Hypathia 2114 Raportează post Postat Noiembrie 17, 2010 El ii spune ei sa se imbrace colorat, ca asa ii place lui. El vrea sa ii aleaga hainele ei. Ea spune ca nu o iubeste pentru ceea ce e ea, ci pentru imaginea ei. Ea vrea ca el sa spele masina, ca doar e masina lui si ca femeile nu spala masini. El spune ca si ea merge cu masina, asa ca e si datoria ei sa o spele. El vrea ca ea sa se fardeze si pentru el cat timp sta acasa, nu doar cand merge in oras, "pentru lume". Ea spune ca el are prea multe pretentii. El spune ca e ceva normal. Ea vrea ca ei doi sa doarma impreuna, ca doar asa fac cuplurile normale, lui nu ii place ca nu se poate misca in voie. El vrea ca ea sa aspire zilnic, pentru ca praful e nociv si e normal sa aspiri zilnic. Ea spune ca asa ceva nu a mai auzit si ca nu e dispusa sa-si piarda zilnic timpul cu aspiratul, ca daca vrea, sa aspire el. El spune ca aspiratul e treaba de femei. Ea vrea ca el sa spele vasele daca ramane singur acasa, pentru ca asa functioneaza un cuplu, se ajuta unul pe altul. El spune ca s-a saturat de pretentiile ei, ea spune ca e ceva normal. Vi se par normale aceste pretentii? Este acesta un cuplu de narcisisti, in care fiecare se vede numai pe sine, nu e dispus sa cedeze pentru ca are impresia ca pierde teren in aceasta relatie care pentru el e mai degraba o lupta pentru putere? Sau pentru ziua de azi e un cuplu modern, normal? Situatia de mai sus am intalnit-o in discutiile cu prietenele mele, care imi cereau sa le tin partea, desigur, sa le confirm ca ele au dreptate. Eu le-am spus ca o relatie nu rezista fara sacrificii, dar atunci totul e vazut ca o tranzactie: "te imbraci cum vreau eu? atunci spal eu masina". Atunci unde mai e dragostea printre toate aceste tranzactii si conditionari? Omul de azi a devenit mai pretentios, mai putin dispus sa cedeze? Dragostea intre doua persoane nu poate exista fara conditii. Dar nu merita sa discutam despre dragostea conditionata, "te iubesc numai daca faci asta", care nu e dragoste. Ma intereseaza jocul de adaptari reciproce de la mijlocul scalei. Fiecare om are un grad de narcisism, altfel n-ar putea exista. Cum poti functiona in cuplu cu acest continuu dezechilibru? Este adevarata teoria ca dragostea e satisfacerea nevoilor reciproce? 3 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Ninja2 75 Raportează post Postat Noiembrie 17, 2010 (editat) Mai bine imi vad de viata si narcisismul meu decat sa ma uit la altii. Pana la urma o duc eu asa de bine incat am timp sa ma gandesc cum o duc altii, sau e doar o scuza ca sa nu-mi vad de problemele mele? la cei mai multi am observat ca e a doua varianta. Si ca sa fiu ontopic, nu, nu mi se pare normal si sanatos pentru psihic asa ceva. Orice om e nevoit sa faca compromisuri, daca poate sa o faca intr-un mod corect arata ca are un grad de maturitate ridicat, daca nu, poate mai are de lucrat, SAU poate nu, fiecare cu cat isi permite. Editat Noiembrie 17, 2010 de Ninja2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Darianna 73 Raportează post Postat Noiembrie 17, 2010 Vi se par normale aceste pretentii?Este acesta un cuplu de narcisisti, in care fiecare se vede numai pe sine, nu e dispus sa cedeze pentru ca are impresia ca pierde teren in aceasta relatie care pentru el e mai degraba o lupta pentru putere? Sau pentru ziua de azi e un cuplu modern, normal? Nu, e un cuplu care nu a auzit de dragoste si respect reciproc. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
