[_Undying_]

Termenul ''boli pervazive de dezvoltare'' (PDD) este folosit pentru a numi un grup de conditii medicale, caracterizat prin dezvoltarea insuficienta a abilitatilor de baza, cu precadere capacitatile de socializare, comunicare sau folosirea imaginatiei. Copiii diagnosticati cu una dintre formele de tulburari pervazive de dezvoltare, se confrunta cu imposibilitatea de a intelege lumea inconjuratoare, stari de confuzie in desfasurarea proceselor intelectuale si chiar frustari datorate incapacitatii de exprimare a sentimentelor.

Bolile pervazive de dezvoltare (PDD) sunt de cele mai multe ori diagnosticate in jurul varstei de 3 ani. Cu toate ca instaurarea lor are loc mai devreme de aceasta perioada, multi dintre parinti constata prezenta unei anomalii in dezvoltarea copilului abia atunci cand acesta se dovedeste incapabil sa vorbeasca, sa mearga sau sa se implice in jocuri mai complexe, specifice varstei sale.
Cauzele si simptomatologia tulburarilor pervazive de dezvoltare

Conform studiilor statistice realizate in acest domeniu, incidenta tulburarilor pervazive de dezvoltare (PDD) este de 15 la 10 000 de nasteri, cu o frecventa mai mare in randul copiiilor de sex masculin. Exceptie de la aceasta regula, face sindromul Rett, care in aproximativ toate cazurile este diagnosticat la copiii de sex femeiesc.

Cauzele exacte ale tulburarilor pervazive de dezvoltare nu au putut fi stabilite pana in prezent, insa cercetatorii in acest domeniu sustin ca ar putea fi vorba despre anomalii ale sistemului nervos (creierul si coloana vertebrala). In prezent, medicii specialisti si-au concentrat atentia pe examinarea structurii cerebrale a persoanelor diagnosticate cu autism, in speranta gasirii unui indiciu si implicit, a unei metode de tratament.

Conform opiniei unor specialisti, termenul „pervaziv” nu reprezinta cea mai buna descriere pentru tulburarile de dezvoltare de acest gen. Motivul rezida in faptul ca, in mod normal, „pervaziv” este folosit pentru afectiuni care acopera intreaga sfera de dezvoltare a pacientului, in vreme ce in multe cazuri persoanele diagnosticate cu PDD prezinta tulburari de dezvoltare in arii specifice, in timp ce in alte domenii de dezvoltare, acestia pot chiar sa exceleze (vezi Gigi Becali).

Gama de simptome prezentate de copiii cu tulburari pervazive de dezvoltare (PDD) este extrem de vasta, aceasta variind in functie de natura conditiei medicale, precum si de intensitatea acesteia .Cele mai frecvente manifestari sunt incapacitatea de insusire si folosire a limbajului verbal si nonverbal, incapacitatea de a interactiona cu mediul inconjurator sau lipsa imaginatiei.
Afectiuni din sfera tulburarilor pervazive de dezvoltare

Exista 5 afectiuni care por fi incluse in sfera tulburarilor pervazive de dezvoltare:

1. Autismul
Copiii diagnosticati cu autism prezinta dificultati de interactiune pe plan social, de folosire a imaginatiei , fapt ce face ca jocul lor sa fie extrem de restrictiv, precum si dificultati de comunicare. In plus, aproximativ 75% dintre copiii autisti prezinta retard mental.

2. Sindromul Asperger
Asemeni copiiilor autisti, cei diagnosticati cu sindromul Asperger sunt caracterizati de incapacitatea de a interactiona in limite normale pe plan social, precum si de a folosi limbajul verbal sau nonverbal pentru a comunica. De asemenea, sfera de interes a acestor copiii este extrem de restransa, insa spre deosebire de copiii cu autism, coeficientul de inteligenta al acestora este de cele mai multe ori peste valoarea normala, iar procesele cognitive sunt desfasurate fara probleme.

3. Tulburare dezintegrativa in copilarie
Tulburarea dezintegrativa in copilarie este o conditie medicala extrem de rara, manifestata prin dezvoltarea normala a copilului pana la varsta de 2 ani, pentru ca dupa aceasta perioada, abilitatile dobandite sa dispara aproape cu desavarsire. Odata cu pierderea abilitatilor sociale si de comunicare, copiii diagnosticati cu tulburare dezintegrativa in copilarie pot sa isi piarda controlul asupra sistemului urinar si digestiv.

4. Sindromul Rett
Manifestarile sindromului Rett sunt asemanatoare altor tulburari pervazive de dezvoltare (PDD), cu exceptia faptului ca un copil diagnosticat cu aceasta conditie medicala va prezenta si o dezvoltare locomotorie slaba, alaturi de incapacitatea de coordonare a miscarilor. Sindromul Rett este asociat unei anomalii la nivelul cromozomului X, motiv pentru care incidenta sa este mai mare in randul fetelor.

5. Tulburari pervazive de dezvoltare, sau PDD NOS
In categoria tulburarilor pervazive de dezvoltare PDD NOS, sunt inclusi copiii cu probleme semnificative in ceea ce priveste abilitarile de comunicare si de a se juca, precum si dificultati de interactiune cu semenii. Gradul de sociabilitate al acestora impiedica includerea acestor persoane in randul celor diagnosticate cu autism.

