[Enya_Enya]

Sunt un suflet trist…durerea ma apasa….nu stiu ce e cu mine..nu simt ca traiesc…timpul trece si in viata mea nu e decat acea tristete pe care din cand in cand o acopar ..dar ochii ma tradeaza..Nimeni nu ma intelege……nici macar eu nu ma inteleg…nu stiu ce vreau…nu stiu ce-mi place…nu stiu de ce traiesc…Ma simt atat de singura…Aparent nu am motive sa fiu atat de nefericita si de neimpacata,dar aceasta stare a mea vine din interior.Parintii mei nu m-au inteles niciodata...pentru ei sunt doar un obiect in care au investit bani pentru a realiza ceea ce ei nu au putut sa realizeze in viata.Ei cred ca daca mi-au oferit lucruri materiale am avut totul,dar nu stiu ca un copil are nevoie si de dragoste,afectiune,atentie…De aceea nu am trecut de acea etapa a copilariei..si vad ca nu pot trece de la o etapa la alta a vietii.Oamenii m-au dezamagit de atatea ori si am ajuns sa ma izolez cumva….in timpul liber stau mai mult in casa.Am cativa prieteni care mai imi ridica uneori moralul,dar nici ei nu ma inteleg prea bine.Stiu sa ma distrez,dar acea tristete din interior ma impiedica de multe ori.Am nevoie de multa atentie,insa nimeni nu imi poate oferi..nici macar un iubit nu am putut avea…sunt prea complicata .Acum 5 luni am inceput sa vorbesc cu un baiat.Acel baiat mi-a redat acea pofta de viata…insa pentru putin timp.Eram alt om..aveam incredere deplina in el…ii povestisem toate viata mea…parea ca ma intelege..insa nu a fost asa.Intr-o zi am citit o postare de-a lui de pe un forum in care scria despre mine…am vazut ce parere avea.Eu credeam ca are o parere buna despre mine..dar pentru el eram o terminata.De atunci mi-am pierdut increderea in el,desi tin enorm de mult la acel baiat…Mi-a spus atat de multe lucruri ce m-au ranit…dare eu m-am atasat atat de mult de el..pentru ca stiu ca e un baiat cu suflet bun in ciuda aparentelor.Am plans atat de mult dupa acel baiat si inca plang..caci vad ca nu mai vrea sa vorbeasca cu mine…Am incercat sa-l inteleg,pentru ca stiu ca eu sunt problema…dar parca depind de el.Mi-e greu sa trec peste asta,dar il inteleg si pe el.Intr-o buna zi nu o sa mai stie nimic de mine…caci asa ii este mai bine din cate am observant.Nu stiu cum pot trece peste asta…imi e atat de greu..si e atat de dureros pentru mine..mai ales ca si asa eram eu un suflet amarat si chinuit…Am 21 de ani si ma simt ca un copil abandonat.Ma intristez de cate ori vad oameni in suferinta,oameni bolnavi,amarati..as vrea sa-i pot ajuta.Nu stiu cat de clara am fost in exprimare…nu sunt intr-o stare prea buna..dar va rog,am nevoie de niste sfaturi…

[S.R.]

In primul rand

Femeia romanca indecisa este ceruta de barbat arab de nevasta:
- Vreau masina !
- Salam iubeste la tine; cumparat masina.
- Alba !
- Cumparat una la care vei avea orice culoare vrei, oricand vrei.
- Vreau casa !
- Salam iubeste la tine; vand palat si cumparat casa.
- P*la de 30 cm !
- Salam iubeste la tine; taiat 5 cm...

In al doilea rand, eu sunt obosit asa ca stau prost la capitolul sfaturi la 2 noaptea, deci ia si citeste tot thread-ul asta, o sa-ti faca bine

http://www.roportal....topic79747.html

[Ravl]

ADINUTA_ADINUTA, la Dec 18 2010, 02:15 AM, a spus:

Sunt un suflet trist…durerea ma apasa…. deaza..Nimeni nu ma intelege……nici macar eu nu ma inteleg…nu stiu ce vreau…nu stiu ce-mi place…nu stiu de ce traiesc…Ma simt atat de singura… …Am 21 de ani si ma simt ca un copil abandonat

Ai un nivel de emotivitate peste limita , ceea ce iti va folosi mai tarziu.

Sfatul meu ?... Descarca'ti sufletul, vorbeste cu prietenii, mergi la un psihoterapeut , sau chiat poti accepta sugestiile roportalacilor.

[bridget jones]

ADINUTA_ADINUTA, la Dec 18 2010, 01:15 AM, a spus:

Sunt un suflet trist…durerea ma apasa….nu stiu ce e cu mine..nu simt ca traiesc…dragoste,afectiune,atentie…

…Am incercat sa-l inteleg,pentru ca stiu ca eu sunt problema…dar parca depind de el.Mi-e greu sa trec peste asta,dar il inteleg si pe el.Intr-o buna zi nu o sa mai stie nimic de mine…caci asa ii este mai bine din cate am observant.Nu stiu cum pot trece peste asta…imi e atat de greu..si e atat de dureros pentru mine..mai ales ca si asa eram eu un suflet amarat si chinuit…Am 21 de ani si ma simt ca un copil abandonat.Ma intristez de cate ori vad oameni in suferinta,oameni bolnavi,amarati..as vrea sa-i pot ajuta.Nu stiu cat de clara am fost in exprimare…nu sunt intr-o stare prea buna..dar va rog,am nevoie de niste sfaturi…

esti foarte tanara si ai toata viata inainte, asta e un avantaj, tine minte.
colegul nostru de forum Ravl ti-a dat un sfat bun, asculta-l. acum suferi si vei mai suferi, dar in timp vei invata ca singura persoana pe care te poti baza in intregime esti tu, ca o iubire neinmpartasita nu e sfarsitul lumii ci o usa deschisa spre un alt inceput, o oportunitate de a explora, de a cunoaste, de a te autocunoaste.

