[_Tudor_]

Buna seara.

Am nevoie de sfaturi, pareri.. ce se poate..

De aproximativ jumatate de an, incerc din rasputeri sa-mi fac casnicia sa ramana pe linia de plutire. Totul a fost minunat. Pana in acel moment.
Imi iubeam sotia, ne doream o familie. Cel putin, asa credeam eu.

Am aflat, nu stiu daca a fost doar o intamplare sau nu, ca a avut o programare la ginecolog. M-am bucurat enorm, am crezut ca o sa primesc vestea cea mare.. in schimb... mi-a spus, fara nici cea mai mica remuscare: "am facut intrerupere de sarcina".

Am incercat sa inteleg de ce a facut-o, dar nu mi-a spus decat ca ea nu a considerat ca este momentul potrivit pentru un copil si ca a luat cea mai buna decizie pentru ea.

De atunci nu mai reusesc sa o privesc la fel, sa fiu aproape de ea. Nu pot uita si trece peste decizia ei. Nu pot s-o iert.
Relatia dintre noi s-a racit si am ajuns la discutii legate de separare.

Cum ar trebui sa procedez in continuare?

Aceasta postare a fost editata de _Tudor_: 29 September 2010 - 09:25 PM

[Arcangelo]

Eu nu cred in repararea increderii tradate.Pur si simplu nu stiu daca e macar posibila...
De iertat,poti sa o ierti,si tot va fi degeaba -iertarea nu reface increderea.Nu cred ca se mai poate repara,asa ca doar prelungesti povestea,desi finalul e previzibil.
Ai mai avea incredere si sa fie mama copiilor tai? -crezi ca i-ar iubi?
Nu vreau sa te infitilez...ce stiu eu...fa cum crezi.
Cat despre iertare,e usor sa ierti o gresala recunoscuta si regretata de cel care a facut-o...una nerecunoscuta si fata de care nu are nici o urma de regret,e mult mai greu.

Aceasta postare a fost editata de Arcangelo: 29 September 2010 - 09:57 PM

[_Tudor_]

Recunoscuta... da.. probabil ca n-a fost intamplator ca am aflat de programare.

[bydy]

Daca nu a vrut un copil cu tine.. inseamna ca undeva este o problema.

[Ghijoi]

_Tudor_, la Sep 29 2010, 10:23 PM, a spus:

Cum ar trebui sa procedez in continuare?

ai avut nevasta!

[Aether.]

Citesc, citesc si ma doare. Recitesc povestea ta si mai tare doare. De ce? Pentru faptul ca uneori construim fara trainicie. Daca o caramida cade, se prabuseste toata cladirea. Cea frumos ridicata, cu iubire si dragoste. Separare zici?
Renunti atat de usor? Te-ai intrebat ce a fost in sufletul ei cand a luat aceasta decizie? Te-ai intrebat cum i s-a frant inima cand a renuntat la sarcina? Prin ce clipe ingrozitoare a trecut? Nu a fost pregatita si ea stie de ce. Pentru o femeie , casnicia, apoi sarcina sunt momente de schimbare totala... Realitatea care e? Fii alaturi de ea. Ce poate fi mai trist ca atunci cand ne e sete sa nu fie cel iubit sa ne dea un strop de apa? Ce poate fi mai dureros ca atunci cand vrem sa imbratisam in somn, sa strangem la piept nimicul? Lupta pentru casnicia si familia ta. Nu te da batut de la prima lovitura, in viata urmeaza si altele. Cel mic va veni pe lume atunci cand veti fi amandoi pregatiti . Este o lectie pe care ai primit-o si trebuie sa inveti din ea. Pentru mai tarziu...

Aceasta postare a fost editata de Aether: 29 September 2010 - 11:07 PM

[_Tudor_]

bydy, la Sep 29 2010, 11:05 PM, a spus:

Daca nu a vrut un copil cu tine.. inseamna ca undeva este o problema.

Am incercat sa discut cu ea. Nu vrea. S-a inchis intr-o colivie.

buleala, la Sep 29 2010, 11:12 PM, a spus:

ai avut nevasta!

Ai trecut si tu prin asa ceva?

[Ghijoi]

_Tudor_, la Sep 29 2010, 11:13 PM, a spus:

Ai trecut si tu prin asa ceva?

prin 2 faze de genul asta!
( nu eram casatoriti)

[PourMoi]

Tudor, ar trebui sa citesti cu mai mare atentie ceea ce ti-a spus Aether... cred ca are mare importanta pentru tine ceea ce a spus ea.

este important sa afli motivul pentru care ea a ales sa intrerupa sarcina. Este o decizie care tine de ambii parteneri dar cea mai mare parte a deciziei o are femeia pentru ca ea este cea care va duce sarcina si ea este cea careia ii revin mai multe responsabilitati... poate ca nu s-a simtit pregatita

[Ghijoi]

PourMoi, la Sep 29 2010, 11:30 PM, a spus:

nu-i mai bagati prostii in cap omului!