Sindromul Asperger

(sursa: http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatatea-me...ul-asperger_28)

Sindromul Asperger se caracterizeaza printr-o tulburare a dezvoltarii, in care individul afectat are dificultati in intelegerea modalitatilor de interactiune sociala.Oamenii cu sindrom Asperger au unele manifestari de autism (concentrare anormala asupra propriei persoane, caracterizata prin tulburari grave de comunicare, dificultati de concentrare si interactiune sociala), in special abilitati sociale slabe si tendinta spre rutina. Totusi, spre deosebire de cei cu autism, copiii cu sindromul Asperger incep sa vorbeasca in jurul varstei de 2 ani (varsta la care se dezvolta vorbirea in mod normal). Nivelul lor de inteligenta este normal sau superior normalului.
Ambele afectiuni apartin de un grup de boli numit "Tulburari Globale de Dezvoltare". Un studiu recent realizat intr-o comunitate de 76.000 de indivizi din SUA a detectat faptul ca 3 din 1000 de copii sunt afectati de sindromul Asperger.

Nu se cunoaste cauza exacta a sindromului Asperger. Sindromul Asperger tinde sa fie transmis pe cale genetica (tendinta ca boala sa fie regasita la mai multi membrii ai unei familii), cu toate ca cercetatorii nu au descoperit exact care este gena vinovata. Multi specialisti considera ca exista si alti factori ce tin de mediul individului, care ar putea juca un rol in producerea bolii, cu toate ca cercetatorii, studiind mai multi dintre acesti factori incriminati, inclusiv vaccinurile, nu au descoperit o cauza clara.
Simptome

Exista mai multe simptome prin care ar putea sindromul Asperger sa se manifeste. Copilul poate avea simptome variate ca si intensitate, de la usoare pana la severe si, de asemenea, se pot manifesta cateva sau mai multe dintre acestea. Datorita varietatii largi a simptomatologiei, nu exista doi copii cu sindrom Asperger care sa se manifeste la fel.

Simptome in timpul copilariei

Parintii remarca de obicei, simptomele sindromului Asperger in momentul in care copilul lor incepe sa mearga la gradinita si sa interactioneze cu alti copii.

Acesti copii afectati de sindromul Asperger pot sa se manifeste in urmatoarele moduri:

-incapacitatea de a invata tehnici de interactiune sociala si lipsa unor abilitati sociale innascute, precum capacitatea de a "citi" limbajul trupului, de a incepe si mentine o conversatie si de a-si astepta randul pentru a vorbi
-ii displace orice schimbare in rutina zilnica
-lipsa de empatie (capacitatea de a recunoaste si a relata emotiile la cei din jur)
-incapacitatea de a recunoaste modificari subtile in tonul si accentul conversatiei, prin care vorbitorul schimba sensul unei relatari; astfel, copilul nu va putea intelege o gluma, sau un comentariu sarcastic va fi perceput ca atare; de asemenea, relatarile lui vor fi lipsite de tonuri, accente si intonatie si, astfel, vor fi dificil de inteles
-poate avea un mod formal de a vorbi care este prea avansat comparativ varstei sale
-poate evita sa priveasca direct in ochii celor din jur
-poate avea expresii si posturi aparte
-poate fi preocupat doar de unul sau cateva lucruri despre care stie foarte multe; multi copii cu sindromul Asperger par a fi interesati excesiv de activitati neobisnuite, precum rezolvarea de puzzle-uri, proiectarea de case, desenarea unor scene extrem de detaliate sau pot fi pasionati de astronomie
-pot sa vorbeasca mult, de obicei despre subiectul favorit; este des intalnit monologul; gandurile private sunt frecvent exteriorizate
-este posibil sa aiba o dezvoltare motorie intarziata; copilul poate invata mai greu modul de utilizare a furculitei si a linguritei, de a merge pe bicicleta sau cum sa prinda o minge; poate avea un mod ciudat al mersului, iar scrisul de mana este frecvent deficitar
-poate fi extrem de sensibil si sa reactioneze exagerat la zgomote de intensitate mare, la lumini, la gusturi intense sau texturi aparte
-poate avea o capacitate de memorare dezvoltata si abilitati aparte in matematica; copilul poate fi capabil sa memoreze date, formule si numere de telefon cu o neobisnuita acuratete in ceea ce priveste detaliile.

Cu toate ca aceasta afectiune este in multe moduri asemanatoare cu autismul, copilul cu sindromul Asperger are, in mod tipic, abilitati normale spre avansate ale limbajului si intelectului. De asemenea, cei cu sindrom Asperger, in mod tipic, intampina dificultati in a-si face prieteni si in a se implica in activitati sociale.

Simptome in adolescenta si la adultul tanar

Majoritatea simptomelor persista in timpul adolescentei si, cu toate ca bolnavul poate incepe sa deprinda abilitati de interactiune sociala, dificultatile in comunicare raman. Probabil ca vor avea in continuare dificultati in a intelege comportamentul anturajului.

Adolescentul cu sindrom Asperger, precum ceilalti adolescenti, va dori sa-si faca prieteni, dar se poate simti timid sau intimidat la abordarea celor de varsta lui. Se va simti diferit de ceilalti. Datorita faptului ca ceilalti adolescenti pun mare pret pe a fi si a arata "de gasca", efortul de a se integra poate deveni frustrant si epuizant emotional pentru adolescentii cu sindrom Asperger. Pot fi imaturi, comparativ cu varsta lor biologica si pot fi naivi si prea increzatori, ceea ce ii va face tinte usoare pentru batjocura si cicalire.Toate aceste dificultati pot determina adolescentii cu sindrom Aspernger sa devina izolati si retrasi din punct de vedere social si sa sufere de depresie si anxietate.

