Contact
Facebook
Twitter
RSS
......................................................................
M-am gandit de multa vreme la un sistem social care sa acopere necesitatile de viata dorite de multi oameni de bun simt si care sa inlocuiasca actualul sistem de oranduire sociala.
Am studiat evolutia societatii in ultimii ani, atat la noi cat si in strainatate si am ajuns la o concluzie: sistemul si oranduirea sociala asa cum este ea azi, nu mai poate continua. Se prabuseste! Oamenii vor o schimbare. O schimbare de mentalitate si de sistem. Preconizez ca va mai exista “capitalismul” si economia asa cum este ea azi, doar vreo 20-30 ani, dupa care va trebuii schimbat ceva.
Civilizatia umana a cunoscut de-a lungul timpului mai multe forme de oranduire sociala, incepand de la organizarea in familii, ginte, triburi, comitate, tari, grupuri de tari, etc. Totul a pornit de la mic, pentru a ajunge apoi o organizatie din ce in ce mai mare. Dar problema este ca, cu cat organizatia devenea mai mare, cu atat INDIVIDUL se pierdea in cadrul organizatiei.
Civilizatia umana a ajuns la un maxim al ei in ultimii ani. Un maxim care nu a mai fost atins pana in prezent. Traim un maxim al dezvoltarii tehnologice, un maxim al consumului, un maxim al profitului, un maxim al poluarii, un maxim al secatuirii resurselor planetare. Si toate acestea pentru a atinge acest MAXIM despre care vorbesc. Intrebarea este: are INDIVIDUL nevoie de acest maxim? Este multumit? Ce va alege daca si cand va pus in situatia de a alege intre viata lui si maximul care il face sa se simta atat de bine si de important? Oare ce va alege? Ce va fi mai puternica: dorinta de “maxim” sau instinctul de supravietuire al speciei? Pentru ca nu va mai trece mult si se va ajunge si acolo…
Traim niste vremuri extraordinare, in care aproape tot ce-ti doresti se poate indeplinii… Avem informatii, produse, putem calatorii de la un capat al Pamantului la celalalt fara a depune efectiv nici un efort. Si asta in doar cateva ore… Dar intrebarea mea este: la ce-mi foloseste sa pot sa fug in celalalt capat al lumii daca nu sunt multumit eu ca individ? La ce-mi foloseste sa aflu informatii despre niste persoane locuri si evenimente care IN MOD NORMAL nu m-ar interesa, din simplul motiv ca sunt asa de departe de mine, incat nu interactioneaza cu viata mea? Ma multumeste pe mine asta? Nu… Consider necesar sa stiu cum va fi vremea in SUA? Nu… Decat daca am de gand sa merg pana acolo. Dar nu este cazul meu. Si nici al tau. Si nici al mai mult de 30% din populatia planetei. S-au facut calcule care arata ca mai mult de jumatate din populatia planetei nu si-a parasit NICIODATA tara de origine. Asta e un fapt verificabil. Si atunci, la ce folosesc toate acestea?...
Am spus ca am studiat societatea si problemele ei. Din discutiile cu numerosi oameni, a reiesit clar faptul ca avem nevoie de o schimbare. In aceasta problema, aproape toata lumea este de acord. Diferentele apar cand trebuie sa definim aceasta schimbare… Unii vor o schimbare radicala, altii vor doar o schimbare mai mult a situatiei personale, altii vor o schimbare mai degraba caragieleana, in care situatia trebuie “sa se reformeze, dar sa nu se schimbe nimic”.
Spuneam ca am identificat in mine si in noi, in societate in general, o nevoie acuta de schimbare. O nevoie de schimbare cum nu am mai vazut decat in cartile de istorie, cand amul dupa ce a iesit din pestera primordiala a inceput sa-si construiasca unelte pe care sa le foloseasca apoi la cultivarea pamantului si a-si face viata mai buna. Apoi, ceva in constiinta umanitatii s-a schimbat. OMUL a vrut din acel moment, din ce in ce mai mult. Mai multe fructe, mai multe unelte, apoi mai multe produse, mai multi bani, mai multa influenta. Poate fi ok asta, daca nu ar fi afectat atat de mult mediul inconjurator. Poate parea pueril si naiv sa fim ingrijorati si interesati de mediul inconjurator, dar… resursele planetei sunt aproape epuizate. Acest fapt este iar dovedit stiintific.. este o REALITATE. Si cauza acestui lucru nu este altceva decat dorinta oamenimol de a avea MAI MULT. Mai multe produse, mai multi bani, mai multa influenta. In timp, pentru a se renunta la / a facilita schimburile de produse dintre oameni, au aparut banii. La inceput ideea afost buna, dar cu timpul, ideea a suferit mutatii si la fel ca orice lucru care exista de prea mult timp, ideea de baza s-a diluat, iar binele comun nu a amai fost intrunit. Acum existau banii. Acum exista si motivul invidiei si a dorintei de a acumula acei valorosi BANI. Cu cat ai mai multi bani, cu atat mai influent esti si atat mai usor iti este sa obtii alti bani si alte beneficii. Si uite asa a intrat OMUL in roata soarecelui in care se invarte de mii de ani si din care nu poate/nu vrea sa iasa.
