurile cereşti” ca de altfel şi „tuturor oamenilor” „înţelepciunea felurită a lui Dumnezeu, potrivit cu planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus Domnul nostru.”
Şi „Din această cauză îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului Isus Hristos, din care îşi trage numele întreaga Familie din cer şi de pe pământ.” (...Să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos, şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; pentruca domniile şi stăpînirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul vecinic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru. ...Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pămînt,...) Efeseni 3:8-15.
Toţi din cer şi de pe pământ care sunt părtaşi promisiunii şi scopului lui Dumnezeu în Hristos, compun o singură familie – „întreaga Familie din cer şi de pe pământ.”
Iar această Familie este Biserica care este plinătatea Celui care umple cerul şi pământul, şi din care îşi trage numele întreaga Familie din cer şi de pe pământ.
Nu toţi cei care compun această minunată Familie sunt acasă; însă toţi sunt membrii Familiei.
„O nenumărată adunare” şi „o mulţime” pe lângă aceştia, sunt acolo.
Mulţi sunt în morminte.
Unii sunt în adâncurile mării.
Alţii sunt „străini şi pelerini pe pământ.”
Şi totuşi, chiar fiind atât de împrăştiaţi, toţi sunt dintr-o Familie divină şi cerească.
Şi este fixată Ziua, şi va veni curând, pentru a Merge Acasă; marea re-uniune.
Marea lume va trece cu un strigăt puternic al „vocii Arhanghelului” şi al puternicului sunet al „trompetei lui Dumnezeu”; şi toţi vor îl auzi, oriunde se vor găsi, şi vor veni – de la Est şi de la Vest şi de la Nord şi de la Sud.
Şi „întreaga Familie” va fi acasă; „o mare mulţime pe care nimeni n-o poate număra”, acasă pentru totdeauna.
„Şi am auzit ceva ca vocea unei mulţimi mari, şi ca vocea multor ape, şi ca vocea tunetelor puternice, spunând:
‚Aleluia! Căci Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic domneşte. Să ne bucurăm şi să ne veselim, şi să-I dăm Lui slavă; căci a venit nunta Mielului, iar soţia Sa s-a pregătit.’
Şi am auzit o voce puternică a unui mare popor din cer, spunând: ‚Mântuirea, şi slava, şi onoarea, şi puterea să fie a Domnului Dumnezeului nostru.’
Şi o voce a ieşit din tron, spunând: ‚Măriţi pe Dumnezeu, voi toţi slujitorii Săi, şi voi cei care vă temeţi de El, atât cei mici, cât şi cei mari.’
Şi am privit, şi am auzit vocea multor îngeri care erau în jurul tronului, şi a heruvimilor şi bătrânilor; iar numărul lor era de zece mii de ori zece mii, şi mii de mii; spunând cu voce tare:
‚Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat să primească putere, şi bogăţie, şi înţelepciune, şi tărie, şi onoare, şi slavă, şi binecuvântare.’
Şi fiecare creatură care este în cer şi pe pământ şi sub pământ, şi cele care sunt în mare, şi toate care sunt în ele, le-am auzit spunând:
‚Binecuvântare, şi onoare, şi slavă, şi putere, să fie a Celui ce stă pe tron, şi Mielului în veci de veci.’” Apocalipsa 19:1-7; 5:11-13.
Atunci va fi împlinită îndelung – aşteptata speranţă a Domnului Isus: „În mijlocul Bisericii Îţi voi cânta slavă.”
Întreaga Familie este acasă; Biserica este ea însăşi; iar universul cântă.
Aceasta este Biserica – „Biserica Viului Dumnezeu” – şi nimic altceva.
Infinită
Şi în fiecare loc şi în fiecare sens în care se vorbeşte despre ea, este infinită.
Gândurile care caută expresie, contemplează numai ceea ce este infinit.
Vă rog să revedeţi aceste expresii, pe fiecare în parte;:
Biserica este plinătatea Lui; iar El este infinit.
Biserica este plinătatea Celui ce umple totul în toţi; iar acest „totul în toţi” nu este mai puţin decât infinit.
Biserica este Adunarea universului; iar acesta este infinit.
Biserica este împăcarea şi unificarea „tuturor lucrurilor, atât lucrurile de pe pământ cât şi cele din cer”; iar acestea sunt infinite.
Biserica este descoperirea „înţelepciunii felurite a lui Dumnezeu”; literal, „multicolora, asemenea curcubeului, înţelepciune a lui Dumnezeu”; iar aceasta este infinită.
Biserica este manifestarea – realizarea – „planului veşnic pe care El l-a facut în Hristos Isus, Domnul nostru”; iar acesta este infinit.
Numai aceasta este Biserica Bibliei şi a lui Dumnezeu.
De-a lungul Noului Testament fără nici o excepţie, aceasta este singurul lucru care este înfăţişat sau despre care se vorbeşte ca fiind Biserica.
Este „biserica din casa ta”, „biserica care este în casa lor”, „biserica din Tesaloniceni”, „biserica care era la Antiohia”, „biserica din Efes”, „biserica din Tiatira”, „biserica din pustie.”
Despre toate acestea se vorbeşte în mod colectiv ca „bisericile”; niciodată ca Biserica; ca „bisericile din Galaţia”, „bisericile lui Dumnezeu”, „toate bisericile sfinţilor”, sau pur şi simplu „bisericile.”
Însă termenul „Biserica”, în sens colectiv sau ca termen general, este folosit numai despre această Biserică a universului, această Biserică a Celui Infinit. Nu există nici o excepţie. Numai această Biserică este Biserica Scripturilor, adevărata Biserică, Biserica Dumnezeului Celui viu; stâlpul şi temelia adevărului.
Tot ce se intenţionează acum este de a face prin Biblie pe cât de lămurit posibil, ce este Biserica.
„Natura şi Funcţiile sale” vor fi studiate în aceeaşi manieră cu o altă ocazie.
De multe ori, lucrul extraordinar este de a şti ce este Biserica.
Fără aceasta, nimic ce are legătură cu ea sau despre ea nu poate fi cu adevărat şi în mod corect cunoscut.
A avea paragraful corect legat de un lucru greşit, înseamnă a nu avea adevărul nici măcar în ceea ce priveşte paragraful.
Vă rog să studiaţi cu atenţie versetele citate aici, aşa cum sunt ele exprimate în Biblie; şi astfel să descoperiţi şi să cunoaşteţi pentru voi înşivă ce este Biserica.
Şi prin aceasta să fiţi de asemenea capabili de a şti ce nu este Biserica.
de Alonzo Trevier Jones
