[_Undying_]

...sunt curios ce parere aveti despre ideile de mai jos

Poziţionarea în sistem (vezi poza atasata la finalul topicului)

Pornesc de la premiza ca fac parte dintr-un sistem, eu, lumea si Creatorul.

De ce eu (sau tu) in centru (vezi schema)? Pentru ca salvarea spirituala este individuală, nu pot salva pe alţii, nici alţii pe mine. Doar eu ma pot salva pe mine însumi dacă eu sunt cel mai important pentru mine (e vorba de salvare spirituala, mentala). Nu contează ce aş fi putut face în condiţii ideale (pe care le-am dorit dar de care nu am avut parte, sau nu le-am putut obţine, nu mi le-am putut crea). Contează ce am facut efectiv, in conditiile date. Si ce voi face de aici inainte. Pentru ca multi se amagesc dupa ce au facut răul spunandu-si: "ei, daca aveam parte de cine as fi vrut eu, altfel m-as fi comportat etc. etc." Nu e adevarat. Cine se comporta rau cu o persoana, se va comporta rau cu toate, pentru ca are acest patern sau nărav, cum se mai spune. Cine e bun, e bun de la inceput, cu oricine, si cine e rau, e rau, de la inceput, cu oricine. Nu exista "dacă era asa, faceam asa, adica mai bine".

Daca m-aş plasa in exterior si pe ceilalţi în centru, aş fi in postura scufiţei roz (Eric Berne - Ce spui după bună ziua), adică în postura de supraadaptare a depresivului care ajuta pe toata lumea dar nu pe el însuşi (vezi personajul Marta din Evanghelie). Desigur, munca de voluntariat este o dovada de iubire a aproapelui, insa munca de voluntariat pentru toata viata, e o dovada de lipsa de iubire de sine (de negare de sine).

Faptul ca ma plasez in centru, nu inseamna ca nu tin seama de nevoile celorlalti. Dimpotriva, am libertatea de a veni in intampinarea nevoilor celorlalti, atunci cand mi se cere. Sau pot refuza. Daca m-as deplasa din centru, mi-as pierde aceasta libertate de a refuza, pentru ca m-as plasa intr-o pozitie de inferioritate si m-as simti obligat sa servesc chiar si atunci cand nu mi s-a cerut, devenind un Salvator necerut (ceea ce e o comutare disperata de pe pozitia mea de inferioritate, pe una superioara celui caruia îi ofer un ajutor necerut, devenind de fapt agresorul acestuia; salvatorii neceruti, sunt ulterior respinsi si iar revin la colt, si tot asa, pentru ca nu s-au pozitionat corect in sistem de la bun inceput).

Poziţia centrală este recomandată şi în evanghelie prin porunca "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi" ceea ce înseamna "Iubeste-te mai intai pe tine insuti daca vrei sa sti si sa poti iubi pe altii" sau "Slujeşte-ţi mai intai eficient ţie însuţi ca sa sti pe urma cum sa o faci pentru altii".

De ce perpendiculara spre D-zeu? Pentru ca D-zeu este Constiinta de sine, Supraeul meu, cel care nu ma lasa sa incalc limitele altora (sa devin un politician care fura aproape tot, sa devin un afacerist fara scrupule, sau un criminal de razboi, etc.). Sunt în centru (pentru mine însumi), dar sunt subordonat unui set de instructiuni morale pentru că....cred in D-zeu. Nu cred în D-zeu, s-ar putea sa nu ma subordonez pana la capat unui cod moral si sa incalc limitele celorlalti (edica sa devin...egocentric). Fara acea perpendiculară spre D-zeu, aş fi un pur EGOCENTRIC fara limite (adică un psihopat, de drept comun sau cu...acoperire politică).

Am gasit aceasta poziţionare in sistem atât in creştinism cât şi în anumite religii sau sisteme filozofice orientale, asiatice (exceptie face Islamul unde D-zeu nu e decat o proiectie abstracta a unui parinte dictatorial, imoral, criminal, adica....dupa chipul si asemanarea lui Mohamed, autorul coranului).