Totusi, unii dintre adolescentii suferinzi de sindromul Asperger, sunt capabili sa-si creeze si intretina cateva prietenii de-a lungul anilor de scoala. Unele dintre trasaturile clasice ale sindromului Asperger pot functiona in beneficiul adolescentului. Adolescentii cu sindrom Asperger sunt in mod tipic dezinteresati in a urmarii normele sociale si de a gandi dupa niste norme conventionale, permitand dezvoltarea unei gandiri creative si urmarirea unor interese si scopuri originale. Tendinta lor de a agrea regulile si, de asemenea, onestitatea lor caracteristica, ii poate sprijini in a excela la scoala si pe plan civic.

Simptomele adultului

Sindromul Asperger este o afectiune prezenta pe toata durata vietii, cu toate ca are tendinta de a se stabiliza cu timpul si, de asemenea, uneori se remarca ameliorari. De obicei adultii reusesc sa atinga o mai buna intelegere a propriilor defecte si calitati. Sunt capabili sa acumuleze abilitati sociale si sa invete cum sa reactioneze in societate, in functie de comportamentul anturajului. Multi oameni cu sindromul Asperger se casatoresc si au copii.


Unele calitati care sunt tipice sindromului Asperger, precum memoria excelenta si capacitatea de concentrare, pot creste sansele unei educatii universitare si a unei cariere de succes. Multi oameni cu sindrom Asperger par fascinati de tehnologie si optiunea cea mai frecventa in alegerea carierei este cea de inginer. Totusi, cariera in domeniul stiintific este, fara indoiala, singura in care acestia exceleaza. Intr-adevar, multe personalitati istorice au avut simptome ale sindromului Asperger, inclusiv Wolfgang Amadeus Mozart, Albert Einstein, Marie Curie si Thomas Jefferson.

Boli asociate

Multi copii cu sindrom Asperger au boli asociate si pot avea si simptomele acestora. Printre afectiunile asociate se numara:

-tulburarea caracterizata de deficitul de atentie si hiperactivitate
-tulburare anxioasa
-depresie (mai ales la adolescenti)
-comportament obsesiv-compulsiv
-tulburarea de anxietate sociala.
Investigatii

Sindromul Asperger este o tulburare a dezvoltarii, prin care individul intampina dificultati in a intelege cum sa interactioneze din punct de vedere social. Stabilirea diagnosticului se realizeaza cel mai bine prin culegerea de informatii de la parinti, medici, profesori si alti indivizi implicati in ingrijirea si supravegherea copilului, caci acestia sunt cei care cunosc cel mai bine comportamentul copilului. Diagnosticul de sindrom Asperger se stabileste atunci cand se intalnesc anumite criterii. Acestea includ:

-interactiuni sociale defectuoase
-comportament, interese si activitati neobisnuite
-limbaj dezvoltat normal
-lipsa tulburarilor in dezvoltarea abilitatilor de autoingrijire si a curiozitatii fata de mediul inconjurator.

Specialistii in domeniu vor analiza istoricul medical al copilului si vor obtine informatii in ceea ce priveste dezvoltarea acestuia, inclusiv date despre dezvoltarea motorie, a limbajului, despre domeniile de interes ale copilului si a interactiunilor de natura sociala. De asemenea, specialistul se va interesa despre sarcina si despre istoricul medical in familie (ce alte boli au fost prezente la rudele directe ale copilului afectat).
Specialistul poate investiga copilul pentru a stabilii daca simptomatologia se datoreaza sindromului Asperger.

Se pot indica urmatoarele forme de evaluare:

-test psihologic prin care se evalueaza intelectul si capacitatea de invatare, IQ-ul (coeficient de inteligenta) si abilitatile motorii; se poate realiza, de asemenea, un test de personalitate
-evaluarea capacitatii de comunicare, prin care se testeaza gradul de dezvoltare a limbajului; copiii se testeaza pentru a evidentia capacitatea lor de intelegere si de utilizare a limbajului in comunicare; de asemenea se testeaza si formele non-verbale de comunicare, alaturi de limbajul non-literal, precum umorul sau metafora; se vor urmarii tonul, intensitatea si accentele utilizate de copil
-examinare psihiatrica prin care specialistul va evalua relatiile copilului cu familia si apropiatii, reactia la situatii noi si capacitatea acestuia de a intelege sentimentele celorlalti, precum si comunicarea indirecta, precum sarcasmul si cicalirea; medicul psihiatru va observa copilul acasa si la scoala; de asemenea se vor investiga si alte posibile afectiuni, precum anxietatea si depresia, tulburari care se regasesc frecvent la cei cu sindromul Asperger.

La momentul stabilirii diagnosticului, medicul specialist va concluziona daca copilul intruneste criteriile de diagnostic publicate in Manualul de Diagnostic si Statistica a Bolilor Mentale (DSM-IV-TR), publicatie ce apartine de Asociatia Americana de Psihiatrie.
Tratament - Generalitati

Intentia tratamentului in cazul sindromului Asperger, este de a inbunatatii abilitatile copilului de a interactiona si de a deveni astfel, eficient in societate si capabil sa se autointretina. Deoarece fiecare pacient suferind de sindrom Asperger este unic in ceea ce priveste numarul si severitatea simptomelor, tratamentul ar trebui sa fie destinat nevoilor individuale ale pacientului si disponibile in functie de resursele familiei. Tratamentul specific se bazeaza pe simptome.

Obtinerea serviciilor

Se poate incepe prin contactarea scolilor, in scopul de a afla ce fel de servicii sunt disponibile pentru copil. Fiecare copil are dreptul la educatie. Legile obliga scolile sa puna la dispozitie serviciu educational pentru copiii cu inabilitati, copiii cuprinsi intre 3 si 21 de ani.


