[i0an]

Propun sa evidentiem care sunt patimile omului, cum de au aparut ele si mai ales ce poate sa faca cineva pentru a se elibera?


PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ♦ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală.

PÁTIMĂ ~e f. 1) Sentiment de afecțiune puternică și durabilă (pentru cineva sau ceva); pasiune; dragoste. 2) Obișnuință anormală nedirijată de voință și de rațiune; viciu. A avea ~a beției. 3) înv. Suferință fizică la care este supus cineva; caznă.

Am scos doua definitii deoarece imi pare ca se completeaza reciproc.

Iata ce consider eu:
-Patima e orice atasament care ajunge sa dea dependenta adica sa ne conditioneze la un momentdat.
-Vinovatul principal imi pare a fi atractia catre placere, dorintele, ba mai mult, uneori chiar dorirea (poate nu tocmai constientizata) unei neplaceri care poate aduce apoi o placere (a te supara ca sa iti satisfaci pofta de cearta, a cadea in tristete, deprimare, ca sa iti satisfaci, sa te indulcesti cu placerea confortului oferit de singuratate ori pt. comoditate).
-Patimile pot avea provenienta din inclinatia genetica sau (si) din dobandite (obisnuinta). Nu cred ca mai e necesar sa expun modul de aparitie al patimei, viciului, deoarece imi pare aproape imposibil ca sa fi scapat cineva de aceasta denaturare umana, adica sa nu se fi impatimit in nici un fel.
-Patimi si vicii: nestiinta (in sensul de considerare a ce stii tu, a punctului tau de vedere si al comunitatii cu care te identifici conceptual, ca fiind adevarul de netagaduit, infailibil), neiubirea de sine ca si egoismul nesupus intelepciunii, mandria (orgoliul-aroganta, vanitatea-parere inalta de sine), cupiditatea, invidia, dependenta de sexualitate, patima alimentara (poate chiar numita bulmie), tristetea, lenea (fizica, intelectuala si chiar sa zicem asa, spirituala), vinovatia, frustrarea, fricile dar si inconstienta, enervarea, ura, furia etc.
Apoi: alcoolul, tutunul, drogurile, ca si orice hobby care a devenit o dependenta, adica orice a carui lipsa (lipsire de el) creaza suferinta de vreun fel.
Chiar numita iubire, sentimentele, daca prin disparatia in orice fel a "obiectului" iubirii noastre suferim necontrolat asta dovedeste atasament patimas.
-Cum ne eliberam? Asta e tocmai tema topicului, cum oare?

[Athmy]

Eu cred ca daca ai o patima care iti face rau, cel mai bine sa o contracarezi cu una sau mai multe, care au sens bun.
Unele persoane sunt patimase din fire (iubesc cu foc, pun suflet, se dau peste cap, se sacrifica).

Mie imi plac de ex patimile de genul: o mancare buna, un somn bun, o plimbare, o conversatie, o contemplare a naturii umane etc. Mentionez ca si acestea sunt patimi in functie de intensitatea lor. Asa ca contracarezi o singura patima (de obicei negativa, care te subjuga total), cu mai multe care iti dau implinire.

[i0an]

Athmy, la Jan 2 2011, 09:24 AM, a spus:

Eu cred ca daca ai o patima care iti face rau, cel mai bine sa o contracarezi cu una sau mai multe, care au sens bun.
Unele persoane sunt patimase din fire (iubesc cu foc, pun suflet, se dau peste cap, se sacrifica).

Mie imi plac de ex patimile de genul: o mancare buna, un somn bun, o plimbare, o conversatie, o contemplare a naturii umane etc. Mentionez ca si acestea sunt patimi in functie de intensitatea lor. Asa ca contracarezi o singura patima (de obicei negativa, care te subjuga total), cu mai multe care iti dau implinire.

Inteleg abordarea ta, pare ok de exemplu cand e vorba de tristete, e de folos sa vorbesti cu cineva, sa iesi, sa asculti muzica, filme (eventual comedii) ca sa te detasezi de acea stare distructiva.
Ce te faci cu enervarea cum o domesticesti ca sa nu mai izbucneasca, sa nu mai explodeze in 1/2 secunda
Ea e o patima, exista in tine deja o potenta foarte imbogatita, cultivata, dolofana, activata si gata sa explodeze cand apare stimulul.

[Athmy]

Am uitat sa precizez ca eu, atunci cand m-am eliberat (parca dormisem numai pana atunci si traiam intr-un vis ca un zombi), am descoperit cat de mult imi place viata. De atunci am inceput sa traiesc si am o varsta destul de frageda de aceea unii zic ca sunt prefacuta. Da, m-am prefacut pe mine insami ca sa pot trai si eu ca tot omul.