M-am uitat la viata mea si a celorlalti din jurul meu. Puteti sa faceti si voi asta si veti constata acelasi lucru: nu mai suntem fericiti. Nu mai facem ce ne place sa facem. Aproape nimeni nu face ceea ce-si doreste cu adevarat. Sunt foarte putine cazurile celor care sunt fericiti si aceeia, paradoxal, sunt considerati de societate ca fiind “looseri” sau in orice caz, oricum altfel decat “persoane de succes”.
Societatea s-a schimbat de-a lungul timpului, a “evoluat” cum ar spune unii, dar nu mi se pare deloc asa. Ok, avem avioane, LCD-uri, telefoane, masini, etc dar ne lipseste ceva foarte important, ceva ce ne lipseste tuturor, indiferent ca ne-am gandit sa nu la asta: ne lipseste LIBERTATEA si FERICIREA! LIBERTATEA de a face CE VREI. FERICIREA data de lucrul ca faci CE VREI, ce-ti face placere… In ziua de azi, indiferent ca traiesti in Romania sau oriunde altundeva, lucrurile stau la fel: te pregatesti sa devii in viata un robot care va face ce trebuie pentru a avea bani sa faca o foarte mica parte din ce vrea. Asta daca mai ai timp, intre serviciu si ratele la banci pe care trebuie sa le platesti pentru a reusii sa-ti pastrezi nivelul de viata si statutul social… Am ajuns cu totii sclavii banilor. Si nu asta era ideea initiala. Repet: initial, banii au fost moneda de schimb si unitate de masura pentru schimburile de produse dintre persoane. Acum, ce reprezinta banii pentru tine? Te rog sa te gandesti la asta…
Eu m-am gandit la asta si am ajuns la concluzia ca am nevoie de bani, dar nu trebuie sa fim sclavii lor (ai banilor). Pentru a avea o viata cu adevarat implinita, sa simti ca traiesti, sa fi fericit cu viata pe care o ai, trebuie sa se schimbe ceva. Si acel ceva este sistemul social. Sau modul in care merg lucrurile. Astfel, am inceput sa ma gandesc la ce mi-ar place, si la cum mi-ar place sa fie societatea in care traiesc. Si o sa incerc in cele ce urmeaza sa le pun pe hartie…
Pentru a putea intelege corect ce vreau sa spun, hai sa facem un exercitiu de imaginatie…
Imagineaza-ti asta: o structura sociala in care lipsesc cu desavarsire notiuni ca PROFIT, BANI, INVIDIE, INFLUENTA . Crezi ca este posibil?
O societate in care fiecare produce pentru fiecare si fiecare consuma doar cat are nevoie. Nici mai mult, nici mai putin.
O societate bazata pe niste valori solide ca: cinste, dreptate, fericire… Deja suna a “flower power” sau a “new age”, nu? Poate ca da, poate ca nu…
O societate in care va predomina respectul fata de natura, fata de originile noastre ale tuturor, o societate in care toti membrii comunitatii sa consume doar cat au nevoie. Sa nu faca stocuri de hrana, de produse sau altceva.
O societate in care sa respectam natura si ce ne da ea. Sa reciclam si sa incercam sa poluam cat mai putin mediul inconjurator.