Pozitionarea incorecta in sistem, este ceea ce genereaza compulsia jocurilor patologice in triunghiul dramei al lui Karpman (comutarea de roluri intre Victima, Salvator, Agresor) , si anume incercarea disperata de a comuta mereu pe o pozitie de superioritate (agresor ori salvator necerut) din pozitia de victima.

Sistemul (social) este inteligent. El se autoreglează permanent. Cei care comit greşeli fundamentale (din grecescul hamartia - greseala fundamentala, care conduce la un scenariu de viata hamartic), dispar din sistem. Greşelile fundamentale sunt cele care conduc la scripturile - scenariile de viata hamartice (tragice), scenarii care presupun consum de substanţe (alcool, droguri), sinucidere sau nebunie. Cand sistemul este putred rău, explodează (vezi războaiele mondiale, care au condus in final tot la o autoreglare). Dacă sistemul nu s-ar mai putea autoregla, s-ar autodistruge. Iar in prezent exista si mijloacele necesare pentru un shut down mondial, sau melt down mondial, prin...război nuclear. De exemplu daca conducatorii natiunilor ar fi toti lipsiti de Constiinta de sine, si ar fi pur egocentrici, sistemul social s-ar autodistruge.

Constiinta de sine (Supraeul) se educa in familie. Daca tata e hoţ, cel mai probabil ca si fiul va fi hoţ (sau pe aproape). Dar daca fiul are acea perpedinculara spre o constiinta superioara, deci o pozitionare in sistem care implica subordonarea unui cod moral, nu va fura. Deci pana la urma e alegerea individului ce va face in viata.

Exemplificari

1. Un copil iubit neconditionat de parinti, se plaseaza automat pe sine in centru, simte inconstient ca el e important pentru sine insusi, ceea ce un copil neiubit nu simte. Copiii iubiti neconditionat de parinti, vin in prima zi la scoala râzând, dând din coate, pe culoarul din mijloc. Copiii neiubiti vin in prima zi de scoala, unii plangand sau mergand pe margine, se spune ca acestia "rad pereţii", pentru ca de fapt in contact cu ceilalti copii, sinele lor se neantizeaza. Cei mai slabi dintre copiii neiubiti, se vor plasa constant la periferia sistemului. Vor fi victimele sistemului. Pentru ca acolo i-a plasat sinele hipertrofiat al parintilor lor. Una e sa fi egocentric, plin de trufie (chiar fata de copilul tau), si alta e sa iti conferi tie valoare in ochii copilului tau, fara a-l umili, intimida ori sfida. E o arta ca parinte, sa-i creezi copilului tau modelul de a se simti important pentru el insusi. Asta se face atat prin modul in care il tratezi pe copil, dar si prin modul in care te tratezi pe tine in raport cu el si cu ceilalti oameni. Normal ca un copil abuzat de parinti nu se va simti important pentru sine insusi, si daca mai vede si cum sunt abuzati parintii lui de altii, va sti exact care e locul lui in sistem, pentru ca mesajul e dublu, model + impunere (abuz).

2. Tot prin pozitionarea gresita in sistem (datorita educatiei familiale fara sentiment autentic), se poate explica foamea patologica a unora de recunoastere plus activitatile lor de "copil de minge". Foamea de recunoastere, devine foame de putere, de control. Si uite asa, prin lipsa de iubire (atentie, acceptare, recunoastere), vanitatea latenta din unii se dezlantuie in diverse forme, unele necesitand tratament de specialitate.

3. Altii, tot datorita pozitionarii gresite in sistem, ajung sa se simta atat de lipsiti de valoare, incat se ataseaza de lucruri materiale pe care le personifica (le ofera nume de oameni), si traiesc intr-o permanenta spaima de a le pierde. De exemplu un individ isi personifica automobilul, sta cu ochii pe el sa nu il atinga nimeni pentru ca...se poate zgaria vopseaua, iar daca accidental isi buşeşte automobilul, sufletul lui e distrus, pentru ca nu a crezut niciodata ca lucrurile pot fi inlocuite. Si e intr-adevar foarte greu sa inlocuiesti o masina care are nume de om si pentru care ai muncit multi ani sa o ai. Fenomenul se numeste antropomorfism.

