[White_flag]

Dupa cum spuneam in acest topic, sufar de fobie sociala. Ma gandesc foarte mult la o fata cu care am vorbit pe internet in urma cu 4-5 ani. Ma gandesc toata ziua la ea.
Cu toate acestea, am citit opinii potrivit carora sociofobii nu pot avea sentimente pozitive. Daca nu e iubire, atunci ce e? Obsesie? Sunt un obsedat?
Nu am ganduri erotice cu ea, decat extrem de rar. Cel mai adesea imi imaginez ca nu as mai fi sociofob si astfel, m-as putea intalni cu ea. Imi imaginez cum ar decurge acea prima intalnire pe care am refuzat-o candva...

[Pippo]

White_flag, la Jan 15 2011, 10:38 PM, a spus:

Obsesie? Sunt un obsedat?

Evident. Se intampla multora. Daca renunti complet la orice gand despre ea, in cateva luni, 1 an, te eliberezi. Depinde cat de mult ti-ai cimentat obsesia asta in propria viata. Oricum, n-o mai alimenta. Controleaza-ti gandurile. Orice gand iti vine despre ea, oricat de mic, alunga-l, gaseste-ti o preocupare care sa te acapareze. Apoi dupa un timp daca nu te gandesti de loc la ea, dispare de la sine problema. E ca un drog. Totul e sa fii tare sa-l indepartezi. Alunga orice gand referitor la ea, imediat cum apare.

[Iris_Lulea]

White_flag, la Jan 15 2011, 11:38 PM, a spus:

Dupa cum spuneam in acest topic, sufar de fobie sociala. Ma gandesc foarte mult la o fata cu care am vorbit pe internet in urma cu 4-5 ani. Ma gandesc toata ziua la ea.
Cu toate acestea, am citit opinii potrivit carora sociofobii nu pot avea sentimente pozitive. Daca nu e iubire, atunci ce e? Obsesie? Sunt un obsedat?
Nu am ganduri erotice cu ea, decat extrem de rar. Cel mai adesea imi imaginez ca nu as mai fi sociofob si astfel, m-as putea intalni cu ea. Imi imaginez cum ar decurge acea prima intalnire pe care am refuzat-o candva...

Buna,


Poate ca ai o asa-zisa obsesie, dar motivul pentru care se intampla acest lucru probabil ca se datoreaza faptul ca esti sociofob. Sociofobii se ataseaza in general de persoane care se apropie de ele, chiar daca acest lucru se intampla intr-un mediu virtual. Avand in vedere lipsa ta de conctact cu persoane din lumea inconjuratoare, apropierea ei de tine a insemnat probabil un fel de iesire si in acelasi timp iti arata tie ca poti fi placut.
Pentru a indeparta gandul, asa cum spune si Pippo, ar fi totusi bine sa o faci intr-un mod pozitiv pentru tine si sa incerci sa ii inlocuiesti imaginea cu altceva care are valoare pentru tine. Daca am inteles corect iti doresti sa faci diverse actiuni care sa te scoata din aceasta stare si cum ai spus chiar tu "nu este usor"

Pentru a "testa" daca imi "permite" sa am emotii in fata ei, s-a intamplat, pe parcursul sedintelor, sa mai pomenesc ca faptul ca am emotii. Reactia ei a fost una rece, parea sa nu accepte ca un adult ar putea avea emotii. Totodata, spunand ca am emotii, faceam o "mutare" neasteptata. In mod obisnuit, nu spui cu gurita ta exact lucrul pe care te straduiesti sa-l ascunzi. (am luat acest citat de pe topicul aratat de tine)

Tu ai fost la un logoped, meseria lui este in primul rand de a te indruma corect in ceea ce priveste limajul. Este foarte posibil ca acest logoped sa nu fi fost foarte dispus sa faca si consiliere cu tine, mai ales din ceea ce ti-a spus in unele sedinte. Alegerea facuta de tine este una buna, te-ai gandit ca poate reusind sa scapi de dificultarile de vorbire iti va fi si mai usor sa interactionezi cu alte persoane, dar acesta este doar inceputul. Sociofobia ar merita o interventie psihologica de calitate. Unele din intrebarile puse de logoped iti pareau a fi dificile din cauza unui contact minim pe care il aveai tu cu alte persoane.

