[Nemo!]

Multi se tem de moarte. Oare toti?
Teama asta o reprima. Ea iese la suprafata in alte moduri, de pilda in vise.

Ne temem de moarte pentru ca ne pare rau ca pierdem niste bucurii, niste avantaje, niste deprinderi.

Printre putinii care nu s-au temut de moarte au fost stoicii, presocraticii, Marc Aureliu, Epictet, Schopenhauer, Cioran.
Dar si ei au ajuns la asta prin autocontrol, meditatie, un anume ascetism volitiv-mental.

Meritul celor de mai sus e ca nu s-au temut de moarte desi nu credeau in rai, afterlife, recompensa, etc.
E usor sa nu te temi de moarte cand crezi in viata dupa moarte, cum fac cei religiosi.

Ne pare rau ca murim pentru ca pierdem:

- legaturile cu cei apropiati, aici intra rude, prieteni, familie,copii
- bucurii, aici intra placerea de a manca, a bea, a face dragoste, a citi o carte, a vedea un film, a juca un joc video, a face shopping, a discuta pe forumuri, a avea amici de vorba si de pahar, a vedea poze, a face ceva cu mainile tale, a calatori, a te plimba,a admira natura,a contempla arta, asculta muzica
-evolutia personala, progresul continuu, placerea de a descoperi noul, de a te informa, de a practica, de a creste
-iubirea

Daca te atasezi de cele de mai sus, moartea va fi chinuitoare, pe masura atasamentului.

Daca esti detasat, atunci moartea va fi senina.

In ultima instanta, poti considera ca oamenii intalniti in viata sunt doar oameni si atat, ca bucuriile au un plafon natural, ca cresterea nu poate fi infinita, ca iubirea este confirmare reciproca plus evitare a singuratatii si a avut rostul ei in dezvoltarea personala si asta e, etc samd

intrebarile mele sunt:
1. Voua pentru ce v-ar parea rau inainte de moarte?
2. Credeti ca atasarea de oameni si deprinderi ar avea (contrar celor spuse de mine mai sus!) un rol stabilizator in momentul mortii, unul securizant si calmant?
3. Cum vedeti moartea?

Aceasta postare a fost editata de Kosmotro: 09 January 2011 - 04:30 PM

[stupid_me]

eu numa tem de moarte, dar ma bucur tot cat pot si ca traiesc.
Vad moartea ca pe o continuare spirituala a existentei mele.

Aceasta postare a fost editata de stupid_me: 09 January 2011 - 04:33 PM

[Fiero]

. Voua pentru ce v-ar parea rau inainte de moarte?
2. Credeti ca atasarea de oameni si deprinderi ar avea (contrar celor spuse de mine mai sus!) un rol stabilizator in momentul mortii, unul securizant si calmant?
3. Cum vedeti moartea?

Sper ca toti cei dragi mie sa fi ajuns la un aeemenea grad de maturitate incat sa se poata lipsi de mine.
Poate ca momentul mortii ar fi mai usor de suportat in prezenta anumitor persoane dragi mie (desi in multe din momentele dificile imi place sa fiu singura, s-ar putea sa-mi doresc sa fiu singura si atunci), dar nu as dori ca prezenta lor intr-un asemenea moment sa-i afecteze negativ. Pana la urma, tot singura.
As privi=o ca pe un partener cu care mereu am jucat pitulusul. Doar am fentat-o de multe ori!

[Black velvet]

Rosucer, la Jan 9 2011, 11:02 PM, a spus:

3. Cum vedeti moartea?

Ca o trecere dintr-o forma a existentei, intr-alta.

[Hypathia]

Kosmotro, la Jan 9 2011, 04:29 PM, a spus:

Multi se tem de moarte. Oare toti?

intrebarile mele sunt:
1. Voua pentru ce v-ar parea rau inainte de moarte?
2. Credeti ca atasarea de oameni si deprinderi ar avea (contrar celor spuse de mine mai sus!) un rol stabilizator in momentul mortii, unul securizant si calmant?
3. Cum vedeti moartea?

Psihologii ar spune ca toti ne temem de moarte.

1. Desi suna a cliseu, raspunsul meu e asa: Pentru tot ce am putut fi si nu am fost, pentru tot ce am putut spune si nu am spus.
2. Cel mai rau lucru cand mori este ca o faci singur. Daca eu si cei dragi care ar fi langa mine atunci am fi pregatiti emotional, poate ca prezenta si atasamentul lor ar avea un rol securizant, mi-ar oferi iluzia comuniunii.
La intrebarea 3 am prea multe de spus.

raspunsurile tale care sunt?

Aceasta postare a fost editata de Hypathia: 09 January 2011 - 11:42 PM

[Pa.]

