Intrucat aici e categoria filozofie, iar filozofia e o stiinta, care insa nu se bazeza neaparat pe ceea ce poate fi demonstrat prin experimente fizice si prin calcule matematice, asa cum o fac suratele sale "mai exacte", eu imi permit sa filozofez.
Filozofia consider eu, este o stiinta a mintii, e un mod de a permite orice gen de evolutie la momentul actual al speciei umane, e temelia a orice demers uman.
Orice teorie sau experiment, orice realizare a omului de la cele casnice la marile descoperiri, au la baza filozofia.
Probabil ca niciodata nu am putea depasi conditia de animal daca nu am avea posibilitatea sa filozofam.
Tinand cont de realitatea in care ne aflam, filozofia e cea care pune in valoare capacitatea deductiva si intuitiva a omului, pana sa ajunga concept stiintific, orice descoperire a fost mai intai filozoat in mintea si mintile oamenilor.
Nimeni nu face o descoperire daca nu are preocupari in domeniul respectiv.
Ba mai mult, stiinta euristica, vine sa confirme ca o abordare intuitiva duce la rezultate pozitive intr/un procent mai mare decat o abordare deductiva, calculata, strict rationala (si nu ma refer la ratiune in sensul de intelepciune).
Revenind la certitudinile omului.
Omul poate considera certitudini multe aspecte ale vietii sale.
Fiul sorei mele, care are 8 ani, considera certitudine (are el de cativa ani dubii serioase dar pana atunci era o certitudine) pe Mos Craciun.
Eu pot considera certitudine de exemplu o durere, in ce masura este aceasta afirmatie adevar absolut ? (nu imi atribui vreun merit, incerc numai sa inteleg cu ajutorul altor oameni).
Din punct de vedere stiintific daca ma intep in degetul mijlociu fenomenul e urmatorul:
Stimulul ac e receptat de analizatorii din acea zona, e codificat intr/un semnal informational, e trimis prin sistemul nervos pe cale electrochimica la creier, iar aici are loc cel mai mare miracol stiintific, decodificarea semnalului, a informatiei, si trairea durerii (durerea se traieste in creier si nu in deget).
Cand eu percep durerea in deget ea de fapt are loc in degetul virtual din creier, acolo unde acest creier si/a construit o reprezentare, un corespondent al corpului fizic in totalitatea sa.
Acelasi lucru se intampla in cadrul oricarui tip de realitate pe care o traim, fie legata de corpul nostru (exteriorul si interiorul sau), fie legat de lumea exterioara.
Intrucat eu sunt fascinat de a filozofa, mi/am permis sa ma intreb in ce masura pot considera o certitudine insasi corpul uman, si creierul.
Tot ce inseamna pt. mine corp si creier, ca orice altceva, am aflat datorita informatiilor.
Vad corpul meu, am vazut si chiar am mancat creier, deci exista.
De unde stiu? Datorita semnalelor vizuale si gustative pe care eu constat ca am capacitatea de a le receptiona, deci stiu pt. ca am trait, am receptionat un semnal , multe semnale informationale.
Stiu pt. ca imi simt corpl, si pt. ca asa spun oamenii, am auzit si am citit.
Ce sunt insa acestea, certitudini?
Le putem numi asa, dar avem dreptul sa filozofam.
Acestea sunt semnale informationale pe care noi (orice vom fi fiind), le receptionam.
Simtirea datorata numitelor simturi ca si afectivitatea nu sunt altceva decat informatie, la fel auzul, iar cititul e de asemenea un semnal, vizual.
Foamea e o senzatie organica determinata de chimismul intern, e un semnal informational decodat de creier ca starea de foame, daca insa noi punem in discutie insasi existenta creierului, atunci e o decodare de informatie a unei surse necunoscute.
La fel somnul.
De aici deja se naste necesitatea distinctiei intre conceptul de a exista si conceptul de a fi.
Ceva de genul:
BlueSugar, la Dec 22 2010, 03:03 AM, a spus:
Singura mea certitudine este ca sunt.
Nu stiu in ce masura insa ne referim la acelasi concept.
Aceasta postare a fost editata de Numenume: 26 December 2010 - 10:10 AM