Contact
Facebook
Twitter
RSS
Cine are în această lume curajul
De a se ruga pentru cadoul iubirii divine,
a cărei cea mai mică manifestare
când adie în minţile marilor înţelepţi
îi face să uite de fericirea mântuirii (eliberării din lumea materială)?
De aceea rugăciunea mea către Tine este aceasta:
fă-mă să îmi doresc o asemenea iubire divină (prema)
şi fă ca această dorinţă să crescă tot mereu
în această lume, viaţă după viaţă.
Acei înţelepţi, ancoraţi în realizarea de sine, care experimentează direct fericirea eliberării, devin imediat indiferenţi faţă de ea, la simpla venire în contact cu sămânţa iubirii divine din care doar o fracţiune infimă a germinat.
Ce persoană poate fi atât de cutezătoate în această lume, pentru a se ruga pentru o asemenea comoară?
De aceea eu mă rog numai, ca totdeauna, în toate vieţile mele, să am marea sete şi entuziasmul pentru a atinge acea mare comoară, să uit de orice altceva, şi să-mi fie sete de ea, aşa cum un peşte scos din apă moare să se întoarcă din nou acolo, sau aşa cum pasărea cataka este însetată după apariţia norului, sau cum pasărea cakora caută razele lunii.
Brahma-ananda este numele dat plăcerii pe care transcendentaliştii o gustă în momentul mântuirii sau eliberării, prin realilzarea identităţii spirituale universale.
Această plăcere este atât de lăudată de cei ce au experimentat-o, spunându-se că ea face ca orice plăcere lumească, să pară nesemnificativă, chiar şi aceea de a deveni regele pământului sau prima fiinţă din univers, Brahma, creatorul universului material.
Totuşi această brahma-ananda devine ea însăşi nesemnificativă pentru cei care au avut fericirea de a obţine, chiar şi cea mai neînsemnată urmă a parfumului iubirii divine pentru Cel Atoate Atrăgător – Krişna prema. De aceea prema este scopul final al vieţii sau prayojana-tattva.
Există nenumărate varietăţi ale iubirii divine, dar şi o mare diferenţă în cantitatea iubirii aflată în diferitele persoane.
În conformitate cu comentariile lui Vişvanatha Cakravarti referitoare la varietatea eroinelor aflate într-o relaţie de iubire cu Personalitatea Supremă, descrise în lucrarea lui Rupa Gosvami, intitulată Safirul Înflăcărat (Ujvala-nilamani), acesta spune că există patru cantităţi de iubire:
1. atomică, în sufletele condiţionate de natura materială, în care gustul pentru serviciul devoţional (bhakti) nu s-a dezvoltat. Prema este de-abia detectabilă, şi de aceea revelarea Domnului faţă de astfel de persoane este aproape inexistentă.
2. comparativ substanţială, în sufletele care sunt conştiente de măreţia şi opulenţele Domnului, suflete care au trecut de bariera luminii divine, ce înconjoară lumile spirituale, şi au pătruns în Vaikuntha, lumea spirituală a măreţiei şi opulenţei Domnului.
3. măreaţă, în sufletele care sunt mai mult interessate în dulceaţa (madhurya) Domnlui, decât în măreţia şi opulenţele Acestuia, suflete care trec dincolo de Vaikuntha intrând în lumea intimă a Domnului, lumea relaţiilor intime, Vrindavan, unde Domnul consimte să se lase în grija devoţilor săi intimi, fiind El Însuşi controlat de iubirea acestora.
4. deosebit de măreaţă, în Radha, iubita intimă eternă a Domnului, care-l controlează pe Acesta în cea mai mare măsură.
Puterea iubirii Radhei a fost eulogizată în cartea Prema samputika „Cutia giuvaerurilor iubirii divine”:
Aşa cum un leu puternic înfrânge mulţi elefanţi
Şi apoi devine hrănit şi se întăreşte prin aceasta,
La fel şi iubirea divină, când e deosebit de măreaţă,
Învinge orice obstacole care se află în faţa acesteia,
Fie că ar proveni din lumea aceasta sau din următoarea,
Din partea duşmanilor sau a membrilor propriei familii,
Din cauza propriului corp (necontrolat) sau a lucrurilor relaţionate cu acesta,
Sau chiar şi din cauza Celui Drag,
Care El Însuşi este obiectul iubirii.
Chiar dacă aceste obstacole ar deveni la fel de imense ca muntele universal Meru,
Iubirea Divină le va înfrânge
Şi înfrângându-le
Va deveni mai puternică şi mai vitală.