Nu ma tem de moarte. Mi-e indiferenta.

[Athmy]

Mie nu mi-ar parea rau de ce las in urma, tot ce am pot lua cu mine si dincolo.
Mi-ar parea rau doar daca ar muri sufletul pereche inaintea mea, pentru ca mi-ar fi foarte greu fara el, probabil m-as stinge si eu in scurt timp. Am mai vazut cazuri.

[i0an]

Kosmotro, la Jan 9 2011, 04:29 PM, a spus:

1. Voua pentru ce v-ar parea rau inainte de moarte?
2. Credeti ca atasarea de oameni si deprinderi ar avea (contrar celor spuse de mine mai sus!) un rol stabilizator in momentul mortii, unul securizant si calmant?
3. Cum vedeti moartea?

1-Cu cat suntem mai tineri, gandul morti e o gluma.
Nu stiu pt. ce mi/ar parea rau deoarece nu am trecut prin asta, dar stiu sigur ca atunci cand am simtit gheara morti in coapsa mea, neuronii au luato razna.
2 -E posibil cu toate ca fiecare pana la urma tot singur trebuie sa moara.
3 -Moartea e sfarsitul informatizarii noastre cu existenta, daca e si sfarsitul nostru ca a fi, vom afla toti.
PS
La 20 de ani, omul nu se gandeste la moarte in mod real, o ignora, e detasat, fara sa isi dea seama se poarta ca si cand ar fi nemuritor, moartea pt. el e ca si "inexistenta".
Dupa 30 de ani, omul o cam intrevede ca posibilitate
Pe la 40, 50 de ani, incepe sa o cunoasca ca posibil partener in viitorul nu tocmai indepartat.
Dupa ce omul ajunge la anii pensionarii, cauta activitati care sa/i abata gandul de la moarte.

Atat, in rest, nu e viata, sunt discutii, presupuneri.

Aceasta postare a fost editata de Numenume: 10 January 2011 - 08:18 AM

[Walpurgisnacht]

Kosmotro, la Jan 9 2011, 05:29 PM, a spus:

intrebarile mele sunt:
1. Voua pentru ce v-ar parea rau inainte de moarte?

Pentru ce n-am facut, pentru ce n-am experimentat, pentru ce n-am vazut, ascultat, etc.

Kosmotro, la Jan 9 2011, 05:29 PM, a spus:

2. Credeti ca atasarea de oameni si deprinderi ar avea (contrar celor spuse de mine mai sus!) un rol stabilizator in momentul mortii, unul securizant si calmant?

NU, ba dimpotriva.

Kosmotro, la Jan 9 2011, 05:29 PM, a spus:

3. Cum vedeti moartea?

Nu o vad de nici un fel. Cu siguranta difera de la persoana la persoana. Nu poti compara moartea violenta a unuia dintr-un accident, cu moartea subita si linistita sau aparent linistita a unui copil, sau cu moartea ca o "usurare" a unui batran.

[RBaghe]

Hypathia, la Jan 9 2011, 11:39 PM, a spus:

Psihologii ar spune ca toti ne temem de moarte.

Initial nu am vrut sa raspund (parca mai este un topic despre teama de moarte?) dar citind fraza aceasta am vrut sa o intaresc, pentru toti cei care mai citesc pe aici si au senzatia ca ei, stapanii ratiunii, pot face tot cea ce spun sau gandesc.
Pe toate forumurile unde am intalnit aceasta intrebare am raspuns ca nu ma tem de moarte si nu mi-ar parea rau de ceea ce las in urma. Mie de durere imi este foarte frica. Sau cel putin asa credeam pana cand intr-o noapte am avut un vis interesant cu un raspuns clar dat de subconstient la intrebarea in cauza. Nu stiu cum am ajuns in situatia respectiva si acum nici nu mai conteaza, dar la un moment dat am vazut un barbat rotunjor, imbracat la costum, cu un inceput de chelie, trecut de 40 de ani, care, cazut in genunchi, batea cu pumnii in podea si plangea in hohote, spunand ca nu vrea sa moara. "Nu intelegi, dupa moarte nu mai este nimic! Nimic! Toate visele mele, toate realizarile mele, nu vor mai exista, se vor dezintegra odata cu mine! Nu vreau sa mor! Dupa moarte nu mai este nimic!" Iar eu, o entitate fara corp in acel moment, ma uitam oarecum cu mila la el si ma gandeam ca este de-a dreptul patetic.
Dap, patetic, dar cu multa credinta in ceea ce bolborosea printre raurile de lacrimi. He, he!Poate ar trebui sa va intrebati subconstientul din cand in cand sa vedeti el ce parere are despre diversele idei marete care va umbla prin cap.