[Dan Andronescu]

Mai nou se dau lupte crancene referitor la subiectul Adrian Paunescu. Asa cum la inceputul anilor 90 riscai sa fii linsat daca ziceai ceva contra lui Iliescu tot asa si acum daca indrznesti sa ai o opinie negativa fata de Paunescu.
Chit ca este posibil sa ma aleg cu injuraturi o sa-mi exprim parerea in versuri atat la adresa lui Paunescu cat si a Cenaclului Flacara.

Ucenicul diavolului

Un fost poet de curte al regelui Diavol
Si-a pus talentul mintii, dar de la Dumnezeu,
Ca sa slujeasca raul facandu-se oracol ,
Sfidandu-l pe Iisus si devenind ateu.

Nu i-a pasat de moarte sau viata de apoi
Si nici de omul simplu legat in lanturi groase,
Gasise fericirea si trai far’de nevoi
Peste-un popor flamand in vremuri dureroase.

Cu sufletul vandut , hulpav ca o hiena,
Infulecand salbatic din hrana celor multi,
Se tavalea-n mocirla tipand ca o sirena,
El era gigantul iar noi eram marunti.

In sali pentru spectacol la lume adunata
Cu lacrimi false-n pleoape canta acest popor,
Zbiera de la tribuna cu mana ridicata
Omagii si cu versuri fostului dictator.

Chiolhane si dezmaturi ‘ncepand la miez de noapte
Se terminau la ziua cand noi mergeam la munca
Si cand batrani la cozi visau un kil de lapte
In frigul diminetii nepotilor sa-l duca.

Desi a fost scuipat in anul optzeci noua
Nu a invatat nimic si Iuda cel fatarnic
Si-a croit iarasi drum in ierarhia noua
Punandu-si la bataie talentul de slugarnic.

Trei vieti au fost curmate de tampa sa consoarta
Si un copil minor a fost lasat pe drumuri,
Pentru ca era tare sentinta n-a fost data,
Dar va cara pacatul ‘n vecie si in pururi.

Ajuns in ceasul mortii degeaba s-a cait
Asteptand de la Domnul, iertare, un miracol,
Caci bunul nostru Iisus demult l-a parasit,
Atunci cand la Inviere canta pentru diavol.

Si toti care se vad cu mult deasupra legii
Aratand nesimitire, ifose si tupeu,
Crezand ca noi ceilalti suntem prostii si blegii,
Nu vor putea sa fie mai sus de Dumnezeu!

Iar tu popor sarman, flamand, batut de soarta,
Din vremi indepartate ti-ai plans mereu calaii
Si te-ai rugat la Domnul sa-i lase pe-a sa poarta,
In ani si generatii ei iti vor fi eroii.





Cenaclul animalelor

Linistea noptii e sparta
De un mistret, devenit godac,
Guitzand deasupra de gloata,
Urcat de Scroafa-n copac.

Omagii marelui Porc
Rasuna in campia intinsa,
Guitzatul grasunilor din iarmaroc
O incanta pe Scroafa distinsa.

Mugetul bocit al unei vaci
Ce da cu copita in chitara,
Ii slobozeste-n nadragi
Pe viteii care asculta de-afara.

O gasca schimba ritmul subit
Topaind ca fiind alergata de caiine,
Ragusita il canta pe Porcul iubit
Ca trebuie sa manance si ea o paine.

Un ratoi leganandu-se ca o barca
Macane in ritm plictisitor,
Intr-un coltz o libarca
Il ingana induiosator.

Cand toti sunt gata s-adoarma
Godacul ii trezeste la viata,
Guitzand din plamani ca o goarna
Anunta ca va urma o paiatza.

Jumulita si cufurita-n dos,
Parca scapata din gheara de vulpe,
Ea tipa din beregata tafnos,
Aproape timpanul ti-l rupe.

Adunarea de-ndat’ se excita
Si fiecare canta pe limba lui,
Pe paiatza toti o imita
Cantand ode Scroafei si Porcului.

Curcani infoiati la patru ace,
Vigilenti, se-nvart peste tot,
Ca nu cumva la dobitoace
Sa le vina gand de complot.

Tarziu dupa miezul noptii
Cenaclul continua in cadru restrans
Cand doar paiatzele si porcii
Se scalda in lapte de vaca proaspat muls.

Ei sunt mai egali decat ceilalti
Care a doua zi vor merge la munca,
De Porc si de Scroafa fiind alintati,
Un trai in dezmat putand sa duca.

Aceasta postare a fost editata de Dan Andronescu: 09 November 2010 - 05:36 AM

[Two]

Eu sunt pentru libertatea cuvantului.

Tot ce pot sa spun este ca, frumoase versuri !
Si destul de adevarate.

Iar trecutul, ne ajunge intotdeuna din urma, pe toti.