Se poate discuta cu personalul scolii pentru a se stabilii programul educational individual si scopurile acestuia. Programele educationale individuale sunt create pentru a se potrivi la nevoile copilului, bazandu-se pe gradul de dezvoltare al acestuia.

Programe scolare

Se vor analiza mai multe scoli pentru a se stabilii care dintre acestea se potriveste cel mai bine cu nevoile copilului. Criterii pentru alegerea scolii:

-se lucreaza cu grupuri de copii restranse ca numar
-exista un specialist in comunicare, specialist care poate ajuta la dezvoltarea abilitatilor sociale
-exista oportunitatea de a interactiona social intr-o forma organizata si supravegheata
-se insista pe acumularea de deprinderi utile in viata reala si se incurajeaza interesele si talentele speciale ale copilului
-se doreste individualizarea curriculei scolare (programa scolara)
-exista indrumatori care se isi pot concentra activitatea pe confortul emotional al copilului si care pot constitui ca o legatura a acestuia cu familia
-exista entuziasm si respect pentru diversitate si exista compasiune pentru elevi.

Parintele ar trebui sa fie mereu informat despre cum decurg lucrurile la scoala. Se poate scrie ca un fel de jurnal, in care parintii si profesorii isi noteaza alternativ observatiile in ceea ce priveste copilul afectat de sindromul Asperger si, astfel, se poate realiza o mai rapida si eficienta evaluare a modului in care copilul evolueaza.

Strategii de tratament

Tratamentul se centreaza pe imbunatatirea modului de comunicare, a abilitatilor sociale si a modului de comportament a copilului. Programul de tratament poate fi ajustat frecvent, pentru a se optimiza strategiile de abordare a copilului.

Se va insista pe calitatile copilului, prin incurajarea acestuia de a explora domeniile de interes. Integrarea in grupuri de copii orientati spre anumite activitati comune, precum si consilierea tintita pot fi de ajutor. Copiii cu sindrom Asperger care sufera si de alte afectiuni precum cele enumerate mai sus, pot fi mai solicitanti pentru parintii care deja intampina dificultati cu un copil cu nevoi speciale. Aceste boli auxiliare pot necesita tratament medicamentos specific, precum si alte forme de terapie.
Profilaxie

Cercetatorii nu au descoperit inca, un mod de a preveni sindromul Asperger. Unele grupuri sustin ca vaccinul rubeola-rujeola-varicela provoaca aparitia sindromului Asperger si autismul. Dar numeroase studii nu au putut dovedi legatura dintre aceste afectiuni si vaccinul mai sus amintit. Medicii recomanda imunizarea copilului, deoarece lispa acestei masuri profilactice pune in pericol atat individul, cat si restul comunitatii in a dezvolta boli grave si, uneori, chiar letale.
Tratament ambulatoriu

Parintele trebuie informat in ceea ce priveste sindromul Asperger si are obligatia sa ofere un ambient placut si afectuos pentru copil. Parintele trebuie sa constientizeze ca, la fel ca si in cazul celorlalti, copilul sau are atat calitati cat si defecte si ca acesta are nevoie de sprijin, rabdare si intelegere pe cat de mult posibil.


Un element extrem de important este autoeducarea parintelui in ceea ce priveste boala copilului si in a afla care sunt perspectivele de viitor, pentru ca asa va putea sa-l ajute sa devina un individ independent. De asemenea, parintele va cere sfaturi medicului de familie, specialistilor si organizatiilor destinate celor bolnavi cu sindromul Asperger.

Se recomanda flexibilitate, creativitate si dorinta de a invata permanent din partea parintilor, in cazul cresterii unui copil cu sindrom Asperger.



Strategii generale pentru a avea succes

Copiii cu sindrom Asperger beneficieaza de pe urma rutinei zilnice in ceea ce priveste servirea mesei, facerea lectiilor si ora fixa de culcare. De asemenea acestia agreaza regulile si cerintele constante, care pentru ei semnifica mai putin stres si confuzie.Multi indivizi suferinzi de sindrom Aspenger, se descurca mai bine cu stilul de predare verbal (adica expunere in cuvinte, fara gestica). O expunere directa, concisa si fara ocolisuri este de asemenea utila.

Bolnavii cu sindrom Asperger au frecvent dificultati in a vedea lucrurile in ansamblu si au tendinta de a se concentra pe elemente mai mici, componente ale intregii probleme. Din acest motiv indivizii cu sindrom Asperger beneficieaza cel mai bine de stilul de predare in care se prezinta separat elementele unui intreg si astfel, treptat, copilul va percepe imaginea de ansamblu (copiii neafectati inteleg mai bine atunci cand li se preda mai intai imaginea de ansamblu, iar apoi sunt studiate elementele acesteia separat). Pot fi de ajutor si expunerile sub forma de imagini, scheme si material scris.

Trebuie stiut ca zgomotele de fond, precum ticaitul ceasului sau zumzetul neonului pot fi elemente ce distrag atentia copilului. Copii cu sindrom Asperger se maturizeaza mai lent. De aceea nu trebuie sa se solicite un comportament specific varstei biologice.Se va incerca identificarea si evitarea factorilor ce distrag atentia copilului. Copilul va fi pregatit pentru situatii dificile si va fi invatat cum sa le manipuleze.

