[Nemo!]

Jules Renard isi povesteste in cartea "Poil de carotte" (in romaneste "Morcoveata") copilaria sa ingrozitoare, cu umor si cu o umbra de tristete. Se pare ca parintii erau narcisisti, agresivi si simteau nevoia sa-si defuleze pulsiunile pe cineva. Pe cine daca nu pe copilul lor, care e slab, neajutorat, mereu la indemana, si nu poate riposta? Daca s-ar opune, ar fi considerat needucat, obraznic, si sub pretextul educarii corecte ar fi snopit in bataie. Interesant e si faptul ca se intampla des in astfel de familii ca doar unul din copii sa sufere persecutii, neglijare si jigniri, ceilalalti copii fiind feriti, ba chiar luati partasi la hartuire! Nu ca ei ar fi iubiti cu adevarat, ci doar li se ofera o recompensa pt. a inchide ochii la nedreptate si pt. a lua parte la ea. Sora si fratele lui Morcoveata sunt complici activi in jocurile manipulatoare si agresive ale parintilor contra copilului cel mic, stigmatizat pe motiv ca e roscat si galbejit la fata. Acesta e socotit sursa tuturor problemelor din casa, joaca rolului tapului ispasitor care descarca impulsurile agresive ale familiei si readuce coeziunea in aceasta.

Daca un astfel de copil are o fire moale poate ajunge depresiv, suicidar, bolnav. Daca are o fire puternica, sfidatoare, poate ajunge infractor, criminal, hot, antisocial, sociopat, manipulator al femeilor, etc.

Morcoveata insa are o fire iertatoare, naiva, buna la suflet, si reuseste sa minimalizeze efectele devastatoare ale agresarilor prin glume si nepasare. Mai are si avantajul ca creste la tara, unde poate evada in natura, sa guste putina libertate (un copil agresat care creste in apartament nu are unde fugi). Alt avantaj ar fi acela ca are un model de bunatate in afara familiei, naşul sau, care se poarta frumos cu el. Alice Miller spune ca e necesar ca sa exista macar o astfel de persoana in formarea copilului, altfel acesta va deveni antisocial. Hitler nu a avut nici macar o singura persoana care in perioada copilariei sa se poarte frumos cu el (nici mama lui nu l-a ajutat sau iubit realmente). Naşul lui Morcoveata e mirat de rautatea parintilor acestuia: "Daca eu as avea o maimuta, as linge-o si-n dos, numai sa fie copilul meu. Dar eu nu pot avea copii, iar ei..."

Nu e de mirare ca Morcoveata isi descarca pulsiunile agresive pe animale. Impusca o pisica, vrabii, omoara o cartita, etc. Daca nu s-ar fi descarcat ar fi innebunit sau s-ar fi sinucis. Solutia ar fi sa se stopeze agresiunea perpetua din aceste familii narcisiste, dar asta deocamdata ramane la stadiul de utopie.

Cand Morcoveata ajunge la internat, ii scrie tatalui scrisori pline de exuberanta, buna credinta si naivitate, la care tatal raspunde mereu cu cinism si indiferenta emotionala. Intr-una ii cere tatalui sa-i cumpere doua carti, Voltaire si Rousseau. Tatal ii raspunde ca sunt prea scumpe, si daca vrea sa citeasca, n-are decat sa-si scrie carti si apoi sa le citeasca. Asa a ajuns Morcoveata scriitorul Jules Renard, celebru in toata lumea. Un mecanism de aparare numit sublimare, trecerea pulsiunilor si traumelor in arta si detasarea fata de ele. Cititi cartea, chiar daca ati citit-o in copilarie, fiindca acum veti citi cu alti ochi. Veti fi atenti la detaliile prin care e descrisa o familie narcisista. Si veti sti sa va feriti de asta in viata.

http://www.scribd.co...ard-Morcovea-12

http://www.scribd.co...ard-Morcovea-22

Aceasta postare a fost editata de Kosmotro: 26 July 2010 - 11:48 AM

[Hypathia]

Kosmotro, la Jul 26 2010, 11:46 AM, a spus:

Se pare ca parintii erau narcisisti, agresivi si simteau nevoia sa-si defuleze pulsiunile pe cineva. Pe cine daca nu pe copilul lor, care e slab, neajutorat, mereu la indemana, si nu poate riposta? Daca s-ar opune, ar fi considerat needucat, obraznic, si sub pretextul educarii corecte ar fi snopit in bataie.

