Contact
Facebook
Twitter
RSS
Din cate stiu, omul este una dintre putinele specii cu violenta intraspecie. Konrad Lorentz spunea ca asta poate duce la disparitia umanitatii. Violenta intraspecie s-ar putea sa existe si la cimpanzei. Un cercetator a filmat modul in care cativa masculi de cimpanzei l-au haituit si ucis pe altul, fara motiv (sau probabil cu motivul ascuns al placerii, al distractiei).
In speciile mai evoluate, unde traiul in grup trebuie organizat pe baza unei ierarhizari, ierarhizarea duce la un status quo mereu pus in discutie. Cei de la baza piramidei duc lipsa de parteneri si de resurse. Cei din varful ei au acces la parteneri si resurse, dar sunt erodati mai repede, din cauza atacurilor repetate ale celor mai tineri. Si la oameni exista aceste ierarhizari dure. Cei care sunt impinsi la periferie sufera de angoase, anxietate, nesigurante, frustrari. Cei care se impun si domina ar trebui sa se bucure de o sanatate mai infloritoare, dar adevarul e ca au o sanatate mereu amenintata de stresul in care trebuie sa traiasca (amenintari, lupte continue). S-a vazut statistic ca acei mereu atacanti si dominatori mor mai repede, de obicei de atac cerebral sau boli de inima, ori tulburari psihosomatice de la stres.
Si oamenii au pastrat in societatile civilizate si urbanizate de azi instinctele de lupta, dominare, specifice maimutei din care au evoluat. Recomand pentru aceasta cartile etologului Desmond Morris, indeosebi "Maimuta goala", tradusa in romana.
Lupta pentru putere se vede azi in toate palierele vietii. Un egoist spunea: "cand vad pentru prima oara un om, il masor din cap pana in picioare, ca sa vad cum l-as putea folosi. Ii voi simti nevoile nesatisfacute si i le voi satisface, dar apoi imi voi lua rasplata cu varf si indesat". Cand doi oameni se intalnesc, de obicei se vor masura in forte, ca sa vada care domina pe celalalt, mental sau fizic (asta in cazul in care cei doi sau unul din ei nu fac parte din ceata crestinilor, care ar trebui sa nu fie interesati deloc de dominarea celuilalt, ci se pun automat in pozitia de neutru).
Nietzsche a facut apologia omului puternic, dar se pare ca a fost o simpla compensare pentru faptul ca in copilarie a fost extrem de slab, dominat de mama si de surori.
Stoicii au recomandat neutralitatea, iesirea din jocurile de cautare a puterii sau de plasare pe pozitia celui slab (si cel slab e inca in jocul puterii, profita de avantaje din pozitia pasiva fata de dominator, pana ce va gasi pe altul si mai slab de pe care sa se despagubeasca).
In viata de zi cu zi, aceste ierarhizari se obtin prin: reprosuri, imputari, critici, hahaieli, dispret, ironii, desconsiderari, atacuri verbale, minimalizari, negari, glume rautacioase, santaje emotionale, sofisme, manipulari emotionale, apeluri la autoritate, generalizari, etc.
Sunt unii care isi maresc puterea personala pe seama altora. Acestia au inceput sa fie studiati in psihologie, si chiar sa fie denumiti in psihologia jungiana ca "vampiri psihici" (psiholog Barbara Hoyt).
http://www.amazon.com/Unholy-Hungers-Encou...s/dp/1570621810
daca intereseaza pe cineva sa spuna ca i-o dau in engleza.
Acestia sunt cei care se folosesc de altii, cei care profita, cei care calca pe simtamintele si interesele altora, care isi maximizeaza puterea scazand-o pe a altora (ei cred ca resursele sunt limitate si conflictul e inevitabil). Egoisti, narcisisti, manipulatori, profitori, unii chiar psihopati.
Cei neutri cred ca e posibila evolutia in colaborare, cocreare, cu avantaje de ambele parti, sinceritate si nemanipulare. Ei cred ca resursele sunt nelimitate, si ca nu e nevoie de conflict, conlucrarea e mai eficienta. Este pozitia lui Stephen Covey din "Un abecedar al intelepciunii. 7 trepte ale eficientei"
http://www.scribd.com/doc/36213020/1826856...l-Intelepciunii
Este pozitia filosofilor greci antici, a socraticilor, stoicilor, a lui Schopenhauer, Cioran, Osho, budistilor, psihologilor, zen, etc.
Cei slabi sunt mereu parazitati. Li se fura puterea personala pana ajung confuzi, ca niste morti vii, zombie. Nu mai stiu unde merg, ce trebuie sa faca in viata, care e SENSUL vietii lor, de ce sa traiasca. Nu stiu care e gustul vietii. Nu mai pot sa se bucure. Nu au energie. Forta vitala le-a fost furata. Sunt ca niste baterii golite. Traiesc din inertie. Ei sunt dependentii, depresivii, sinucigasii, anxiosii, ratatii, crizatii. Sunt plini de frica.
Nu au stiut sa se impuna de mici, sau nu au fost lasati. Li s-a furat puterea personala treptat, pe nesimtite. La inceput de catre parinti (care si-au crescut-o pe a lor, dominand un copil fara aparare). Apoi pe la cativa ani, de copilul care le-a dat in cap ca sa le ia jucaria la gradinita. La scoala de catre colegii care ii duceau plini de satisfactie rautacioasa la profesorii betivi si batausi, ca sa vada cum primesc bataie pentru vreo boroboata nevinovata.
In liceu le-a fost furata puterea interioara de catre smecherii cu limba ascutita, iuti la hahaieli grosolane si denigrari ascunse sub masca "glumei" ("daca te superi esti prost, eu doar am glumit, haha").
Apoi cu un partener ce s-a impus prin mici atacuri abile gen "unde ai fost pana acum? ti-am zis eu ca... trebuie sa... sa nu mai spui ca... de cate ori... niciodata... " samd.
La serviciu, le-a fost furata puterea interioara de catre sefi rigizi ce profita de duritatea regulilor, sau a colegilor hahaitori si hartuitori ce se coalizeaza contra noilor-veniti, denigrandu-i prin barfe, glume rautacioase (mobing).
Asta e situatia. Cum se poate recastiga puterea personala? Cum se poate deprinde aceasta arta, daca nimeni nu te-a invatat? Cum se poate trece pe o pozitie de neutru (asertiv) sau de neutru in garda (contraatacant)?
Cum se poate acumula puterea interioara pana ce ea te stabilizeaza ca sa te poti bucura de viata la maxim, fara a te mai lasa furat de smecheri, dar si fara a profita de altii?
Ceva idei?
