[PourMoi]

Aparitia unui copil pe lume este poate una din cele mai placute si satisfacatoare experiente pentru o femeie. Prezenta lui atat in timpul sarcinii cat si dupa nastere ii produce noii mamici diverse stari emotionale. Uneori ele fiind prea puternice se poate instala depresia postnatala.

Sa vedem ce este si cum se manifeste. Ea poate fi de 3 tipuri:

1. baby blues- este o stare ce dureaza de la 1-2 zile pana la 2 saptamani. Ea se manifesta prin schimbarea starilor emotionale intr-o maniera foarte rapida de la ras la plans sau invers, nefiind neaparat nevoie de un motiv intemeiat. Aceasta stare este destul de usoara si nu necesita interventie.

2. DPP se poate manifesta de la cateva zile pana la 1 an daca nu este tratata corespunzator. Ea difera de baby blues prin intensitatea trailor si se poate recunoaste mai ales prin faptul ca femeia nu este capabila sa se implice in multe activitati

3. Psihoza postnatala- apare mai rar si se poate manifesta chiar si prin halucinatii.

Acum sa vedem mai clar dupa ce poate fi recunoscuta depsresia postnatala:
- tristete, simtul neputintei
- insomnii;
- iritabilitate;
- teama nesujtificata;
- probleme cu apetitul;
- descurajare

Ce se poate intampla daca se instaleaza depresa postnatala?
- o stare emotionala neplacuta
- deteriorarea relatiei de cuplu
- incapacitatea de a relua activitatile cotidiene.

Cauzele aparitiei stresului sau depresie:
- dereglarile hormonale din timpul sarcinii
- producerea unui eveniment emotional puternic ca intensitate, negativ;
- acte de sviolenta sau stres pelungit in timpul sarcinii;
- certuri in familie; ele pot crea nesiguranta si teama;
- o nastere dificila;
- stari de anxietate in timpul sarcinii.

In timpul sarcinii in corpul unei femei au loc numeroase moficari pe care ea se simte nevoita sa le sustina doar ca nu are mijloacele potrivite. In timpul sarcinii mai ales datorita schimbarilor hormonale nu isi permite sa fie "la fel ca inainte" pentru ca are o nou structura emotionala.
Cel mai important lucru pentru o femeie in timpul sarcinii este sa se simta dorita in familie si sa se simta in siguranta. Ea se manifesta aproape asemeni unui copil care doreste mai mult si mai mult.
Ce ai putea face tu ca sa previi sau sa impiedic manifestarea aceasta?

- intereseaza-te din timp cu privire la ce trebuie sa faci dupa nasterea bebelusului;
- fa-ti curaj si cere ajutorul cu sfaturi,celor din jur care au copii, sau care iti pot oferi suport;
- implica si partenerul in viata bebelusului;
- o perioada dupa nastere odihneste-te pentru a-ti restabili echilibrul. Da-ti voie sa traiesti putin in "lumea ta"
- in cazul in care simti ca starile emotionale sunt prea puternice fa-ti curaj si apeleaza la un grup suport sau la un psiholog pentru a nu aparea apoi si alte probleme in viata ta.

Alte sugestii sunt binevenite.
Alte intrebari isi asteapta raspunsul

[Isis_27]

Eu nu am avut depresie dupa nastere,insa se pare ca 1\2 din mamici fac asa ceva.Unii spun ca procentul merge mai departe,undeva pe la 75%(aici incluzand si formele usoare)
Multe sunt 'obsedate' ca nu sunt bune mame,ca nu pot ingriji copilul bine si alte ganduri din acestea de 'vinovatie'...care cred eu,trebuie sa provina de undeva...Multe sunt foarte exigente cu ele insele..sau pur si simplu-nepregatite pentru o asemenea responsabilitate.
Eu cred ca un rol foarte mare in joaca si partenerul de viata, cat de mult o intelege,o menajeaza si ajuta.