Eu cand sunt trista tocmai, nu vorbesc cu nimeni, nu ma agat de nimeni, ma uit adanc in strafundul sufletului si de acolo izvoraste puterea. Ce ma minuneaza mereu este ca cineva, fara sa ii cer ajutorul, mi-l ofera in acele momente.
Deci poti trece singur prin toate, pentru ca de obicei tot noi le cauzam sau luam parte la cauze. Daca esti constient de sine, si cauti motivul gasesti si cheia, fie numai sa astepti (fara zbateri inutile).

Enervarea asta este o descatusare. O tii in frau cand ai de-a face cu oameni rai (altfel provoci o catastrofa) si ii dai drumul cu taraita cand crezi ca poate fi o forma de comunicare si de apropiere. Dar te mai si inseli. De aceea trebuie sa ii dai drumul cate putin, sa fii atent la efecte. Daca sunt efecte nedorite, te retragi politicos, si uite asa ti-o reprimi dar intr-un sens pozitiv, ca nu suntem noi sclavii patimilor.

Totul tine de semnificatiile pe care le dai trairilor.

[i0an]

Athmy, la Jan 2 2011, 09:40 AM, a spus:

Am uitat sa precizez ca eu, atunci cand m-am eliberat (parca dormisem numai pana atunci si traiam intr-un vis ca un zombi), am descoperit cat de mult imi place viata. De atunci am inceput sa traiesc si am o varsta destul de frageda de aceea unii zic ca sunt prefacuta. Da, m-am prefacut pe mine insami ca sa pot trai si eu ca tot omul.

Eu cand sunt trista tocmai, nu vorbesc cu nimeni, nu ma agat de nimeni, ma uit adanc in strafundul sufletului si de acolo izvoraste puterea. Ce ma minuneaza mereu este ca cineva, fara sa ii cer ajutorul, mi-l ofera in acele momente.
Deci poti trece singur prin toate, pentru ca de obicei tot noi le cauzam sau luam parte la cauze. Daca esti constient de sine, si cauti motivul gasesti si cheia, fie numai sa astepti (fara zbateri inutile).

Enervarea asta este o descatusare. O tii in frau cand ai de-a face cu oameni rai (altfel provoci o catastrofa) si ii dai drumul cu taraita cand crezi ca poate fi o forma de comunicare si de apropiere. Dar te mai si inseli. De aceea trebuie sa ii dai drumul cate putin, sa fii atent la efecte. Daca sunt efecte nedorite, te retragi politicos, si uite asa ti-o reprimi dar intr-un sens pozitiv, ca nu suntem noi sclavii patimilor.

Totul tine de semnificatiile pe care le dai trairilor.

Sunt prea blamat si epuizat ca sa mai ma entuziasmez de acest laitmotiv al celor care ca si tine au descoperit aceasta forma a budhismului, norocul vostru, eu cu crestinismul ortodox am nimerit/o ca dracu si a iesit foarte urat, nu conteaza ce a fost.
Ce spui tu crede/ma nu tine de a ajuta pe nici unul din cele vreo 6 miliarde printre care ma numar, nu iese nimic "hocus pocus" din adancul sufletului, nu iese nici o putere, ea se manifesta numai dupa ce ajungi pe placul unuia sau mai multor initiati care sa/ti activeze anumite potente latente (mai nou, merge si platind initieri, ma indoiesc insa ca se dau astfel marile initieri, cred ca se ofera mai mult "maruntisuri")
Binenteles ca totul tine de semnificatia pe care o dai conceptelor si trairilor, de valoarea pe care le/ai acordat/o pe parcursul vietii, dar na te cam trezesti in ele, prinzi obiceiul 'locului", si cand iti dai seama e deja prea tarziu, te/ai pricopsit deja cu o patima sau un viciu.

Aceasta postare a fost editata de Numenume: 02 January 2011 - 10:03 AM

[Athmy]

Nu stiu ce initiere iti trebuie, in tainele gradinaritului

Am facut o gluma, pentru ca ti-am mai spus o data ca pe mine nimeni nu m-a ajutat si asa consider ca e bine. Altfel cazi din lac in put.

Si ca sa ai imaginea completa, am intalnit persoana potrivita exact la sfarsitul procesului de "initiere". Ma ajuta neconditionat si acum e mult mai usor, de aceea nu pretind ca mai fac ceea ce fac de una singura, si nu ma pot lauda singura cu nimic.