Identitatea şi tipul de psihoterapie abordat

Funcţie de poziţionarea în sistem a unui individ, un anumit tip de terapie poate fi eficient sau nu, sau e necesara o terapie combinata.

Problema a fost tratata in cartea Fără graniţe, abordări orientale şi occidentale ale dezvoltării personale - Ken Wilber

Pe scurt, cartea vorbeste despre ce intelege fiecare prin "eu sunt ". Ideea e ca el face o sinteza la mai multe terapii, stiluri si analizeaza cui sunt adresate. De ce unele terapii nu se potrivesc unor probleme etc

Ideea SUPER profunda este legata de faptul ca totul pleaca de la "eu sunt". Totul = toate abordarile terapuetice, toate problemele oamenilor, nevroze , psihoze etc. sunt legate de ce inteleg ei prin „eu sunt „.

Adica felul cum ne definim la nivel de constiinta, unde tragem GRANITA, the border intre EU si RESTUL. Restul = tu, socieatate, univers, etc

Si exista niveluri de "identitate". Exemplu:

- multi cred ca ei sunt corpul lor

- altii ca sunt si mintea din capu lor, vocea etc si acolo trag ei limita, la nivelu pielii. Ce e in afara e restul. Altii sunt mai smecheri , si nu se identifica cu corpul lor. Ei zic: corpul e fizic, eu sunt sufletul.

Sau sunt mintea, partea congnitiva, intelectul. Si reprima / reduc problemele la nivel de eu / supra eu. Altii , si mai smecheri, imping limita identitatii in afara corpului. Si zic:

- eu sunt hainele mele scumpe de marca

- eu sunt femeile mele

- eu sunt averea

- eu sunt pozitia si etc

....astia sunt cei care cauta sa isi umple un gol....(să-i numim "oameni fără D-zeu"?)

Alti zic: eu sunt totul, eu sunt dzeu, sunt natura, sunt mediul, sunt Universul, Constiinta unica etc.

Problema apare ca diferitele terapii se adreseaza unor constiinte diferite. De exemplu psihanaliza e pt Supraeu.

Adica abordarea psihanalitica presupune ca problemele oamenilor vin de la eu . supra eu. subconstient etc Si astfel desconsidera/ nu tine cont de restul.

Restul = corpu fizic, mediul.

Alte teorii gen behavioriste sau gestaltiste sau AT, sau PNL etc. spun ca corpul se imbolnaveste pt ca avem emotii bolnave. Iar emotii bolnave avem pt ca nu gandim cinstit.

Si gandim prost pt ca avem constiinta scazuta. Si vezi, cum este escaladata problema? De la fizic > emotional> cognitiv> identitate.

...........................

Insa AT-ul nu urca mai sus de Parinte critic. Deci nu urca macar la Supraeu. AT e la nivel cognitiv, deasupra emotionalului.

Terapiile care incearca sa vindece emotionalul, gen behavioriste zic ca omul functioneaza gresit pt ca nu isi exprima emotiile, ori ca nu se exprima autentic, sau isi reprima emotiile etc.

Deci abordarea unei terapii de acest gen e pt un anumit nivel de identitate. Daca presupui ca omul e definit doar de corpul lui emotional, si nu e nimic mai sus atunci aplici asta.

Dar daca NU o sa mearga, inseamna ca problema vine de la un nivel superior, etc.

Cam despre asta ar fi in mare vorba.

Si tot de fapt se rezuma la "cine sunt eu" si constiinta. Unde te decizi sa tragi linia intre TU si restul.

Poti sa te ascunzi in miezul mintii/ sufletului/ eului si sa zici ca restul sunt dusmanii. Sau sa zici ca tu esti una cu copacii, etc.
.................................

To be continued....

Fisiere atasate

•  pozitie.jpg (29.13K)
  Number of downloads: 15

Aceasta postare a fost editata de Steinbrenner: 17 October 2010 - 09:46 PM

[Hypathia]

Steinbrenner, la Oct 17 2010, 10:44 PM, a spus:

- multi cred ca ei sunt corpul lor
...
- eu sunt hainele mele scumpe de marca
Problema apare ca diferitele terapii se adreseaza unor constiinte diferite.