Ce intelegi tu prin "sociofobii nu pot avea sentimente pozitive" ?
Din cate am observat esti nesigur pe ceea ce au spus unii useri si probabil iti ridici destul de multe intrebari in legatura cu asta.

[nightwish]

White_flag, la Jan 15 2011, 11:38 PM, a spus:

Dupa cum spuneam in acest topic, sufar de fobie sociala. Ma gandesc foarte mult la o fata cu care am vorbit pe internet in urma cu 4-5 ani. Ma gandesc toata ziua la ea.

De atunci nu ai mai vorbit deloc cu ea?

[White_flag]

Pippo, la Jan 16 2011, 12:42 AM, a spus:

Evident. Se intampla multora. Daca renunti complet la orice gand despre ea, in cateva luni, 1 an, te eliberezi. Depinde cat de mult ti-ai cimentat obsesia asta in propria viata. Oricum, n-o mai alimenta. Controleaza-ti gandurile. Orice gand iti vine despre ea, oricat de mic, alunga-l, gaseste-ti o preocupare care sa te acapareze. Apoi dupa un timp daca nu te gandesti de loc la ea, dispare de la sine problema. E ca un drog. Totul e sa fii tare sa-l indepartezi. Alunga orice gand referitor la ea, imediat cum apare.

Timp de 9 luni am evitat orice prieten comun (eram un grup de prieteni format pe un forum) si am crezut ca am scapat. Cand am revenit, ea m-a intrebat ce sentimente mai am pentru ea. I-am spus ca m-am mai gandit si de fapt nu o iubesc (nu voiam sa o sperii si credeam ca asa e mai bine). La care ea mi-a zis "eram sigura"... Si gata, cu doua cuvinte s-a intors iubirea. Doar ca de doua ori mai puternica. Ii spuneam unei prietene comune ca mi-am ingropat sentimentele atat de adanc incat nici eu nu mai stiu ce simt. Si au fost perioade in care credeam ca am scapat, dar de fiecare data cand revine acel sentiment, devine mult mai puternic. Ca un virus care se adapteaza mediului. Acum ma gandesc la ea mai mult decat oricand...

Iris_Lulea, la Jan 17 2011, 10:47 PM, a spus:

Ce intelegi tu prin "sociofobii nu pot avea sentimente pozitive" ?
Din cate am observat esti nesigur pe ceea ce au spus unii useri si probabil iti ridici destul de multe intrebari in legatura cu asta.

Au fost exprimate opinii potrivit carora sociofobii sunt dominati de sentimente negative (ura, invidie, antipatie). Ma intrebam daca ei pot cunoaste iubirea sau e doar o iluzie. Mi s-a explicat ca daca nu ma iubesc pe mine, nu sunt pregatit sa iubesc o fata. Asa o fi oare?

nightwish, la Jan 17 2011, 11:04 PM, a spus:

De atunci nu ai mai vorbit deloc cu ea?

Nu. Nu am mai vorbit.

[Iris_Lulea]

White_flag, la Jan 17 2011, 11:28 PM, a spus:

Au fost exprimate opinii potrivit carora sociofobii sunt dominati de sentimente negative (ura, invidie, antipatie). Ma intrebam daca ei pot cunoaste iubirea sau e doar o iluzie. Mi s-a explicat ca daca nu ma iubesc pe mine, nu sunt pregatit sa iubesc o fata. Asa o fi oare?

Tu ce parere ai despre aceste lucruri? Crezi ca ai si sentimente pozitive? Daca da incearca sa imi dai cateva exemple.