O societate in care toti membrii vor intelege SINGURI ca NU ARE ROST sa rascolim pamantul dupa resurse fara sa fim nevoiti sa facem asta. Nu spun ca nu trebuie sa mai cautam resursele planetei. Spun doar ca putem si TREBUIE sa facem asta RESPONSABIL. Nu are rost sa mai facem stocuri de hrana si produse. Sa nu se mai lucreze “pe stoc”. Orice se va construi, se va construii doar atunci cand si cat este necesar. Nici mai mult, nici mai putin. Sa dam planetei un ragaz sa respire. Si noi o data cu ea. Astfel se poate reduce poluarea foarte foarte mult. Daca uzinele vor functiona doar cat este nevoie si cand este nevoie, si poluarea va scadea semnificativ, fata de situatia actuala in care uzinele merg aproape non-stop, produc non-stop, niste produse care “odata si odata se vor vinde” adica cineva va avea nevoie de ele odata si odata. Asta daca nu se deterioreaza pana atunci… Si inca ceva: produsele sa fie viabile. Adica sa aiba o durata de viata cat mai mare. Sa nu se strice imediat dupa ce a expirat termenul de garantie, fortandu-te pe tina ca si consumator, sa mai vrei un alt produs in loc si astfel sa pastram cercul vicios neintrerupt… Acest lucru este posibil daca dispar notiunile de PROFIT si de COMPANIE.
Regula este cat se poate de simpla: TOTUL ESTE AL TUTUROR!!!
Daca nu mai exista conceptul de “PROFIT”, nu mai exista nici conceptul de “TARGET”, nici conceptul de “STOC”, nici o alta sumedenie de termeni asimilati lor si/sau asemanatori.
Cum vad eu aceasta societate? Simplu!
La momentul zero, adica chiar si ACUM, avem o intreaga banca de resurse la dispozitie gata extrase si unele dintre ele gata prelucrate. Oprim extragerile de minereuri, taierile de paduri si in principiu tot ce inseamna poluare si stricarea mediului inconjurator ACUM. Avand deja toate aceste resurse, vom lucra cu acestea EFICIENT, pana la terminarea acestora. Apoi, in masura in care mai avem nevoie, mai extragem. Dar coordonat, eficient si doar strictul necesar.
Astfel, constructorii vor face case de locuit pentru toata societatea.
Cei priceputi sa lucreze cu textilele, vor face haine pentru toata comunitatea.
Cei care cunosc agricultura, vor pune la dispozitia societatii hrana pe care au produs-o. In schimbul hranei, vor primi o casa in care sa locuiasca si haine corespunzatoare anotimpului si necesitatilor lor. Schimbul este reciproc avantajos, pentru ca fiecare are nevoie de fiecare si nu pot unul fara altul. Constructorii vor avea nevoie de hrana si de haine, textilistii vor avea nevoie sa locuiasca intr-o casa si sa consume hrana produsa de agricultori. Agricultorii vor avea si ei nevoie de o casa in care sa locuiasca si de haine. Totul este interdependent! Fiecare are nevoie de celalalt si nici unul nu poate reusi fara celalalt! Chiar daca la prima vedere, pare ca “se poate si fara….(hrana, casa,haine)” daca va ganditi mai bine veti vedea ca de fapt NU se poate. Acestea sunt doar necesitatile DE BAZA pentru supravietuire.
Sa fiu bine inteles! Nu propovaduiesc intoarcerea in epoca de piatra, sau in epoca feudala!
Putem sa avem acest sistem de organizare si acum, cu toate progresele tehnologice actuale. Diferenta fata de sistemul actual, este ca fiecare va face ce stie sa faca si ce-i place sa faca. Astfel oamenii pot fi mai fericiti, iar planeta mai curata.
Unii dintre voi ati observat ca sunt anumite meserii care nu au aplicabilitate practica intr-un astfel de sistem. Partial corect! Nu are nimeni nevoie de un agent imobiliar de exemplu, sau cine stie ce intermediar in asigurari, dar un contabil poate face o contabilizare a resurselor si a produselor distribuite comunitatii. Agentul imobiliar, agentul de vanzari, sau cel de asigurari isi pot aduce contributia la societate facand altceva decat ce faceau inainte. Fiecare are poate cate o pasiune care o poate pune in slujba comunitatii. Unii poate sunt pasionati de pescuit si atunci vor pescui, altii poate sunt pasionati de munte, si vor devenii salvatori montani, altii… cine stie ce hobby-uri au care pot practica hobby-ul in folosul general al comunitatii.
Bineinteles ca acest plan are si multe minusuri, ca orice plan de altfel. Dar ideea este sa ne mobilizam si sa facem ceva mai bun pentru noi si pentru copii nostrii.
Astept comentariile voastre si sper cat mai pertinente...