Mi-ai amintit de o veche dilema a mea, daca (ceea ce lumea numeste) pitipoancele/cocalarii au traume sau daca ar avea nevoie de terapie. Cineva care crede ca ea e hainele ei de firma, corpul dat cu creme, bronzat la solar, incaltat cu cizme in culori stridente etc. si care pare ca nu ar avea sentimente si atitudini autentice, ar avea nevoie de terapie daca de exemplu toti baietii ar abuza (sexual) de ea?

Steinbrenner, la Oct 17 2010, 10:44 PM, a spus:

De exemplu psihanaliza e pt Supraeu.
Adica abordarea psihanalitica presupune ca problemele oamenilor vin de la eu . supra eu. subconstient etc Si astfel desconsidera/ nu tine cont de restul.
Restul = corpu fizic, mediul.

Eu stiu ca psihanaliza tine cont si de manifestarile psihosomatice ale corpului fizic, de exemplu o trauma care se manifesta printr-o boala de nevindecat.

[_Undying_]

Ligia1, la Oct 18 2010, 02:29 PM, a spus:

Mi-ai amintit de o veche dilema a mea, daca (ceea ce lumea numeste) pitipoancele/cocalarii au traume sau daca ar avea nevoie de terapie. Cineva care crede ca ea e hainele ei de firma, corpul dat cu creme, bronzat la solar, incaltat cu cizme in culori stridente etc. si care pare ca nu ar avea sentimente si atitudini autentice, ar avea nevoie de terapie daca de exemplu toti baietii ar abuza (sexual) de ea?

Cum anume sa abuzeze sexual de ea? Sa-i promita un apartament in Monte Carlo contra relatii sexuale si in final sa-i ofere DOAR o masina de 7 mii de euro?

Ligia1, la Oct 18 2010, 02:29 PM, a spus:

Eu stiu ca psihanaliza tine cont si de manifestarile psihosomatice ale corpului fizic, de exemplu o trauma care se manifesta printr-o boala de nevindecat.

Nu cunosc prea multa psihanaliza. Randurile de mai sus nu-mi apartin.

Cartea lui Ken Wilber - "Fara granite" o puteti descarca de aici

http://www.4shared.c...10/KW_-_FG.html

Aceasta postare a fost editata de Steinbrenner: 18 October 2010 - 06:11 PM

[Ninja2]

De pe site-ul tau mi se pare ca e printre cele mai folositoare postari.

Totusi eu sincer cred ca "Creatorul" reprezinta, chiar si in toate religiile, doar ceva simbolic, mai bine zis ar fi codul moral pe care il urmeaza fiecare(sau pe care ar trebui sa il urmeze) si nu o zeitate.
Nu cred ca daca chiar exista un Creator are vreo treaba cu coduri morale sau alte lucruri ce tin de oameni, parerea mea e ca religiile sunt doar simbolice si ar trebui sa le iei ca atare.

In rest mi se par idei bune si conforme cu realitatea.

[_Undying_]

"Frica de D-zeu naste intelepciune" e o fraza in vant, daca Parintele e defect, daca nu ai avut un psihoterapeut cinstit, priceput, daca...etc. Vad asta limpede la bunica mea, care spre deosebire de restul familiei, s-a botezat la baptisti, citeste zilnic biblia, insa nu pregeta sa izbeasca cu bâta cele doua pisici, in special in prezenta mea. Cat despre jocuri si parazitari e maestra la cei 85 de ani ai ei. Pot spune fara sa gresesc ca bunica mea materna, ca si bunicul de altfel (care are o relatie personala si solitata cu D-zeu, merge in fiecare dumineca la biserica ortodoxa, dar injura de dimineata pana seara acasa) sunt niste struguri copti, iar daca exista D_zeu, poate are si un teasc pentru asemenea struguri acri. Ar fi tare nedrept sa nu existe rasplata si pedeapsa. Pentru ca majoritatea oamenilor nu se cunosc pe sine. Si implicit sunt incapabili de a se autocorecta, merg din rau in mai rau, fac viata un iad altora, cu nonsalanta. Au idei aberante si fantezii cu proprii copii, sunt imaturi, sufocanti, tirani de-a dreptul. Dar cu ajutorul Bibliei si al religiei reusesc sa-si perfectioneze minciuna de sine, pana acolo incat sa se considere imaculati, "fara nici un pacat, absolut nici unul" dupa cum spune bunicul meu, fost si actual agresor narcisist, care a inlocuit spre batranete alcoolul cu apa cu miere, miere din care a facut o obsesie si un titlu de glorie, miere pe care nu el o produce, dar ii obliga pe toti din familie sa o consume, pentru ca e doctorie curata, deci iata cum un batran senil isi atribuie si calitati terapeutice prin obsesiile sale. Care are in familie persoane bolnave de narcisism stie ce spun.

