Ateul, in masura mai mare, pozeaza in rolul "dezinteresatului". Pentru el lucrurile trebuiesc studiate si apoi formata o opinie. In realitate lucrurile stau cu totul altfel. Ateul, ca si credinciosul, porneste din start cu credinta ca Dumnezeu nu exista, si cauta in mod constant sa gaseasca argumente.
Radacinile acestei credinte sunt - dupa opinia mea - familia. De regula o familie religioasa va avea fie un copil religios, fie un copil cu anumite convingeri religioase. O familie cu vederi ateiste va avea fie un copil ateu, fie un copil agnostic, fie chiar un copil religios. Cineva poate spune: "Parintii mei au fost religiosi, dar eu sunt un ateu convins!". Gresit! Nu este un ateu convins, ci a devenit. Initial a fost religios, pentru ca a copiat - inevitabil, asa ne formam cu totii! - opiniile parintilor. Ca la o anumita varsta si le-a schimbat e alta poveste.
=======================
Haideti sa vedem pe acest forum cine provine din famile religioasa si cine provine din familie atee. Care este evolutia fiecaruia in raport cu convingerile familiei, si sub ce semn s-a situat copilaria sa. Cred ca ar trebui sa avem urmatoarelel categorii:
- crestini practicanti - persoane religioase care cred cu convingere si practica un cult religios
- crestini nepracticanti - persoane cu vederi moderate, care sunt de acord cu un anumit cult dar nu-l practica
- atei ferventi - cei ce resping cu vehementa si fara drept de apel orice forma de religie, considerand ca Doamne-Doamne e o poveste de adormit copii si adultii infantilizati.
- atei moderati (spre agnostici) - care cred ca exista CEVA, dar nu Dumnezeul religiilor
- agnostici - cei pentru care problema existentei/inexistentei lui Dumnezeu e indiferenta.
Aceasta postare a fost editata de Pixelut: 12 January 2006 - 10:47 AM
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis

