Strategii pentru dezvoltarea abilitatilor sociale

E posibil ca individul sa nu inteleaga normele si regulile de ordin social pe care ceilalti copii le percep mult mai natural. Se vor da explicatii clare pentru motivul pentru care anumite moduri de comportament sunt solicitate si se vor impune reguli pentru acestea.Se va incuraja copilul sa se uite in ochii celor din anturaj, in momentul in care i se vorbeste si i se va explica motivul pentru care acest lucru este necesar. Este indicat sa se ofere o mica recompensa in momentul in care copilul foloseste o abilitate sociala, mai ales cand aceasta nu i s-a solicitat.

Se vor practica activitati precum jocuri sau sedinte de intrebari urmate de raspunsuri, caci astfel copilul este nevoit sa astepte momentul cand sa vorbeasca si sa asculte ce zic ceilalti.Prin jocuri in care cei implicati isi asuma diferite roluri si prin studierea comportamentului uman vazut in filme sau la televizor, copilul va intelege sentimentele celorlalti.Parintele isi va invata copilul cum sa recunoasca si cum sa raspunda la anumite situatii in cadru social. I se pot oferi, ca ajutor, anumite replici pe care sa le poata da in anumite situatii, ca atunci cand i se face cunostinta cu o persoana noua. Tot prin joc cu personaje imaginare, copilul poate fi invatat cum sa interactioneze.

In cazul in care copilul are tendinta de a fi singuratic, i se va asigura un anturaj.Copilul va fi invatat notiuni precum cele de loc privat si public, pentru a intelege, astfel, ce fel de comportament sa abordeze in anumite situatii. De exemplu, imbratisarea poate fi nepotrivita la scoala, dar este permisa acasa.

Strategii in ceea ce priveste scolarizarea

Se vor utiliza sisteme vizuale, precum calendarele, listele si notitele, pentru a se putea realiza o mai buna organizare a lectiilor. Copilul va fi orientat se respecte programul de scoala. Inainte de a incepe anul scolar va fi revizuit cu copilul programul zilnic.Copilul va fi protejat de cicaliri si batjocura anturajului. Se poate vorbi cu profesorii si consilierii scolari, despre invatarea celorlalti copii despre ce inseamna sindromul Asperger.

E indicata asezarea copilului alaturi de copiii care inteleg boala acestuia si nevoile speciale pe care acesta le necesita. Tot acesti colegi mai intelegatori pot deveni prietenii copilului si ii pot fi companioni in timpul pauzelor.
Profesorului i se va solicita integrarea copilului in activitati care ar putea sa-i puna in valoare calitatile, precum cititul, scrisul dupa dictare si orele de arta (ex: pictura).

Se va incerca realizarea unei rutine zilnice in ceea ce priveste temele pentru acasa, prin stabilirea unei perioade fixe din timpul zilei pentru aceasta activitate si prin folosirea aceleiasi locatii (ex: biroul din camera copilului).
Se pot folosi recompense pentru motivarea copilului. I se poate permite sa se uite la televizor sau sa se joace jocul favorit la calculator, cand acesta se comporta bine.Unii copii cu sindromul Asperger au dificultati la scrierea de mana. Acest lucru poate fi remediat prin scrierea temei pentru acasa la calculator.
.............................

Oamenii care poseda asemenea conditii li se mai spune ca au o structura de personalitate particulara. Unii sunt histrionici, meschini, fara scrupule, psihopati, etc.etc. De exemplu Gigi Becali are in palatul sau un altar de icoane pe care le pupa ca sa-i fie primite mai bine spagile care le da la diversi.

Aceasta postare a fost editata de Steinbrenner: 27 August 2010 - 08:04 PM

[Hypathia]

am inteles ca Asperger va fi scos din DSM pentru ca prea multi se recunosc in caracteristici. Face parte din spectrul autismului si s-a hotarat ca cei care sunt diagnosticati cu Asperger sa fie considerati autisti la nivel mai superficial.
Eu nu sunt de acord sa scoata acest sindrom din DSM pentru ca mi se pare ceva foarte precis, are caracteristici clare.

[Nemo!]

Cum integrezi aceste tulburari pervazive de dezvoltare in contextul analizei tranzactionale pe care stiu ca o ai ca fundal?

De pilda, un copil cu asperger nediagnosticat va resimti ft dur o familie rigida.
Donna Williams, o aspergerita faimoasa, in cartea Nobody Nowhere spune asa: copilaria mea a fost un sir de suferinte ingrozitoare si frustrari incomprehensibile.
Abia diagnosticarea a adus detensionarea, o harta cu repere in haos.

Aspergerii copii de regula au tati care au si ei trasaturi asperger, dar mai putin pronuntate, totusi evidente.

Iti recomand cartea lui Matei Calinescu, M, despre fiul sau cu asperger.

Ligia1, la Aug 27 2010, 09:31 PM, a spus:

am inteles ca Asperger va fi scos din DSM pentru ca prea multi se recunosc in caracteristici. Face parte din spectrul autismului si s-a hotarat ca cei care sunt diagnosticati cu Asperger sa fie considerati autisti la nivel mai superficial.
Eu nu sunt de acord sa scoata acest sindrom din DSM pentru ca mi se pare ceva foarte precis, are caracteristici clare.

Problema e ca nimeni nu vrea sa fie diagnosticat ca autist (nici parintii nu vor asta pt copii) pt ca e considerat un stigmat.
Dar toti vor cu bucurie sa fie diagn. ca aspergeri, pt ca vor sa fie in rand cu mozart, einstein & Co.

Astfel serviciile sociale din SUA, occident sunt suprasolicitate. Acolo chiar ai avantaje la un diagnostic, nu ca inRo


Ma gandesc la tulburarea dezintegrativa in copilarie, la asperger, la PDD NOS. Desigur ca vin pe un fond genetic. Dar o familie dura (cu tata avand si el trasaturi!) si mama ce nu intelege ce e cu copilul, va duce la amplificarea problemelor in copilarie.

