Din timp in timp, toti ne-am gandit "ce fericit as fi daca as avea aia/daca as face aia". Si am ajuns sa le avem, sau sa le facem. Si am constatat ca de multe ori nu am fost fericiti asa cum aveam impresia. Toti cunoastem oameni care au poate ceea ce am vrea noi sau fac ceea ce am vrea noi, dar se tot vaita sau, chiar si daca nu se vaita, se vede ca sunt nefericiti din atitudinea lor.
Deci, fericirea sau absenta ei sunt strict determinate de psihic ?
Ce ne face nefericiti ? De ce ne vine greu sa recunoastem si aruncam cu motive false in cei care ne intreaba, dar, si mai grav, in noi insine ?
Va rog corectati titlul ca iar m-am grabit