Nu inteleg de ce astfel de familii disfunctionale nu-si iau un caine pe care sa-si descarce toate pulsiunile. Am observat cazuri in care acest truc a functionat. Da, o incaseaza saracul animal, dar mai bine incaseaza el decat un copil, care va ajunge mai apoi cu probleme mari, de toate felurile, distrus pe viata daca nu constientizeaza ce i s-a intamplat, poate chiar un pericol pentru societate. Daca nu poti stopa agresiunea acestor familii, macar o poti redirectiona, diminuandu-i efectele.

Kosmotro, la Jul 26 2010, 11:46 AM, a spus:

Sora si fratele lui Morcoveata sunt complici activi in jocurile manipulatoare si agresive ale parintilor contra copilului cel mic, stigmatizat pe motiv ca e roscat si galbejit la fata.

Fratii prefera sa atace decat sa fie atacati, e de inteles. Poate orice copil (psihic fragil, lipsa de discernamant, lipsa de aparare, spirit de autoconservare) ar alege asta decat sa o incaseze si el.

Kosmotro, la Jul 26 2010, 11:46 AM, a spus:

Morcoveata insa are o fire iertatoare, naiva, buna la suflet, si reuseste sa minimalizeze efectele devastatoare ale agresarilor prin glume si nepasare.

In acest caz umorul este un mecanism de aparare. E interesant cum a putut acest copil sa lupte singur impotriva tuturor prin glume. Ce puternic a putut sa fie daca a ales sa nu se retraga, infrant, ci sa lupte prin glume si nepasare.
Pare interesanta cartea, sigur o voi citi.

[Nemo!]

Ligia1, la Jul 26 2010, 01:44 PM, a spus:

Nu inteleg de ce astfel de familii disfunctionale nu-si iau un caine pe care sa-si descarce toate pulsiunile. Am observat cazuri in care acest truc a functionat. Da, o incaseaza saracul animal, dar mai bine incaseaza el decat un copil, care va ajunge mai apoi cu probleme mari, de toate felurile, distrus pe viata daca nu constientizeaza ce i s-a intamplat, poate chiar un pericol pentru societate. Daca nu poti stopa agresiunea acestor familii, macar o poti redirectiona, diminuandu-i efectele.

Familia lui Morcoveata avea un caine, Pyram. Probabil ca un caine e plictisitor pt un narcisist, pt ca are reactii previzibile, nu ca un copil care vorbeste si ofera o interactiune cu nuante nesfarsite.
Si caine poate chiar musca rau, ca riposta, pe cand un copil poate fi docilizat prin bataie mai usor, si nu poate sa-ti faca rau.
In foarte rare cazuri agresiunea parintilor a fost returnata direct de catre copii, cand acestia au mai crescut si au fost in stare sa riposteze direct. Copiii prefera sa se razbune pe altii, alti copii, sau animale, sau obiecte.
Pentru un parinte narcisist poate fi frustrant ca acel animal de companie "nu intelege", adica nu poate fi dresat total ca un copil care "intelege", internalizeaza directivele si poruncile.
Si un copil poate fi un animal de companie dresat mult mai funny, nu?
Cam asa gandeste un parinte narcisist.

Citate din carte: Mama lui Morcoveata declara in fata vecinilor, dupa ce copilul a facut o traznaie (de fapt vina e a ei), ca sa arate public ca e generoasa si nu-l va bate: "De nu mi-ar fi asa drag, l-as fi omorat pe loc".
Morcoveata: "Nu oricine poate fi orfan".