Iubirea Divină este esenţa energiei interne a lui Krişna, care este cunoscută ca ananda sau hladini, energia extazului divin.
Această energie manifestându-se în diferite tipuri de devoţi, apare sub forma a patru tipuri de sentimente dominante, cunoscute ca
- iubire dominată de sentimentul servitudinii – dasya rasa
- iubire dominată de sentimentul prieteniei – sakya rasa
- iubire dominată de sentimentul parental protector – vatsalya rasa
- iubire dominată de sentimentul erotic al îndrăgostiţilor – madhurya rasa.
Iubirea erotică faţă de Cel Atoate Atrăgător este numită iubire dulce (madhura rati) pentru că este cea mai plăcută dintre toate sentimentele devoţionale.
Iubirea erotică divină este de trei feluri:
- comună (sadharani rati)
- cu compromisuri (samanjasa rati)
- competentă (samartha rati)
Cea din urmă este cea mai ... perfectă (toate tipurile de iubire sunt stadii ale atingerii perfecţiunii), ea fiind sursa celui mai perfect tip de activitate devoţională divină: kama-rupa bhakti – bhakti a cărui sursă este sentimentul erotic al îndrăgostiţilor.
Aştaka spuse:
-Capabil de a asuma orice formă pe care ţi-ai dorit-o, ai trăit timp de un million de ani în grădinile lui Nandana. O cel mai de seamă dintre cei ce au înflorit în Krita-yuga (epoca bunătăţii şi a virtuţii), din ce cauză a trebuit să părăseşti acea regiune (paradisiacă) şi să vii aici?
Yayati răspunse:
-Aşa cum neamul, prietenii şi rudele îi părăsesc, în această lume, pe cei care şi-au pierdut averea, la fel şi în lumea paradisiacă, fiinţele cereşti, avându-l ca şef pe Indra, îl părăsesc pe cel care şi-a pierdut
Virtutea.
Aştaka spuse:
-Sunt foarte curios să aflu, cum este posibil ca în lumea paradisiacă, să-ţi pierzi virtutea.
Te-aş ruga de asemenea să-mi spui, oh rege, ce lumi paradisiace pot fi atinse, şi prin ce fel de activităţi. Ştiu că eşti familiarizat cu actele şi cunoaşterea marilor fiinţe."
Yayati răspunse:
'O fiinţă pioasă, cei ce-şi expun propriile merite, sunt condamnaţi să sufere în iadul pământean numit Bhauma. Deşi cu adevărat emaciaţi, ei par să crească pe pământ (sub forma fiilor şi nepoţilor lor, născându-se în propria familie) numai pentru a deveni mâncare pentru vulturi, câini şi şacali.
De aceea, acest viciu, trebuie să fie în mod deosebit cenzurat şi reprimat.
Ţi-am spus tot; ce altceva să mai spun.
Aştaka spuse:
Când viaţa se termină la o anumită vârstă, vulturii, păunii, insectele şi viermii mănâncă corpul uman. Atunci unde mai trăieşti? Şi cum mai vii înapoi la viaţă? Nu am auzit de nici un iad care să se numească Bhauma pe pământ!'
Yayati răspunse:
-După disoluţia corpului, intri în pântecul mamei şi stai acolo într-o formă indistinctă. De îndată ce ai o formă distinctă şi vizibilă, reapari în lume şi păşeşti pe suprafaţa pământului. Acesta este pământul-iad (Bhauma) unde cazi, pentru că nu iei în considerare terminarea propriei existenţe materiale şi ca atare nu acţionezi pentru emanciparea spirituală. Unii trăiesc 60000 iar alţii 80000 de ani în lumile paradisiace, şi apoi cad. Şi după ce au căzut, sunt atacaţi de anumiţi Rakşasas, sub forma propriilor fii, nepoţi şi alte rude, care le distrag atenţia şi inima de la propria emancipare spirituală.
Aştaka întrebă:
-Pentru ce păcate sunt atacate fiinţele ce cad din lumile paradisiace (materiale) de către aceşti groaznici Rakşasa groaznici cu dinţi ascuţiţi? De ce nu sunt pur şi simplu anihilate? Cum intră din nou în pântecul unei mame, şi sunt dotaţi cu simţuri?
