[Nechicis]

"Lin frunzele cad, plang apele-n vale
Lung buciumul toamnei in noapte rasuna
Prin ramuri de tei ning molcom scantei,
Isi cerne vrajirea vapaie de luna.

Trec nori dupa noori in veci calatori
Pe-ntinse suri in zboruri desarte
Pe-al inimii gol s-asterne domol
Durerea trecuta cu frunzele moarte."

Va rog din suflet explicati-mi ultimele doua versuri si spuneti-mi ce parere aveti despre mesajul(si care e acesta) transmis de poezie. Multumesc.

[Ea.]

Pai sufletul moare asemeni frunzelor . E o vestejire continua

Mesajul poeziei e trecrea vremii si dezumanirea . Sau degradarea sufletului

Aceasta postare a fost editata de Ea.: 09 December 2010 - 04:57 PM

[Lastfreespirit]

Dupa parerea mea versurile reflecta fiinta umana,mai exact interiorul nostru.Daca citim atent putem observa ca autorul scrie ca:"se asternea durerea trecuta cu furnzele moarte"Avand in vedere ca este un peisaj de toamna frunzele sunt grele pe pamant la fel cum dorul este pe sufletul nostru.Dar daca este inca toamna atunci de ce sunt frunzele trecute?Pentru ca ele exista dar nu la fel de vi ca si la inceput,la fel ca si durerea...