Daca ar fi sa ne ghidam dupa ideea "daca nu ma iubesc pe mine, nu sunt pregatit sa iubesc pe altcineva" nu ne putem raporta doar la sociofobi ci la o foarte mare parte din populatie. Singura deosebire este ca sociofobii accepta cu mai multa usurinta aceste mici dificultati.

De exemplu cati oameni iti vor raspunde "nu" la intrebarea "ai incredere in tine?" ... foarte putini si asta pentru ca in general oamenii accepta destul de greu lipsul pe care il au, uneori nu il accepta nici macar fata de ei insisi, dar fata de alte persoane.

[White_flag]

Pai ce sa zic... Eu nu ma vad, deloc, dominat de sentimente negative. Cred ca generalizarile, cel mai adesea, sunt inutile. Nu stiu cum sunt alti sociofobi, dar stiu cum sunt eu.

Totusi, ce e iubirea? Exista o descriere in psihologie?

De scurta vreme sunt sub tratament (10 mg "Zyprexa" si 10 mg "Cipralex"), insa asta nu ma ajuta in a ma detasa de imaginea ei. Am dificultati in a ma mai concentra la ceva. Nimic nu ma mai atrage. Mi-e greu sa mai desfasor vreo activitate. Toata ziua ma gandesc la ea.

[Pippo]

White_flag, la Jan 17 2011, 10:28 PM, a spus:

Timp de 9 luni am evitat orice prieten comun (eram un grup de prieteni format pe un forum) si am crezut ca am scapat. Cand am revenit, ea m-a intrebat ce sentimente mai am pentru ea. I-am spus ca m-am mai gandit si de fapt nu o iubesc (nu voiam sa o sperii si credeam ca asa e mai bine). La care ea mi-a zis "eram sigura"... Si gata, cu doua cuvinte s-a intors iubirea. Doar ca de doua ori mai puternica. Ii spuneam unei prietene comune ca mi-am ingropat sentimentele atat de adanc incat nici eu nu mai stiu ce simt. Si au fost perioade in care credeam ca am scapat, dar de fiecare data cand revine acel sentiment, devine mult mai puternic. Ca un virus care se adapteaza mediului. Acum ma gandesc la ea mai mult decat oricand...

Cu ceva ani in urma, am trecut printr-o situatie similara, in care oricat ma straduiam sa-mi schimb gandurile, atunci cand o revedeam, sentimentele mele (complet nejustificate) reveneau si mai puternice. Imi demonstram rational ca este o greseala, ca in realitate nu are calitatile pe care simteam ca le are. Dar cum reluam contactul, cum reincepeau fanteziile sentimentale tot mai puternic. Ea putea face orice, ma durea, dar nu ma puteam opri sa nu fiu atras de prezenta ei. Am dus lupta de a-mi dovedi mie insumi ca este doar o iluzie iubirea pe care o simteam pentru ea, pana la extrema, facandu-mi rau la propriu. Ma durea in interior si in exterior. Am negat lumea, parintii si pe Dumnezeu. Si nu intelegeam de ce sufar. In culmea suferintei am luat decizia sa nu o mai gandesc, sa nu o mai vad si sa nu o mai aud niciodata. Un timp am devenit egoist. Ca urmare a suferintei mele, am facut la randul meu pe altii sa sufere. Dar in timp m-am echilibrat. Cu ea am mai vorbit doar la telefon dupa cativa ani. Nu mai simteam nimic. Acum inteleg. M-am impotrivit cursului lumii. Iubirea mea nu a fost iubire, a fost egoism. Sentimentul placerii egoiste l-am confundat cu iubirea.

Morala: daca nu merge intre voi de la sine, intoarce-i complet spatele si lasa viata sa mearga asa cum este, ca sa nu ajungi la suferinte crunte.

[Iris_Lulea]

White_flag, la Jan 18 2011, 11:05 AM, a spus:

Totusi, ce e iubirea? Exista o descriere in psihologie?