Aceasta postare a fost editata de Kosmotro: 27 August 2010 - 08:32 PM

[_Undying_]

Problema e ca acesti copii nediagnosticati, netratati, pot deveni niste monstri. Un tata "nazist" cu asperger va avea poate un fiu cu schizofrenie de cauza psihologica, si inca una din aia care necesita fluanxol, cu spume la gura si mers robotizat. Acesti copii nu devin niste mielusei, pentru ca neputand sa-si satisfaca nevoile sociale, se inraiesc si pun la cale scheme complicate de psihopat, prin care ajung sa-si satisfaca fantasmele si nevoile pervertite, vezi Most Evil de pe discovery channel.

Aceasta postare a fost editata de Steinbrenner: 27 August 2010 - 08:54 PM

[Hypathia]

Kosmotro, la Aug 27 2010, 08:30 PM, a spus:

Iti recomand cartea lui Matei Calinescu, M, despre fiul sau cu asperger.

sau "O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii"de Mark Haddon. E excelenta! Inca din titlu iti dai seama ca e vorba despre cineva cu asperger!

"Când merg cu autobuzul la scoala ma uit la masinile care trec de noi si le retin culorile.
3 masini rosii la rând înseamna ca va fi o Zi Destul de Buna.
4 masini rosii înseamna ca va fi o Zi Buna.
5 masini rosii înseamna ca va fi o Zi Foarte Buna.
Iar 4 masini galbene la rând înseamna ca va fi o Zi Neagra, adica o zi în care nu vorbesc cu nimeni si nu manânc la prânz nimic si Nu-mi Asum Riscuri, fiindca galbenul e culoarea cremei de oua, a liniilor duble galbene si a frigurilor galbene, care e o boala mortala.
Dar daca vad 3 masini rosii la rând sau 4 masini rosii la rând sau 5 masini rosii la rând, ma simt în siguranta si este o zi buna pentru un proiect."

Christopher, un baiat de 15 ani, sufera de sindromul Asperger, o forma de autism. Are o memorie fotografica. Întelege matematica. Întelege stiinta. Ceea ce nu poate întelege el, sunt oamenii.
Când îl gaseste pe Wellington, câinele vecinului sau, zacând mort pe o peluza din apropiere, se decide sa porneasca în cautarea asasinului si sa scrie un roman politist despre aceasta. În incursiunea sa însa, va descoperi alte mistere ce pot face ca întreaga lume din jurul sau sa se prabuseasca.

O întâmplare ciudata cu un câine la miezul noptii este un roman uimitor – haios si trist deopotriva, pe care nu-l mai lasi din mâna.
sursa: http://www.pravaliacucarti.ro/Mark-Haddon-...81-c-320-p.html

Aceasta postare a fost editata de Ligia1: 27 August 2010 - 08:58 PM

[Ninja2]

Ce descriere are , ma bag la citit.

[catherinedeneuve]

Am citit prezervative.

[Nemo!]

Steinbrenner, la Aug 27 2010, 09:52 PM, a spus:

Problema e ca acesti copii nediagnosticati, netratati, pot deveni niste monstri. Un tata "nazist" cu asperger va avea poate un fiu cu schizofrenie de cauza psihologica, si inca una din aia care necesita fluanxol, cu spume la gura si mers robotizat. Acesti copii nu devin niste mielusei, pentru ca neputand sa-si satisfaca nevoile sociale, se inraiesc si pun la cale scheme complicate de psihopat, prin care ajung sa-si satisfaca fantasmele si nevoile pervertite, vezi Most Evil de pe discovery channel.

Un astfel de copil, daca are la randul lui un parinte sufocant, va fi adus la limita nebuniei de regulile rigide la care nu face fatza (el ar avea nevoie de o scoala pt aspergeri, si de terapie a statului pt parinti, ca in SUA!)

El nu poate depasi faza psihotica infantila (la cativa ani) de care vorbeste Melanie Klein.

Cand creste si isi intemeiaza o familie el e doar un copil cu inner child sufocat, cu fake self, un copil in trup de adult, si inca unul demonic-micul fascist.
Ai dreptate ca va face ravagii cu copiii sai. Pot ajunge schizofrenici sau aspergeri la randul lor, sau psihopati, manipulatori, depresivi, etc.

[Hypathia]

totusi "Portretul lui M" al lui Matei Calinescu e mai serioasa dpdv psihologic, fiind biografica si ilustreaza mai detaliat aspergerul. El cauta sa-si inteleaga fiul, expune situatii de criza, detalii intime.
fragment: "M era o fiinta cu totul aparte. Odata, Misty, o prietena a Irinei care-l ajuta pe M la inceputul lucrului sau la biblioteca publica din Bloomington, i-a cerut, pe un ton glumet, un "autograf" si M, indatoritor si surazator, a semnat cu scrisul lui sovaielnic, laborios: "Professor Matthew Calinescu". De unde i-o fi venit ideea acestui titlu de profesor?"

sindromul asperger mai e cunoscut si ca "sindromul micului profesor".