Yayati răspunse:
După ce a căzut din lumile paradisiace, fiinţa devine o substanţă subtilă (minte, inteligenţă şi fals ego), ce locuieşte în apă. Ea devine sămânţa vitală. Intrând în pântecul mamei şi în perioada propice, dezvoltă un embrion şi apoi viaţă vizibilă, asemenea fructului din floare. Intrând în copaci, plante, şi alte substanţe vegetale, apă , aer, pământ şi spaţiu (eter) o astfel de sămânţă apoasă asumă cu timpul şi forme de patrupede sau forme de bipede. Acesta este cazul cu toate fiinţele pe care le vezi.
Aştaka spuse:
-O spune-mi, te întreb pentru că am propriile-mi îndoieli. O fiinţă care a primit o formă umană intră în pântecul mamei în propria-i formă umană (anterioară) sau într-altă formă? Cum este de asemenea posibil să achiziţioneze o formă distinctă şi vizibilă, ochi şi urechi şi o conştiinţă? Întrebat de mine, oh, explică toate acestea, oh tu cel ce eşti familiarizat cu actele şi cunoaşterea marilor fiinţe.
Yayati răspunse:
-Conform meritelor propriilor fapte, fiinţa intră într-o formă subtilă în sămânţa care este implantată în uter, fiind atrasă de forţele al căror scop este renaşterea. Apoi dezvoltă acolo un corp de-a lungul tmpului; mai întâi din esenţa subtilă.
Aştaka întrebă:
-După moarte corpul este ars (procedeul vedic standard), sau este distrus într-alt mod de natura materială. Fiind astfel distrus, care este principiul, după care un corp primeşte din nou viaţă?
Yayati răspunse:
-O leu printre regi, o persoană care moare ia o formă subtilă (corp subtil alcătuit din Falsul Ego, Minte şi Inteligenţă); şi reţinând conştiinţa actelor sale, ca într-un vis, intră imediat într-o altă formă, cu o viteză mai mare decât cea a aerului.
Cel virtuos atinge o poziţie superioră, iar cel dedat viciului atinge o formă inferioară de existenţă. Cel vicios devine vierme sau insectă. Cred că nu e nevoie să spun mai mult, o tu, cel cu suflet măreţ şi pur!
Ţi-am vorbit despre modul în care fiinţele ce ating o formă embrională sunt născute, cu patru picioare, cu şase picioare, sau altele cu mai multe picioare. Ce ai vrea să mă mai întrebi?'
Aştaka spuse:
-O tată, cum este posibil să atingi acele regiuni superioare, de unde nu te mai întorci într-o viaţă pământeană? Este acest lucru posibil prin ascetism sau prin cunoaştere? De asemenea cum este posibil să atingi regiunile fericirii (paradisiace)? Întrebat de mine, te rog răspunde pe deplin.'
Yayati răspunse:
-Cei înţelepţi spun că există şapte porţi prin care poţi fi admis în paradis.
1. Ascetismul
2. Bunăvoinţa
3. Pacea interioară (liniştirea minţii)
4. Controlul de sine
5. Modestia
6. Simplitatea
7. Mila faţă de toate fiinţele.
Cei înţelepţi spun că o persoană poate pierde toate meritele datorate acestor calităţi, ca o consecinţă a vanităţii (trufiei, îngâmfării).
Cel care datorită faptului că a acumulat cunoaştere, se consideră învăţat,
Şi cu ajutorul cunoaşterii sale distruge reputaţia altora, nu va atinge niciodată regiunile fericirii veşnice.
Acea cunoaştere nu-l face competent pe posesorul acesteia de a atinge regiunea Brahman.
1. Studiul (ştiinţei spirituale),
2. gravitatea,
3. venerarea în prezenţa focului (sacru), şi
4. Ceremonia Sacrificială,
Sunt cele patru activităţi ce îndepărtează orice frică.
Totuşi când acestea sunt amestecate cu vanitatea, aceste activităţi sunt cauze ale fricii.
Cel înţelept nu devine niciodată exuberant, când primeşte onoruri, şi nici nu se lamentează când este insultat.
Pentru că de fapt doar cel înţelept îl venerează pe cel înţelept,
cel rău nu acţionează niciodată ca cel virtuos.
„Am dat atât de mult
Am executat atât de multe sacrificii
Am studiat atât de mult
Am ţinut atât de multe jurăminte de austeritate”-
O astfel de vanitate e sursa fricii.
De aceea nu trebuie să ai niciodată astfel de sentimente
Cei învăţaţi, care acceptă ca singurul lor sprijin doar energia spirituală (Brahman) care e neschimbabilă şi de neconceput, facând să curgă binecuvântări peste o persoană virtuoasă ca tine, se bucură de pacea perfectă aici şi în viitor.
