Contact
Facebook
Twitter
RSS
Hyohko, la 09 January 2011 - 04:29 PM, a spus:
E usor sa nu te temi de moarte cand crezi in viata dupa moarte, cum fac cei religiosi.
Depinde, asta e cu dus si intors, mai ales cand crezi ca ai sanse mari sa ajungi altundeva decat ai vrea.
De faptul ca omul nu este doar materie limitata in cunoastere de timp si spatiu fizic, sunt sigura suta la suta. Unii ii spun suflet, altii energie, dar este in mod cert ceva mai mult, o legatura cu un alt nivel, altfel nu s-ar manifesta fenomene ca telepatia, precognitia sau vederea la distanta. Le-am trait pe toate trei de multe ori, intr-un mod care exclude coincidenta sau interpretarea gresita. De asta stiu, asa cum am stiut multe alte lucruri despre viitorul meu in mod inexplicabil, ca moartea mea va fi prematura si cel mai probabil nu din cauze naturale. M-am impacat cu gandul asta. Sper sa n-am dreptate, insa cunoscand mecanismele precognitiei mele, sansele sunt mici.
Daca nu ajung in iad, atunci am sa cunosc o gramada de caractere de soi
, o experienta pe care o astept cu placere. Cu siguranta comunicarea dintre oameni in acel stadiu e cu mult superioara, insa ei continua sa fie cine au fost, daca viata de apoi depinde de cea de pe pamant.Hyohko, la 09 January 2011 - 04:29 PM, a spus:
Ne pare rau ca murim pentru ca pierdem:
- legaturile cu cei apropiati, aici intra rude, prieteni, familie,copii
- bucurii, aici intra placerea de a manca, a bea, a face dragoste, a citi o carte, a vedea un film, a juca un joc video, a face shopping, a discuta pe forumuri, a avea amici de vorba si de pahar, a vedea poze, a face ceva cu mainile tale, a calatori, a te plimba, a admira natura,a contempla arta, asculta muzica
-evolutia personala, progresul continuu, placerea de a descoperi noul, de a te informa, de a practica, de a creste
-iubirea
Daca te atasezi de cele de mai sus, moartea va fi chinuitoare, pe masura atasamentului.
- legaturile cu cei apropiati, aici intra rude, prieteni, familie,copii
- bucurii, aici intra placerea de a manca, a bea, a face dragoste, a citi o carte, a vedea un film, a juca un joc video, a face shopping, a discuta pe forumuri, a avea amici de vorba si de pahar, a vedea poze, a face ceva cu mainile tale, a calatori, a te plimba, a admira natura,a contempla arta, asculta muzica
-evolutia personala, progresul continuu, placerea de a descoperi noul, de a te informa, de a practica, de a creste
-iubirea
Daca te atasezi de cele de mai sus, moartea va fi chinuitoare, pe masura atasamentului.
Am evidentiat cu Bold ce consider eu/ se spune/ au relatat anumite persoane care au avut experiente near-death ca se pastreaza cand treci de la starea fizica la cea eterica (eter = În concepția unor filozofi greci antici, al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer) din care ar fi alcătuite corpurile cerești - DEX). Normal ca prin a discuta pe forumuri si a avea prieteni de pahar am inteles a comunica in general cu alte persoane. Deci pana la urma se pastreaza esentialul.
Ma gandesc ca o mare parte din sentimentul nostru de indepartare de altii (vii sau morti) vine din limitele perceptiilor noastre fizice, in sensul ca daca nu putem vedea/ auzi pe cineva ni se pare ca e departe si comunicarea e imposibila. Daca e posibila comunicarea intre doua persoane vii prin telepatie (nu comunicare de tip chat
dar cu siguranta multa lume stie la ce ma refer), de ce nu ar fi la fel si dupa separarea de corpul fizic?Hyohko, la 09 January 2011 - 04:29 PM, a spus:
intrebarile mele sunt:
1. Voua pentru ce v-ar parea rau inainte de moarte?
2. Credeti ca atasarea de oameni si deprinderi ar avea (contrar celor spuse de mine mai sus!) un rol stabilizator in momentul mortii, unul securizant si calmant?
1. Voua pentru ce v-ar parea rau inainte de moarte?
2. Credeti ca atasarea de oameni si deprinderi ar avea (contrar celor spuse de mine mai sus!) un rol stabilizator in momentul mortii, unul securizant si calmant?
Mi-ar parea rau pentru suferinta provocata altora, mai ales daca in acel moment ei nu ar fi constienti ca ne vom revedea. Dar ma gandesc ca ar exista o posibilitate de a comunica aceasta revedere chiar si dupa moarte (unele persoane le apar in vis celor ramasi). Si pentru lucrurile nespuse. Si, fireste, daca as sti 100% ca ma duc in iad, mi-ar parea rau ca nu am facut ceva sa evit asta.
Atasarea excesiva de deprinderi cred ca e sanatos sa fie eliminata pe cat posibil inca din timpul existentei fizice, pentru ca nu intotdeauna le putem continua nici in aceasta viata si suferim inutil din cauza asta. Atasarea de oameni e cel mai frumos lucru posibil. A nu se intelege dependenta emotionala de prezenta fizica a cuiva. Asta te poate distruge cand intervine absenta, fie ca acea persoana e in viata sau nu.
Hyohko, la 09 January 2011 - 04:29 PM, a spus:
3. Cum vedeti moartea?
Ca pe o trecere spre o stare superioara, in afara de varianta cealalta, a condamnarii (singuratatii) vesnice. Un profesor de religie explica raiul si iadul ca fiind de fapt doua stari si nu doua locuri. Nu am de unde sa stiu, poate ca adevarul e undeva la mijloc, oricum e departe de intelegerea mea limitata.
A nu se intelege ca imi doresc sa mor curand. Lansand la o parte responsabilitatile si bucuria de a trai, am o infinitate de lucruri de corectat, de inteles, de imbunatatit. Cineva care e capabil prea usor de sentimente negative ca furia si ranchiuna si care nu a scapat de ingamfare, ipocrizie, egoism, ecogentrism & tot alaiul vrea sa isi prelungeasca existenta pe cat posibil pentru a se corecta.
Aceasta postare a fost editata de Finnian: 08 January 2012 - 05:33 AM
si mai sint cateva precum bijuterii si haine, cafea, etc., ... lista e lunga 