Aceasta postare a fost editata de Ligia1: 27 August 2010 - 09:49 PM

[_Undying_]

Definirea unei persoane malefice in viziunea psihiatrului american Scott Peck (http://en.wikipedia....of_the_lie#Evil)

O persoană malefică este cea care:

* Îşi proiectează greşelile lui / ei în alţii sau încearcă să îndepărteze greşelile altora prin critică şi reproş (emite permanent stroke negativ conditionat/neconditionat - vezi mai jos tipuri de stroke-uri) (Projects his or her evils and sins onto others and tries to remove them from others)
* Are un nivel înalt de aşteptări de la propria persoana sau de la ceilalţi dar nu face nimic pentru a le materializa şi nici nu-i ajută constructiv pe ceilalţi. Se recomadă mereu ca o persoană respectabila dar minte constant în legătură cu propriile realizări şi performanţe (lauda de sine) (Maintains a high level of respectability and lies incessantly in order to do so)
* Este consecventă în păcat, greşeli (Is consistent in his or her sins). Persoanele malefice sunt caracterizate nu atat de magnitudinea pacatelor/greselilor lor ci mai ales de consecvenţa lor (Evil persons are characterized not so much by the magnitude of their sins, but by their consistency)
* Sunt incapabile de a gândi din perspectiva altor persoane (Is unable to think from other people's viewpoints)

Intrebarea e cati dintre cei cu tulburari de dezvoltare au simptomele de mai sus?

Deficienţe de maturizare psihică (cognitivă şi emoţională)

Deficienta de maturizare psihică, structurala sau dobandita, se soldeaza cu o capacitate redusa de adaptare la mediul social (adultul disfunctional, imatur). Unele caracteristici:

1. Incapacitatea de a gandi si simti din perspectiva altei persoane.


2. Absenta discernamantului bine - rau, in orice situatie si in orice contest. Atunci cand lipsa discernamantului apare ca o expresie a unui interes personal într-o situatie concreta, e vorba de o conduita dobandita prin educatie.


3. Capacitate scazuta de predictibilitate, de anticipare a consecintelor faptelor.


4. Incapacitatea de a determina cauzalitatea efectelor (gandirea magica - daca a fost bine, e de la D-zeu, daca a fost rau, e de la dracu` sau „alcoolul e de vina, daca nu ar fi fost alcoolul...” etc.)


5. Actionarea pentru rezolvarea unui conflict/probleme de pe principiul actiune - reactiune, fara a calcula consecintele reactiunii sau chiar amplificand reactiunea in mod disproportionat cu actiunea; lipsa actiunii, pasivitatea. Aceasta deficienta sta la baza comportamentului agresiv/pasiv sau combinat, agresivitatea pasiva.


6. Proiectia vinei, responsabilitatii si a propriilor defecte fizice si de caracter asupra altora.


7. Rigiditate a conduitei (negativism, opozitie, ostilitate).


8. Persoana cu deficit de maturizare psihica realizeaza cu mai multa usurinta deosebirile dintre obiecte, fenomene, oameni decat asemanarile dintre ele. De aici si caracterul său conflictual cu lumea inconjuratoare.


9. Frica de schimbare. Atasamentul de obiecte, locuri, melancolia, nostalgia. Aceasta deficienta poate fi dobandita, datorita lipsei dragostei in familie.


10. Frica de abandon. Dezvoltarea unor relatii de dependenta patologica. Aceasta deficienta poate fi dobandita, datorita lipsei dragostei in familie.


11. Incapacitatea de a darui si de a primi neconditionat, mercantilismul, sau pur si simplu blocajul total al tranzactiilor interumane. Psihopatologia intervine atunci cand persoana deficienta incearca sa transfere acest blocaj asupra celor din jur.


12. Incapacitatea de autoevaluare. De la subevaluare majora (depresie) la omnipotenţă (psihoză). Această deficienţă poate fi dobândită în mica copilărie (cand spiritul critic al copilului nu e format). Un rol major îl are educaţia parentală. Copilul nu este apreciat obiectiv, fie e supraevaluat fie e descurajat constant si sistematic din Parintele Critic Negativ respetiv Grijuliu Negativ. Copiii unici făcuţi în scop de despăgubire, sunt supraevaluaţi (unii pot dezvolta grandomanie evidenta, pot deveni de un egoism extrem, sau in caz de retard mintal, pot crede că sunt omnipotenţi, chiar şi după ce au depăşit vârsta copilăriei - aceasta poate fi o deficienţă structurală). Pe când copiii nedoriţi (care nu sunt făcuţi nici măcar în scop de despăgubire), pot fi constant respinşi, desconsideraţi, descurajaţi, prin urmare îşi pot forma o imagine de sine extrem de defavorabila. Aceste parazitări pot fi refulate, odata cu maturizarea, iar in caz de decompensare psihică, in urma unor mari eforturi intelectuale, sau in urma unei traume emotionale majore (deces, divort, esec in cariera profesionala), ceea ce au semanat parintii in mica copilarie poate ieşi la suprafata. Adulţii care până mai ieri păreau "normali", uneori bonomi, joviali, dintr-o dată capata "metehne", "tipicuri de bătrâneţe" (pot deveni inflexibili, egoisti, grandomani etc.). Este intoarcerea la etapa sau etapele neparcurse din copilarie, se mai numeste "vremea scadenţei". Individul traieste iluzia inconstienta ca prin comportamente egocentrice poate recupera ceea ce a pierdut, respectiv dragostea parentala prin surogate.

13. Incapacitatea de a intelege sentimentele proprii si de a descifra cauzalitatea lor. Incapacitatea de a separa sentimentele autentice de cele parazite si implicit incapacitatea de a elimina sentimentele parazite cu ajutorul ratiunii.