Fiecare persoana resimte iubirea in mod diferit, nu esxista o definitie a ei... se spune ca este unul din putinele lucruri care inca isi mai pastreaza magia de a nu fi explicat prin stiinta.

White_flag, la Jan 18 2011, 11:05 AM, a spus:

Pai ce sa zic... Eu nu ma vad, deloc, dominat de sentimente negative. Cred ca generalizarile, cel mai adesea, sunt inutile. Nu stiu cum sunt alti sociofobi, dar stiu cum sunt eu.

Conteaza foarte mult si ceea ce crezi tu. Daca cineva iti spune un lucru nu trebuie sa il iei ca fiind corect sau normal doar pentru ca tu esti diferit de majoritatea oamenilor din jurul tau.

White_flag, la Jan 18 2011, 11:05 AM, a spus:

De scurta vreme sunt sub tratament (10 mg "Zyprexa" si 10 mg "Cipralex"), insa asta nu ma ajuta in a ma detasa de imaginea ei. Am dificultati in a ma mai concentra la ceva. Nimic nu ma mai atrage. Mi-e greu sa mai desfasor vreo activitate. Toata ziua ma gandesc la ea.

Tu ai nevoie sa iti clarifici relatia cu ea, pentru tine. In ce relatie va aflati in trecut? Cum va raportati unul la celalalt? Ce anume te atragea la ea? Ce anume te facea sa te indepartezi?
Incearca sa intelegi ce anume te-a facut sa iti placa de ea si ce anume te-a indepartat astfel incat sa spui ca nu mai simteai nimic pentru ea, iar atunci cand ti-a spus "stiam eu" ai observat cum sentimentele de iubire fata de ea revin.

Pippo, la Jan 18 2011, 08:01 PM, a spus:

Tu ai reusit sa iti clarifici relatia cu ea, sa intelegi unele lucruri. Uneori cand intram intr-o relatie se intampla sa oferim totul celuilalt si sa uitam de propria persoana. Ceea ce numesti tu egoism probabil ca era necesar sa apara in cazul in care o mare parte din timp te gandeai la ea si nu la tine, o mare parte din timp o dedicai ei si nu tie.. practic lucrurile erai pentru ea, despre ea si cu ea, dar TU erai unedeva in spate.
Egoismul, in acest caz, vine din necesitatea de a echilibra balanta, de a reintra tu intr-un sistem bun pentru tine.

[White_flag]

Iris_Lulea, la Jan 19 2011, 06:01 PM, a spus:

Tu ai nevoie sa iti clarifici relatia cu ea, pentru tine. In ce relatie va aflati in trecut? Cum va raportati unul la celalalt? Ce anume te atragea la ea? Ce anume te facea sa te indepartezi?
Incearca sa intelegi ce anume te-a facut sa iti placa de ea si ce anume te-a indepartat astfel incat sa spui ca nu mai simteai nimic pentru ea, iar atunci cand ti-a spus "stiam eu" ai observat cum sentimentele de iubire fata de ea revin.

Relatia noastra era de frate-sora. Insa, dupa vreo patru luni, eu am inceput sa o vad altfel si sa vreau mai mult. De acolo s-au stricat lucrurile. Am devenit gelos si posesiv.
Ce ma atragea la ea era instabilitatea. In sensul ca acum eram cel mai bun prieten al ei, dupa care nu mai eram nimic. Trebuia sa o recuceresc constant. Ma provocau atractiile si respingerile ei. Asa m-a zapacit. Nu mi-ar placea una care sa ma iubeasca constant. M-as plictisi. De fapt, nici nu vreau alta. Ea are calitatea de a fi... ea. Celelalte fete au defectul de a nu fi ea. Numai pe ea o vreau.
Cel mai mult ma atrage cand e inaccesibila. De exemplu, cand mi-a zis ca niciodata nu vom putea fi impreuna. Cand voia sa ne vedem, cand era afectiva, faceam eu un pas inapoi. Sau ma purtam mai rece. Cand ea era cea distanta, eram innebunit dupa ea si o voiam tot mai mult.