[Sărmăluţa]

gisella ., la Jul 30 2010, 03:33 PM, a spus:

odată era să mă calce salvarea . pff. ar fi fost culmea culmilor: cauza decesului, călcată de salvare.

Asta e culmea norocului

[Cazzone]

Eu am avut 3 cred, sa incepem in ordine crescatoare[la nivelul gravitatii] :

1)Se sapau niste santuri la tara ,nu stiu ce legatura aveau se puneau niste tevi ceva in genul , eu eram mai mic si ma bateam cu bulgari de pamant cu niste baieti mari[defapt eu aruncam in ei ) cautam cafteala] apoi cum ianintam cu spatele am picat in santu ala cu capu de tevi , mi lam spart , miam luxat mana si am ramas inconstient , apoi baietii mau scos de acolo , eu dormeam nu stiu ce a fost, si mam trezit in pat langa mama .
2)Am mers cu prietenii la un lac unde sa ne scaldam si noi , plouase mult, deci erau curenti puternici , bun am intrat toate bune ,cand merg undeva era apa pana la brau , si mi se parea o joaca dar uite ca nu puteam iesi curentul era asa de puternic incat ma dadea in spate, am avut noroc de un baiat de 20 de ani, care a venit si ma scos din acel curent [eu nici sa inot nu stiam deci eram ca si mort daca nu era el]
3)Eram cu bicicleta la tara, o bicicleta simpla cu 2 viteze incet si foarte incet. Am vrut sa traversez, si am observat ca se apropie un jeep negru, dar era la o distanta mare, eu mi-am zis : aaa pai trec de 5 ori pana vine , si uite ca jeepu nu a claxonat nu nimic si ma izbit , eu nu am patit absolut nimic ,rula cu 136 de km/h ,[asta a stabilito politia pt ca se blocase acul acolo sau ceva de genul dar oricum rula cu viteza foarte mare ] , cum spuneam ma izbit , ma aruncat intr-un sant cu toacla peste mine, jeepul sa rostogolit si a zburat intro curte unde se jucau 2 copii :| fetita are boala copiilor acum, iar baiatul nu isi poate misca mana...ma simt ca un gunoi pt ca , este jumatate vina mea...
Dar eu am povestit evenimentele...

[Naeema]

Vreo doo asa, una mai cumpanoasa decat ailalta. Gata ajunge, orice cumpana pe viitor va fi respinsa. Sa apeleze la alte ghisee ca la mine sa inchis pravalia.

[Melodyqna76]

Trei cumpene mari.
Doua legate de sanatate, accident, operatii complicatii etc (m-am refacut complet) si una provocata de mine (din naivitate, slabiciune , prostie), pentru care inca mai platesc tribut!

Da, si eu astau pavaza la intrare. Nici o cumpana nu mai are libera trecere la mine!

[Fiero]

Multe. Uhhhh!
Pe la vreo 2 ani am fugit din fata blocului cu dorinta de a explora lumea , pe la 4 era sa mananc niste chestii otravite, pe la 5 era sa ma calce o masina cand am traversat strada aiurea, tot la 5 ani am cazut din pod, zgariata de o mata (am vrut sa vad cum fata si era sa ma ia in coarne un berbec,) pe la 19 m-am hotarat sa ma sinucid (habar n-am nici acum cum de nu mi-a iesit), la 28 era sa mor din cauza unei crize de astm, la 29 am dat nas in nas cu moartea cand am nascut prima oara, la 39 eram pe cale sa-mi pierd slujba.
Astea sunt cele pe care mi le amintesc.

[Victor Apostu]

peter bahuczki, la 26 July 2010 - 01:08 PM, a spus:

Voi ce cumpane ati avut?

Cred ca pentru mine cumpana a fost una mare la 43 de ani, cand am ramas pur si simplu singur. Intr-un singur an calendaristic prima data au murit: 1) taica-meu. Bolnav, spital, externat, simtit rau, ajung acasa la parinti din intamplare, salvarea nu vrea sa-l ia, scandal cu ei, cu maica-mea, l-au luat, in fine, in 2 zile a decedat. Asta dupa ce l-am plimbat un an prin spitale, pierdut servici, etc. Ancuta, sotia mea a fost singura cu care m-am putut intelege in perioada aceea, restul parca erau apucati de streche. 2) Ancuta. O colega de-a ei de servici conducand masina ei in care ne aflam noi (rar mergeam cu alta masina decat a noastra...ceasul rau...) face un accident, Ancuta moare pe loc, eu ajung in spital.A durat o vreme sa-mi revin. Aveam o afacere, s-a dus in cap. Un necaz nu vine singur. Partaj(noi n-aveam copii) executari silite, afacerea mea in cap, pierd si job-ul. Inundat de adrenalina incerc sa-mi pastrez calmul, sa judec limpede, fac multa miscare si incerc sa-mi menajez fizicul si psihicul. Dormeam foarte putin si m-am reapucat de fumat. Totusi fac zilnic miscare, si nu putin. Procese, alt job, acte, succesiuni, neitelegeri, se schimba tot anturajul. Din momentele acelea cu multe rude nu mai tin deloc legatura. 3) Maica-mea. In ajun de sarbatori vin sa-i fac o vizita, dar nu-mi deschide nimeni usa. Ciudat, de regula nu iese dupa lasarea intunericului, mai nou eu ii faceam toata aprovizionarea. O strig-nimic. Ma hotarasc sa sparg usa. Intru in casa, erau stinse toate luminile. Aprind becul pe hol, intru in bucatarie...in semiintuneric vad pe jos ceva ce am crezut ca-i treningul ei picat din cuier...dar cand am aprins lumina...era ea, pe jos langa aragaz. 112...declaratii...constatare...Infarct de miocard..venit rudele...inmormantare. Una peste alta, 2010 a fost un an HORROR in sensul brut al cuvantului. Sigur, tot felul de trante si aventuri am mai avut, dar astea s-au constituit intr-o cursa de rezistenta si de uzura pe o perioada apreciabila de timp. Evident, procesele legate de accident inca sunt pe rol...Dar apreciez ca mai greu decat in 2010 nu-mi va fi poate decat in proximitatea mortii. Sau poate nici atunci.