14. Memoria. Nivelul mnezic al persoanei cu deficit de maturizare psihica, în majoritatea cazurilor (exceptând deficienţele severe, grave), nu este modificat în mod evident, memoria - în formele uşoare şi medii ale imaturitatii psihice – având astfel o funcţie compensatorie, suplinind insuficienta dezvoltare a proceselor cognitive, superioare, ea fiind prezenta in forma ei mecanica, de scurta durata, lipsită de supleţe şi fără posibilitatea de utilizare a datelor stocate în situaţii noi. Aceasta deficienta sta la baza automatismului mental. Deficientul greseste totdeauna cand este pus intr-o situatie noua, chiar una foarte simpla. Totusi, cauza poate fi si psihologica (dobandită).


15. Comunicare centrata pe sine in locul unei comunicari orientate spre un rezultat in beneficiul comun.


16. Lipsa preocuparilor pentru propria existenta. Orientarea spre satisfacerea imediata a trebuintelor insotite de placere (hrana, sexualitate, afectivitate egoista – nevoia de atentie). O caracteristică aparte a persoanelor cu deficit de maturizare psihica este reprezentată de infantilism, conduitele acestuia fiind marcate de interese puerile.


17. Credinta ca negarea unui comportament negativ este suficienta astfel ca motivatiile si sentimentele care au stat la baza acelui comportament sa nu fie deconspirate (“copilul care isi ascunde fata in palme si crede ca nu va fi vazut”).


18. Disociatia starilor eului, “eul mobil”. “Copilul seducator” “uita” ce a facut ori spus “parintele paranoic” sau “copilul nebun” (ca stari ale eului aceleiasi persoane) unei alte persoane. Uitarea nu e autentica, pierduta, ci se afla in subconstient si poate fi adusa la suprafata. Aceasta uitare, are la baza convingerea naiva, infantila, ca este suficienta negarea, pentru disculpare. E mai mult o tulburare de personalitate (de caracter) decat o deficienta.


19. Labilitate emotionala, preluarea instantanee a mesajelor emotionale ale celorlalti (daca razi, rade, daca plangi, plange). Uneori, poate fi o manifestare a onestitatii emotionale, a unei empatii extreme, pe care speculatorii starilor emotionale o pot interpreta ca si vulnerabilitate sigura pentru manipulari ulterioare. Ea mai indica si un gol mare de afectiune dar si o disponibilitate de a primi afectiune, de unde si vulnerabilitatea in fata celor care aparent par ca ofera afectiune dar care real doresc sa obtina un beneficiu de pe urma celui care cauta afectiune.

Personalitatea individului cu deficit de maturizare psihica poate fi asadar un sistem decompensat, dar nu obligatoriu, insa exista o predictibilitate spre decompensare. Individul cu un comportament infantil la varsta adulta, e considerat de unii autori ca fiind psihotic.

Aceste deficiente, se pot corecta in mare masura atunci cand nu sunt structurale ci dobandite ca si comportamente invatate. O dovada prin care ne putem da seama ca ele sunt dobândite, este atunci cand persoana in cauza isi constientizeaza deficientele (fie si cu ajutorul unui psihoterapeut) si incepe sa faca eforturi pentru a le corecta. Aceste eforturi dureaza ani, pentru ca ele de fapt sunt eforturi de maturizare, de reconstructie a functiilor cognitive superioare.

Deficienta psihica dobandita (pseudodebilitatea mintala), apare atunci cand copilul primeste in mediul familial in loc dedragoste ipocrizie, desconsiderari (parazitari, jocuri psihologice manipulative). Ca dovada ca lipsa dragostei produce pseudodebilitate mintala, stau copiii din orfelinate, sau copiii strazii, care au sufletul schilodit de numeroase traume emotionale si aproape toti sunt deficienti emotional si cognitiv. Deficienta psihica e cu atat mai severa, cu cat copilul este mai sensibil/senzitiv (are mai multa nevoie de dragoste, care inseamna intelegere si acceptare).

Mai tarziu, educatia presupune pe langa dragoste, norme corecte, limite corecte si permisiuni corecte. Astfel copilul invata regula de baza a supravietuirii sociale, sa tina seama de ceilalti. Opusul acestei reguli e psihopatia sociala, generalizata sau limitata la un perimetru bine definit (cazul bandelor, clanurilor, partidelor, sectelor etc. unde sunt respectate coduri de reguli mai mult prin constrangere si pentru obtinerea unor beneficii imediate si disproportionate in raport cu efortul depus – cum ar fi de exemplu furtul, in toate formele lui).

Intre deficitul de maturizare psihica si psihopatologie e o granita foarte subtire. Psihopatologia apare atunci cand persoana cu deficit de maturizare descopera ca se poate despagubi pentru deficienta sa prin răutate, sau atunci cand incearcă să-şi satisfacă nevoile primare, sociale, in mod necinstit, prin parazitări şi jocuri psihologice (manipulare cu sau fara agresivitate).

Diverse metode psihoterapeutice, printre care analiza tranzactionala, sustin ca in deficitul de maturizare dobandit, in spatele fiecarei deficiente de comportament, stau decizii inconstiente timpurii, luate in mica copilarie, aceste decizii facand parte din procesul de adaptare la mediul familial nesigur, traumatizant (Robert Goulding - Schimbind vieti prin terapia redeciziei, pag.18). Constientizarea acestor decizii, schimbarea lor, face parte din procesul de vindecare/maturizare/crestere personala. Nu intotdeauna prin psihoterapie se poate obtine "restitutio ad integrum".


Referinţe

PSIHOLOGIA PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALE - MONICA AVRAMESCU
Schimbind vieti prin terapia redeciziei - Robert Goulding

Aceasta postare a fost editata de Steinbrenner: 27 August 2010 - 10:13 PM