[Ninja2]

Da, ai dreptate, si mie mi se pare nedrept sa nu existe rasplata pentru ce ai facut dar multe lucruri pe care o data le credeam sau vroiam sa le cred adevarate s-au dovedit false, neconforme cu realitatea, asa ca prefer sa nu ma iluzionez cu existenta unui Dumnezeu, daca exista e bine, daca nu e tot bine.

Oricat de nedrept ar fi, daca asa e lumea asta trebuie sa ne adaptam la ea si sa nu ne facem iluzii desarte.
La fel cum ai zis si tu pe site, maturitatea tine de realitate .

Aceasta postare a fost editata de Ninja2: 18 October 2010 - 06:42 PM

[Raffael Aedrius]

Din imaginea pe care ai postat-o mai sus arata mai degraba a egocentrism. Tu fiind in centrul cercului ca persoana unica in centrul cercului care mai degraba duce cu ganditul la univers stiindu-se ca cercul este simbolul infinitului neavand margini. Si ceilati reprezinta infinitatea de oameni din jurul tau care se invart pe langa tine tu fiind pionul principal si cu constiinta primita de la Dumnezeu care este deasupra ta. Tu esti un cerc in interirul cercului pricipal in care ceilati nu pot ajunge la tine incercand din rasputeri tu dandu-le sfaturi dar neputandu-i ajuta, asa cum sta treaba si in aceasta viata. Doar tu te poti salva, altul nu poate face acest lucru pentru tine. Fiecare se salveaza daca reuseste sa-si aplice acele informatii primite de la tine.

Este la modul general si nu despre tine...

Mi-am dat si eu cu parerea fiind student la psihologie, inca nu stiu multe despre psihanaliza.

[PourMoi]

ai prezentat foarte multe idei in acest topic si eu inca nu inteleg cu privire la ce anume vrei sa ne dam cu parerea

[_Undying_]

Johnny Paco, la Oct 18 2010, 08:24 PM, a spus:

Din imaginea pe care ai postat-o mai sus arata mai degraba a egocentrism. Tu fiind in centrul cercului ca persoana unica in centrul cercului care mai degraba duce cu ganditul la univers stiindu-se ca cercul este simbolul infinitului neavand margini. Si ceilati reprezinta infinitatea de oameni din jurul tau care se invart pe langa tine tu fiind pionul principal si cu constiinta primita de la Dumnezeu care este deasupra ta. Tu esti un cerc in interirul cercului pricipal in care ceilati nu pot ajunge la tine incercand din rasputeri tu dandu-le sfaturi dar neputandu-i ajuta, asa cum sta treaba si in aceasta viata. Doar tu te poti salva, altul nu poate face acest lucru pentru tine. Fiecare se salveaza daca reuseste sa-si aplice acele informatii primite de la tine.

Este la modul general si nu despre tine...

Da, se poate interpreta si asa. Poate e valabil ce am spus eu doar in cazul unui Mesia.

[Ninja2]

Atunci poate sugereaza cineva un model mai bun? mie mi se pare ca e cel mai bun mod de a te raporta la lume, cum altfel te-ai raporta in asa fel incat sa nu intri in jocuri, sa parazitezi, adica sa desconsideri?