Ana1996, la Dec 29 2010, 10:52 AM, a spus:
Ce inseamna pentru voi prietenii?Acele persoane cu care iesiti in cluburi?Acele persoane care sunt dispuse sa nu spuna ca fumati,ca va imbatati etc.,cu care faceti timpul sa treaca mai repede?Dar asta-i prietenie?
Intrebarea e:prietenii astia isi mai amintesc de noi daca suntem in necaz?
Sau poate vedeti prietenia altfel:incredere,intelegere,acceptare mutuala,curajul de a fi tu insuti in prezenta respectivei persoane,sfaturi BUNE,influenta POZITIVA,puterea de a corecta fara sa te temi ca se va supara,IERTARE?
Si profit de ocazie ca sa adaug cateva citate care mie mi-au placut si care se potrivesc in context.
"Prietenia este o haina valoroasa care se curata cand se murdareste,nu se arunca la prima pata."[CATO CEL BATRAN]
"Prietenia nu inseamna numai sa faci ceva pentru cineva,ci si sa iti pese de cineva,lucru de care orice om are nevoie"[C.NEIL STRAIT]
"Stiti ce inseamna prietenia...sa fii frate si sora,doua suflete ce se ating fara sa se confunde,doua degete ale aceleiasi maini."[VICTOR HUGO]
O zi frumoasa!

Iubirea si Prietenia sunt doua cuvinte SFINTE.
Ele trebuie innobilate continuu.
adi
Cineva a scris :
Scrisoare la cumpana singuratatii
Cred ca avea dreptate Voltaire cand spunea ca: „Titlu de prieten este superior celui de excelenta si toate marimile lumii pamantene nu fac cat un PRIETEN BUN. Un prieten adevarat se preocupa de renumele prietenului ca de al sau propriu. Cei rai au intotdeauna partasi, voluptosii au tovarasi de orgii, oamenii de afaceri, au asociati, oamenii politici aduna nemultumiti, oameni fara nici o speranta aduna relatii , nefericitii strang curtezane, si doar NOROCOSII au PRIETENI ADEVARATI”.
Stim cu totii ca „Prietenul la nevoie se cunoaste”, si bine a rostit acesta romanul din experienta lui de mii de ani.
Eu unul pana de curand am trait ambitia credintei in vremurile singulare. Sigur ca, de la o varsta , simti nevoia sa comunici cu cineva mai in taina, sa te sfatuiesti, sa-ti spui pasul.
Daca am avut prieteni? Greu de spus! Mai greu de numarat si mai greu de numit.
Dupa cat imi amintesc, pana mai de curand, nici nu voiam sa stiu de prietenie. Asa patesc cei care se socotesc suficienti pentru sine insusi. Prietenia o socoteam o slabiciune si consideram pe cei care-si ziceau prieteni ca pe niste slabanogi.
Cert este ca nu prea aveam incredere in nimeni. Parca as fi stiut ce-a spus cu multe secole in urma Aristotel: „Ah, prieteni! Nu exista prieteni! Cred mai degraba in teama de a fi pacalit de prietenie sau amcitie”.
Un episcop, duhovnicul meu din Moldova mea, P.S. Calinic, Episcopul Argesului, nu demult spunea intr-un interviu dat unui ziar american: „Noi romanii nu suntem americani si probabil nu vom putea fi niciodata. Folclorul american spune : Un prieten intr-o viata este mult, doi este foarte mult, iar trei este aproape imposibil (Henry Adams)”.
As putea afirma ca romanul este prieten prin definitie, poate ca acesta si dintr-o nevoie absoluta pentru a se consola, cum zice Voltaire: „Prietenia este consolarea acelora care sunt coplesiti de prostia si rautatea semenilor.”Dar acum , cand am ramas singur, si ofurile inimii ori suferintele nu le mai pot impartasi cu sfanta intindere a cuvantului de mama, am descoperit, surprins de emotie, ca tresar la gandul unui prieten adevarat
Poate ca-i putin, poate ca-i degeaba, poate ma insel si imi amagesc spiritul, dar cred ca am pierdut o mama... si am cunoscut mai bine UN PRIETEN.
Trebuie idealizata continuu Iubirea si Prietenia indiferent in ce dimensiuni te afli....
adi