Contact
Facebook
Twitter
RSS
Preferand singuratatea sau poate ca nu, preferand, poate, umbra si adierea unui vanticel, statea singur el - trandafirul "trandafirul". Nu a ales el nici ora , nici timpul, nici locul. Pur si simplu a aparut cand a "trebuit" sau ...poate ca nu! Nu el a ales curtea "curtea" , nu el a ales culoarea "culoarea" , poate doar mirosul, dar nici macar atat. Poate, totusi a ales, cum sa creasca sau mai bine spus cum sa se ofileasca " ofileasca". Mai devreme sau mai tarziu, cu voia sau fara voia lui. A ales sa fie drept sau stramb "stramb", a ales sa fuga de ochii curiosi si sa se arate celor care intradevar merita.
A ales singuratatea pentru ca langa ceilalti si-ar fi pierdut maretia, stralucirea sau poate a ales asa , pentru ca langa ceilalti nu puteaa inflori "inflori" asa cum ar fi vrut.
A fost un boboc "boboc", a invatat sa pastreze si sa foloseasca ceea ce-i era de folos, din jur; incet incet a aparut singuraticul si frumosul trandafir. Acum, este inca acolo, singur, ferindu-se de ochii curiosi. Eu il vad si il admir...si-mi doresc sa-l zaresc zi de zi , pentru ca e atat de frumos, atat de singur, dar, probabil, foarte "fericit".
Unii dintre noi, prefera sa fe singuri, uneori... sau se simt singuri si atunci cand sunt cu cineva, pentru ca sufletul lor si sentimentele lor au ramas , in trecut, la cel/cea care i-a "furat" inima. Poate ca inima i-a fost inapoiata celui care a daruit-o , din INIMA, dar, ea nu mai e intreaga! Intotdeauna ...particele din inima se pierd...cu sau fara voia noastra!
Nu noi alegem cand sa ne nastem, unde sa ne nastem, unde sa crestem. Noi ...alegem cum sa traim, atunci cand ne luam viata, la o scurta sau lunga...plimbare!