[Ruaraidh]

ADINUTA_ADINUTA, la Dec 18 2010, 12:15 AM, a spus:

Nu ai nici o problema, in sensul ca problema nu este la tine ci la ceilalti.
Cat despre comportamentul jegos al aluia, n-ai grija, o sa i-o plateasca viata. Trebuie sa cunosti oameni de toate felurile pentru a sti sa ii iei pe fiecare. Cu cat te calesti mai repede cu natura cainoasa a unora, cu atat mai repede inveti sa supravietuiesti.
Nu mai cauta intelegere acolo unde nu e, pentru ca in mod firesc vei suferi deziluzii. Daca cineva nu te apreciaza, respecta etc ia-ti gandul de la acea persoana, nu mai investi sentimental in oameni care au o perspectiva superficiala asupra ta, nici chiar daca fac parte din familie. Unii asa sunt si nu se schimba.
Gandeste-te mai degraba ca e mult mai bine sa fii ca tine decat sa fii ca ei, si sa ii faci pe altii sa sufere asa cum ei iti fac tie. Lumea asta e mare si vei gasi la un moment dat persoane care gandesc ca tine, cand nici nu cauti.
In locul tau m-as concentra asupra viitorului, a studiilor, a drumului pe care vrei sa il urmezi in viata. Gandeste-te la ce vrei tu si nu lasa pe nimeni sa te intimideze.

Aceasta postare a fost editata de -----: 18 December 2010 - 12:26 PM

[Lucast]

Foarte badaran Scorpionul. A inceput sa imi fie sila de astfel de postari.
Pe mine a reusit sa ma impresioneze povestea. Poate pentru ca ma regasesc in unele detalii ale ei.
Parerea mea este ca timpul e un sfetnic bun si medicament in acelasi timp. O doza de optimism nu ar strica. Mai iesi cu prietenii, mai vezi o comedie, ceva, cred ca si perioada aceasta e de vina.

[CavalerulJedi]

ADINUTA_ADINUTA, la Dec 18 2010, 01:15 AM, a spus:

Sunt un suflet trist…durerea ma apasa….nu stiu ce e cu mine..nu simt ca traiesc…timpul trece si in viata mea nu e decat acea tristete pe care din cand in cand o acopar ..dar ochii ma tradeaza..

Adinuta, am intarit partea relevanta. Momentan treci printr-o depresie.
Din ce povestesti pare a fi o stare ce este prezenta de mai mult timp.

Multa lume nu intelege depresia datorita faptului ca fiecare dintre noi trecem prin momente de nefericire si ne revenim din ele. Din pacate nu toti isi revin din nefericire.

Motivul pentru care unii nu-si revin, sau isi revin mai greu tine de fiziologia persoanei in cauza. In unele persoane apare un dezechilibrul la nivelul neurotransmitatorilor si astfel ajung sa apara anumite manifestari cognitive cum ar fi:
- anhedonia (lipsa placerii, nimic sau aproape nimic nu mai provoaca placere
- tristete, vinovatie
- retardare psiho-motorie (asta-i o forma de oboseala in care simti ca nu poti face nici lucruri pe care altii le considera banale)
Fiecare dintre simtomele astea poate fi prezent intr-o mai mica sau mai mare masura in functie de dezechilibru neurotransmitatorului implicat. De ex. anhedonia tine de dopamina, retardarea psihomotorie de noradrenalina, vinovatia si tristetea de serotonina.

Recomandarea mea este sa apelezi la un specialist si sa aflii mai multe despre ce se intampla. Terapia Cognitiv Comportamentala ajuta foarte mult pentru ca exista un mecanism reciproc (starea duce la ganduri dar si gandurile duc la stare).

Daca optiunea cu un terapeut nu-i viabila din varii motive, incearca sa te apuci de un sport (ajuta foarte mult) si eventual invata sa te relaxezi. In corpul tau este dusa o lupta foarte puternica ce nu este evidenta decat in faptul ca te lasa fara energie. Chiar daca poate nu pare asa, este o stare de stress foarte ridicata. Relaxarea, mai ales meditatia, ajuta foarte mult cand este practicata consecvent.

[bridget jones]

Scorpionul Rosu, Lucast, ramaneti la subiect va rog.
pentru alte discutii aveti PM, multumesc.

[Ninja2]

Iti dau un sfat folositor, nu te mai plange asa, NIMENI cu adevarat ok nu o sa vrea sa stea cu tine, asa l-ai gasit si pe ala, cei ce se aseamana se aduna.

[florianb]

ADINUTA_ADINUTA, la Dec 18 2010, 01:15 AM, a spus:

Parintii mei nu m-au inteles niciodata...pentru ei sunt doar un obiect in care au investit bani pentru a realiza ceea ce ei nu au putut sa realizeze in viata.in timpul liber stau mai mult in casa.

Nu stiu cum pot trece peste asta…imi e atat de greu..si e atat de dureros pentru mine..mai ales ca si asa eram eu un suflet amarat si chinuit…Am 21 de ani si ma simt ca un copil abandonat.

Asta e greseala tipica a parintilor, au impresia ca ce e important pentru ei e important si pentru copii lor. Apropo, ce e important pentru tine?

Da' de ce esti tu un suflet asa de amarat si chinuit, la 21 de ani? Ne zici si noua de ce, Adinuta? Ai incercat sa salvezi lumea si nu ti-a iesit, sau ce?