O alta problema ar fi depresia care se transmite copilului...Studiile au aratat ca o mama depresiva secreta o cantitate mare de cortizol.La fel si nou nascutul. Dupa ce perioada de stres pt mamica trece,secretia de cortizol se diminueaza la ea,in timp ce la copil nu.
Depresia asta nu are nu numai cauza hormonala,ci si psihologica.Asa se explica de ce si mamele adoptive pot prezenta acelasi simptome.
De asemenea, se pare ca exista si o corelatie intre alaptat si depresie.Alaptatul creste secretia de prolactina,hormon ce ajuta la crearea starii de calm pt.mama:-)

[CavalerulJedi]

PourMoi, la Oct 13 2010, 10:32 AM, a spus:

- implica si partenerul in viata bebelusului;
- o perioada dupa nastere odihneste-te pentru a-ti restabili echilibrul. Da-ti voie sa traiesti putin in "lumea ta"

Tin sa scot si eu in evidenta astea 2 lucruri.
1. partenerul trebuie sa se implice destul de mult pentru a usura efortul necesar.
2. Odihna este super super esentiala.

Depresia poate apare si printr-un mecanism de reciprocitate ce poate fi descris cam asa:
Cand te deprimi, devii mai lent, lipsit de chef, lipsit de energie, etc. Toate acestea se asociaza in creier si cand apar simptomele depresiei apare si depresia. Adica, daca obosesti si ramai fara energie este foarte posibil sa te simti deprimat chiar daca nu ai nici un motiv pentru asa ceva. Tine de legatura formata intre deprimare si starea de oboseala.

deprimare <=> oboseala

O alta masura ce a fost demonstrata ca fiind super utila consta in implementarea unui program de meditatie. Meditatia a fost demonstrata stiintific a avea o eficienta la fel de ridicata ca medicatia anti-depresiva.

Meditatia - arta de a fi constient de Jon Kabat Zinn. Mentionez ca desi este intr-o colectie de spiritualitate, cartea tine mai mult de stiinta/medicina. Forma de meditatie predata de Jon Kabat-Zinn este dezbracata de partea mistico-religioasa.

Aceasta postare a fost editata de pe'tr: 13 October 2010 - 10:12 AM

[PourMoi]

Isis_27, la Oct 13 2010, 11:03 AM, a spus:

Ceea ce spui legat de transmiterea stresului si depresiei la copil este foarte adevarat. Copilul nou nascut nu are inca bariere, el este asemeni unui burete care absoarbe totul si atat timp cat mama ii transmite o emotie negativa el o preia, in cazul depresiei, pentru ca nu are mecanisme de aparare, nu stie cum sa faca fata si o pastreaza o lunga perioada de timp.

Poate ai observat ca atunci cand incercai sa ascunzi o anumita emotie copilului tau el te simtea parca si isi dadea seama ca ceva este in neregula, dar atata timp cat ii vorbesti calm si intr-o maniera suportiva el se va simti in siguranta pentru ca intr-un fel realizeaza ca nu il priveste in mod dorect pe el.

pe'tr, la Oct 13 2010, 11:07 AM, a spus:

1. partenerul trebuie sa se implice destul de mult pentru a usura efortul necesar.

Acest aspect este extrem de important si pentru dezvoltarea armonioasa a copilului nu numai pentru ajutarea mamei.
Este important de stiut ca dupa primmul an de viata, mai precis cam dupa 8-9 luni, cand copilul deja nu mai are nevoie de alaptare, mama sa isi permita sa reia din vechile activitati: sa iasa cu prietenii, sa iasa la cumparaturi. Acest lucru va fi benefic pentru stabilirea unei legaturi armonioase intre copil si tata care in felul acesta va simti ca dobandeste si el control, apropiere, importanta.
Daca este indepartat de la inceput relatia este posibil sa fie alterata. Nu site ce sa faca? Nu-i nimic, invata asta ii va permite sa fie multumit de sine si de copil, chiar daca va comenta decizia ta.