[i0an]

Propun sa examinam prin prisma puterii noastre de intelegere, ce anume din numita realitate este certitudine.
De exemplu, daca deschidea cineva aceasta discutie acum cateva sute de ani si chiar zeci de ani, si intreba daca ultrasunetele sunt ceva real, categoric ar fi fost ridiculizat (depinde si de mediul social in care avea loc discutia).
Dar se naste o noua dilema a acestui subiect.
De unde stiu eu ca ultrasunetele sunt un fenomen real?
Stiu deoarece asa a ajuns informatia la mine (din media).
Am certitudinea?
Nu, am numai credinta ca asa e, deoarece factorii care contribuie la incredintarea mea sunt foarte puternici pentru mine si fac din aceasta posibilitate o mare probabilitate, eu personal insa nu am perceput in mod constient niciodata semnale audio de o asemenea frecventa.
Ba mai mult de atat, nici un semnal oricum va fi el denumit, nici o realitate fizica, nu ajunge la mine decat, in cel mai fericit caz, ca o codificare electrochimica pe care eu creierul o decodific conform structurii mele, inclusiv conceptionala.
Si, apropo de certitudine, ce ti/e si cu certitudinea unui creier (asta printre altele)....

[Ravl]

Singura certitudine este ca, iluziile tale par reale ... .

[Pa.]

Numenume, la Dec 21 2010, 10:36 AM, a spus:

Propun sa examinam prin prisma puterii noastre de intelegere, ce anume din numita realitate este certitudine.
De exemplu, daca deschidea cineva aceasta discutie acum cateva sute de ani si chiar zeci de ani, si intreba daca ultrasunetele sunt ceva real, categoric ar fi fost ridiculizat (depinde si de mediul social in care avea loc discutia).
Dar se naste o noua dilema a acestui subiect.
De unde stiu eu ca ultrasunetele sunt un fenomen real?
Stiu deoarece asa a ajuns informatia la mine (din media).
Am certitudinea?
Nu, am numai credinta ca asa e, deoarece factorii care contribuie la incredintarea mea sunt foarte puternici pentru mine si fac din aceasta posibilitate o mare probabilitate, eu personal insa nu am perceput in mod constient niciodata semnale audio de o asemenea frecventa.
Ba mai mult de atat, nici un semnal oricum va fi el denumit, nici o realitate fizica, nu ajunge la mine decat, in cel mai fericit caz, ca o codificare electrochimica pe care eu creierul o decodific conform structurii mele, inclusiv conceptionala.
Si, apropo de certitudine, ce ti/e si cu certitudinea unui creier (asta printre altele)....

Baga rationamentul asta la toate sunetele si ai acelasi rezultat. Si la tot ce vezi( inclusiv textul asta).
In ce clas esti? La scoala nu se mai studiaza fizica ?

[Mariawa]

În general dacă ai un mod de gândire dogmatic, atunci crezi în existenţa certitudinilor. Dacă ai un mod de gândire antidogmatic, atunci nu crezi în ele. Până la urmă poate să fie şi cum spunea Wittgenstein în ultima sa carte, iar asta face ca toată dezbaterea asta să fie lipsită de sens: e doar un joc de cuvinte, în care dacă introduci conceptul de "certitudine" într-un contextul nepotrivit, atunci el devine lipsit de sens.

"24. The idealist's question would be something like: "What right have I not to doubt the existence of my hands?" (And to that the answer can't be: I know that they exist.) But someone who asks such a question is overlooking the fact that a doubt about existence only works in a language-game. Hence, that we should first have to ask: what would such a doubt be like?, and don't understand this straight off."

"37. But is it adequate to answer to the scepticism of the idealist, or the assurances of the realist, to say that "There are physical objects" is nonsense? For them after all it is not nonsense. It would, however, be an answer to say: this assertion, or its opposite is a misfiring attempt to express what can't be expressed like that. And that it does misfire can be shown; but that isn't the end of the matter. We need to realize that what presents itself to us as the first expression of a difficulty, or of its solution, may as yet not be correctly expressed at all. Just as one who has a just censure of a picture to make will often at first offer the censure where it does not belong, and an investigation is needed in order to find the right point of attack for the critic. "

Aceasta postare a fost editata de Mariawa: 21 December 2010 - 02:27 PM

[stupid_me]

poti avea certitudine doar intr-un spatiu ales conventional, acceptand constint ca tu singur ai impus anumite conditii de existenta.
am zis!

[Obsoletus]

Si eu m-am gandit la chestii d-astea cand eram psihotic. Am zis ca telefonul mobil nu poate transforma unda de sunet in ceva perceptibil pentru urechea umana. Si credeam ca telefonul mobil nu face nimic.... ca vorbim prin telepatie.

[stupid_me]

Bine zicea mama cand zicea 'Destul pentru azi, am gandit prea mult!'
si e on topic!!

[Ravl]

Obselete, la Dec 21 2010, 04:40 PM, a spus:

Si credeam ca telefonul mobil nu face nimic.... ca vorbim prin telepatie.

Si ... nu'i asa ?!

[Obsoletus]

Ravl, la Dec 21 2010, 03:57 PM, a spus:

Si ... nu'i asa ?!

Nu, ca am luat antipsihotice.

[i0an]

-Asa e, iluziile mele, tale, noastre par realitate si chiar suntem incredintati de asta suficient ca sa traim aceste iluzii ca realitate.
-Acest rationament aplicat pana si "fizicii", o cam desfiinteaza
-Faptul ca traiesti anumite emotii si sentimente fara acordul tau constient e o dovada de dogmatizare a proprie/ti personalitati?
-Daca "spatiul" ales conventional e corpul omului, acesta e o certitudine?