Aceasta postare a fost editata de Athmy: 02 January 2011 - 10:15 AM

[i0an]

Athmy, la Jan 2 2011, 10:08 AM, a spus:

Nu stiu ce initiere iti trebuie, in tainele gradinaritului

Am facut o gluma, pentru ca ti-am mai spus o data ca pe mine nimeni nu m-a ajutat si asa consider ca e bine. Altfel cazi din lac in put.

E, atunci inca o data norocul tau.
Poti, dar concret sa imi dai un sfat?
Sa nu crezi ca ma preocupa asta si celelalte de ieri de azi, sunt f. multi ani de cautari.

Parca partea aia nu era, asa ca adaug, deci e cel putin o persoana care te/a ajutat, asta vroiam si eu sa spun, si am mai zis/o, toti avem dotarea dar nimeni nu invata singur sa vorbeasca, eu am ghinionul ca nu ma simt reprezentat de nici unul din conceptele persoanelor initiate care puteau sa ma ajute, ghinion, 'curat murdar coane (a)..."

Aceasta postare a fost editata de Numenume: 02 January 2011 - 10:22 AM

[Athmy]

La mine a venit totul cand ma uitam la televizor si nu mai intelegeam nimic. M-am speriat foarte tare.

Din secunda aceea mi-am dat seama ca ceva nu e in regula cu mine.

Si tot din secunda aceea mi-am propus sa nu mai fac nimic fara sa inteleg de ce.
Apoi, prin intelegere si conversatie cu mine insami (inainte doar plangeam), mi-am rezolvat rand pe rand toate problemele vechi, altfel nu as fi putut merge mai departe. Cautam cu incapatanare sa imi raspund singura la intrebarea "de ce" in legatura cu orice ma nemultumea. De ce si unde am gresit, in primul rand. Cand am aflat raspusurile pe care inima mi le-a dat, avand rabdarea sa o ascult, m-am eliberat si am putut sa traiesc.

Vorbeam si cu D-zeu ca si cu un prieten prezent, si m-a ajutat. Acum nu mai fac nimic din toate astea, doar ca nu suport sa nu inteleg ceva.

Nu m-a ajutat nimeni (decat D-zeu) pana nu m-am ajutat singura, timp de cativa ani (vreo 3).
Nu exista persoane initiate si persoane neinitiate.

Si mi-am mai propus ca in 5 ani sa devin ce imi doresc sa fiu. Mi-a luat doar 3 ani, dar pot spune ca au fost cei mai frumosi ani ai existentei mele

Aceasta postare a fost editata de Athmy: 02 January 2011 - 10:32 AM

[i0an]

Athmy, la Jan 2 2011, 10:25 AM, a spus:

La mine a venit totul cand ma uitam la televizor si nu mai intelegeam nimic. M-am speriat foarte tare.

Din secunda aceea mi-am dat seama ca ceva nu e in regula cu mine.

Si tot din secunda aceea mi-am propus sa nu mai fac nimic fara sa inteleg de ce.
Apoi, prin intelegere si conversatie cu mine insami (inainte doar plangeam), mi-am rezolvat rand pe rand toate problemele vechi, altfel nu as fi putut merge mai departe. Cautam cu incapatanare sa imi raspund singura la intrebarea "de ce" in legatura cu orice ma nemultumea. De ce si unde am gresit, in primul rand. Cand am aflat raspusurile pe care inima mi le-a dat, avand rabdarea sa o ascult, m-am eliberat si am putut sa traiesc.

Vorbeam si cu D-zeu ca si cu un prieten prezent, si m-a ajutat. Acum nu mai fac nimic din toate astea, doar ca nu suport sa nu inteleg ceva.

Nu m-a ajutat nimeni (decat D-zeu) pana nu m-am ajutat singura, timp de cativa ani (vreo 3).
Nu exista persoane initiate si persoane neinitiate.

Bine nu o sa mai vorbim pe tema asta deoarece, asa cum am zis sunt mult prea blazat de tema care sa ivit in dialog, asa zic toti, dar .....gata, renunt la subiect, e fara rost.
Nimeni nu recunoaste fatis cum sta treaba, deh....nare rost, m/am saturat de 20 de ani.
Repet:

Numenume, la Jan 2 2011, 10:18 AM, a spus:

Poti, dar concret sa imi dai un sfat?

Aceasta postare a fost editata de Numenume: 02 January 2011 - 10:34 AM

[Athmy]

Ai 20 de ani? Ce tinerel esti

Sfat concret: fii tu insuti, nu te identifica.. cu nimeni si nimic.