Nechicis 0 Raportează post Postat Decembrie 9, 2010 "Lin frunzele cad, plang apele-n vale Lung buciumul toamnei in noapte rasuna Prin ramuri de tei ning molcom scantei, Isi cerne vrajirea vapaie de luna. Trec nori dupa noori in veci calatori Pe-ntinse suri in zboruri desarte Pe-al inimii gol s-asterne domol Durerea trecuta cu frunzele moarte." Va rog din suflet explicati-mi ultimele doua versuri si spuneti-mi ce parere aveti despre mesajul(si care e acesta) transmis de poezie. Multumesc. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ea. 8993 Raportează post Postat Decembrie 9, 2010 (editat) Pai sufletul moare asemeni frunzelor . E o vestejire continua Mesajul poeziei e trecrea vremii si dezumanirea . Sau degradarea sufletului Editat Decembrie 9, 2010 de Ea. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Lastfreespirit 0 Raportează post Postat Decembrie 10, 2010 Dupa parerea mea versurile reflecta fiinta umana,mai exact interiorul nostru.Daca citim atent putem observa ca autorul scrie ca:"se asternea durerea trecuta cu furnzele moarte"Avand in vedere ca este un peisaj de toamna frunzele sunt grele pe pamant la fel cum dorul este pe sufletul nostru.Dar daca este inca toamna atunci de ce sunt frunzele trecute?Pentru ca ele exista dar nu la fel de vi ca si la inceput,la fel ca si durerea... Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