SeqenenreTao 2600 Raportează post Postat Noiembrie 17, 2010 Bundy Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Birdiewatcher 2143 Raportează post Postat Noiembrie 17, 2010 Mai bine imi vad de viata si narcisismul meu decat sa ma uit la altii. era obligata sa le tina partea Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Noiembrie 17, 2010 Ori se completeaza reciproc, ori se despart. Depinde de la om la om, depinde cum ii place fiecaruia sa fie tratat. Ce ai descris tu acolo pentru mine nu reprezinta o relatie de dragoste, dar sunt convins ca sunt carora asa le place. Banuiesc ca e vorba de senzatiile pe care le trezesc unul in celalalt cu conditionarile lor, simt cumva ca traiesc viata pe muchie pe cutit, ca oricand poate izbucni o cearta ceva care sa duca la despartire, sau la make-up sex, sau la alt rezultat plin de senzatii mai mult sau mai putin intense. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
PourMoi 49 Raportează post Postat Noiembrie 17, 2010 Fiecare om are un grad de narcisism, altfel n-ar putea exista. Cum poti functiona in cuplu cu acest continuu dezechilibru? Este adevarata teoria ca dragostea e satisfacerea nevoilor reciproce? In iubire este necesar ca partenerii sa se simta satisfacuti, dar trebuie sa facem distinctia intre nevoi si dorinte. Unii dintre noi nu facem acesti termeni. Una este sa ma simt in siguranta, apreciata, iubita, sustinuta ai alta este sa ma simt ridicata in al noulea cer, sa ma rasfete cu cadouri, sa iasa cu mine in oras de cate ori am nevoie. Intr-adevar fiecare dintre noi are un grad de narcisism, care daca este in limite rezonabile se numeste iubire de sine si sta la baza stimei de sine. Dar in cazul in care iubirea de sine creste exagerat transformandu-se in narcisism vor incepe tot felul de cereri absurde, fara rost. Balanta va fi in dezechilibru pentru ca cerintele sunt prea mari si nici una macar satisfacuta. In general lucrurile stau altfel unul ofera si celalalt uita sa ofere. Cel ce ofera ramane pe minus cu energia pe cand celalalt neoferind se incarca. Primul devine frustrat pentru ca simte ca ii lipseste ceva, al doilea se simte frustrat pentru ca avand totul nu mai stie ce sa ceara si se simte nemultumit, dorind parca mai mult si mai mult, doar ca daca il intrebi ce nu va sti sa iti spuna imediat. Ok, veti spune ca va stii ce sa raspunda! Stie ce isi doreste dar nu mai stie ce vrea cu adevarat Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Two 1995 Raportează post Postat Noiembrie 17, 2010 Nu sunt narcisisti niciunul. Dimpotriva. Si de unde pana unde, narcisisti ? :huggles: As putea spune ca sunt conservatori si traditionalisti. Si asta ambii. El mai cu precadere. E vorba de mentalitate si rolul femeii in societate. De aici si toate acele discutii. Dar asta nu inseamna ca nu se iubesc. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Noiembrie 17, 2010 Da, se "iubesc", la fel de mult ca si restul. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
K0ntr0VerSy 630 Raportează post Postat Noiembrie 17, 2010 (editat) Denumirea de 'cuplu narcisic' este autentica sau ai dat-o tu empiric? Nu de alta dar este foarte putin tangenta la narcisism. Ce descrii tu sunt niste ambitii mici care devin obsesii, fixuri dar, mai ales, o metoda de a plati polite si de a chinui partenerul sub pretexte 'justificate'. Ce descrii tu acolo este un cuplu bolnav, ca multe altele. "te iubesc numai daca faci asta" Da, asa se rezuma multe din individualismele din cupluri si pentru asta nu e nevoie de conditionarea mot-a-mot, ci se face prin santaje emotionale. Bundy Bingo. Primul devine frustrat pentru ca simte ca ii lipseste ceva, al doilea se simte frustrat pentru ca avand totul nu mai stie ce sa ceara si se simte nemultumit, dorind parca mai mult si mai mult, doar ca daca il intrebi ce nu va sti sa iti spuna imediat. Da. Nu sunt narcisisti niciunul. Dimpotriva.... As putea spune ca sunt conservatori si traditionalisti. 1. Narcisismul si conservatorismul nu sunt antagonice. 2. Conservator si traditionalist sunt sinonime. E vorba de mentalitate si rolul femeii in societate. De aici si toate acele discutii. Datul cu aspiratorul e rolul barbatului. Dar asta nu inseamna ca nu se iubesc. Se iubesc pe dracu. Ca multi altii de fapt, care isi inoculeaza ca se iubesc. Editat Noiembrie 17, 2010 de K0ntr0VerSy 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
