Contact
Facebook
Twitter
RSS
Iubita mea e pasionata de matematica.Tocmai asta m'a atras la ea.Am zis ca daca stie matematica e si foarte stabila din toate punctele de vedere.In afara de pasiunea pt matematica si invatatul pentru facultate,draguta mea nu mai are alte preocupari;sta in casa toata ziua si viseaza cai verzi pe pereti.Cu mine iesea la un munte,o paranghelie ceva,din an in paste.Ca orice om normal la cap,m-am intrebat si eu oare de ce ma iubeste (ca asa spunea) fata asta? Bineinteles ca mi-am dat repede seama; eu eram raspunsul la una sau mai multe din nevoile ei afective,nevoi care nu i-au fost satisfacute cand era mica.
Bun,daca domnisoara a vazut ca-s baiat sufletist, s-a atasat foarte mult de mine,dar acest atasament era unul bolnav,nesanatos,ca dealtfel si iubirea ei fata de mine tot de aceeasi natura fiind.Spuneam ca fata se atasase foarte tare de mine,drept urmare ma suna in fiecare zi,dorind sa vorbeasca la telefon ore in sir .Practic,in fiecare seara cam de pe la 19 pana pe la 22-24,stiam ca trebuie sa vorbesc fara pauza.Mai mult decat atat,trebuia sa am o stare de spirit foarte buna,sa incurajez "fetita",sa-i spun vorbe dragalase,sa ma "maimutaresc".Cinic fiind de felul meu,intr-o zi i-am spus ca de fapt eu nu sunt asa cum ma stie ea ci sunt un baietel care plang de fiecare data cand sunt singur,ca sunt las,timid,trist si fara niciun chef de viata.Mai mult decat atat,am inceput sa-i imit comportamentul,adica am facut-o sa se vada in oglinda.Bineinteles ca nu a agreat acest lucru;din acest moment incepu sa nu imi mai arate acelasi respect prietenesc ca la inceput.
Mi se confirmase un lucru care oricum il banuiam: fata se hranea cu emotiile mele pozitive sau era un vampir energetic
Devenind foarte dependenta de mine,fata incepu de la un timp sa ma sune foarte des in fiecare zi trebuia sa ma astept ca in orice moment sa-i raspund iubitei mele,deci sa fiu pe faza.Culmea penibilului,fata chiar incepu sa-mi reproseze ca nu stiu cum sa ma port cu ea,ca sunt rautacios,ca o jignesc si ca daca nu invat sa ma port cum trebuie,nu ma va mai lasa sa o ating.Eu m-am conformat ca am zis sa nu pierd "bunatatile" ei
dar astazi am calcat din nou pe bec pentru ca nu am fost pe faza cand m-a sunat.Eu m-am justificat spunand ca mi-am lasat telefonul la incarcat.Ea,ca nu,ca trebuia sa-i dau un mesaj daca stiam ca o sa plec de langa telefon,ca sa nu sune ca proasta."Trebuia sa-mi spui frumos ca ai treaba,ca nu ma suparam.Fa ce vrei,cu mine gata,ai terminat.Nu am ajuns rahatul tau,sa stii."
De ce am deschis acest topic?
Pentru ca am dorit sa imortalizez cumva comportamentul feminin,sursa iubirii,cateva din motivele pt care se despart cuplurile.
De ce m-a parasit iubita?
Pentru ca am refuzat sa fiu o sursa de emotii pozitive,permanent la dispozitia ei.
De ce s-a suparat foarte tare pt ca nu am fost pe faza cand m-a sunat?
Pentru ca este nesigura pe sine.Eu,nefiind pe faza cand a sunat ea,ea s-a gandit ca am ca de obicei alte preocupari mai importante decat persoana ei.Avand o gandire egoista si idealista (ca majoritatea femeilor)fata se gandea ca pentru iubire eu trebuie sa las totul ,ca deh,iubirea e cel mai tare lucru de pe Pamant.In schimb cand vine vorba de ea,nu se mai aplica aceleasi "teoreme'".De exemplu,daca eu sun si ea este la masa,se poate scuza foarte usor "am fost la masa si nu am avut telu' cu mine",iar eu accept explicatia fara probleme.Sau spre exemplu,daca ea trebuie sa invete pt un examen iar eu am chef sa mergem intr-o mini excursie,ea m-ar putea refuza spunand "ah,tre' sa invat pentru examen".So."true love" functioneaza doar atunci cand vine vorba doar de nevoile ei nu si de ale mele.
Aceasta postare a fost editata de CRISTI82: 07 January 2011 - 06:13 PM