Aceasta postare a fost editata de Kosmotro: 26 July 2010 - 01:37 PM

[luminos1]

am descarcat-o, am incercat sa o citesc, dar, ...doare, nu stiu de ce doare tare cind citesc
am inchis si deschis de citeva ori, am zis ca poate mi se pare
am incercat mai multe pasaje, toate inspira acelasi lucru, durere, ca un pumn zdravan in plex
ar putea fi destul de educativa pentru cei care inca sufera ca au fost tratati rau in copilarie, si sufera de tot cortegiul de traume la virste adulte
si nu narcisism imi inspira parintii lui ci rautate pura, in starea ei cea mai pura

[Nemo!]

luminos1, la Jul 26 2010, 04:16 PM, a spus:

am descarcat-o, am incercat sa o citesc, dar, ...doare, nu stiu de ce doare tare cind citesc
am inchis si deschis de citeva ori, am zis ca poate mi se pare
am incercat mai multe pasaje, toate inspira acelasi lucru, durere, ca un pumn zdravan in plex
ar putea fi destul de educativa pentru cei care inca sufera ca au fost tratati rau in copilarie, si sufera de tot cortegiul de traume la virste adulte
si nu narcisism imi inspira parintii lui ci rautate pura, in starea ei cea mai pura

Luminos, inteleg ca doare. Poti sa eviti multe greseli in educarea copiilor tai daca o citesti. Sau sa iei pozitie cand vei vedea niste copii tratati altfel. Daca te doare, zic ca e semn de sanatate.

Ligia, revenind la problema cu cainele. De ce nu-si iau caini acesti parinti narcisisti, si sa-si protejeze copilul, daca stiu ca au probleme cu iritabilitatea? Unii chiar fac asta. Sacrificiile de animale au aparut in antichitate, zice antropologul Rene Girard, tocmai pentru a preveni varsarea furiei pe copii. Cand era enervat de copii, tatal irascibil mergea si taia un animal ca sa-si descarce pofta de sange, iar copilul scapa cu viata. Cu timpul aceste sacrificii animale s-au ritualizat, si s-au integrat in cadrul religiilor institutionalizate.

Probabil ca si azi sunt unii parinti care inteleg ca EI au o problema si isi varsa nervii pe caini ca sa isi protejeze copiii de efecte nocive. Dar cei ce nu inteleg ca ei au probleme cu nervii, si proiecteaza vina pe copii? Aceia vor continua jocurile nocive.
Mai este si o alta chestie. Parintele narcisit mai are ego-ul ranit dupa o viata intreaga in care a trebuit sa dea cu capul de esecuri, de narcisismele altora mai tari decat ale lui, etc. Cum sa-si pastreze intacta imaginea buna despre sine?
Simplu: coborand-o pe a copilului. Il face prost, ca sa se simta el destept. "Nu face pe desteptul cu mine!" sau "Desi ai facut mai multa scoala ca mine, cum poti sa spui asemenea prostie". Daca copilul e mai frumos, ii taie pletele, il poceste.
Daca copilul e mai inteligent, il ridiculizeaza. Nu conteaza ca el se va contrazice de la o zi la alta, sau de la o fraza la alta.
Exemplu:
Tatal lui Morcoveata il mustra ca de ce se ia dupa lume, cand "lumea e nimeni" (toti sunt prosti in afara de mine). Il batjocoreste ca de ce nu gandeste cu mintea lui, de ce nu are idei personale.
A doua zi, Morcoveata vine cu idei personale ft profunde, si face o demonstratie logica in fata tatalui si fratilor (tatal se simte amenintat in public pe piedestalul sau).
Asa ca isi bate joc de el ca de se crede destept. "Te crezi mai destept ca mine? Poate primesti un sut in fund, cum am primit eu de la tatal meu cand eram copil si aveam idei personale".
Asa ca Morcoveata intelege ce sunt ideile personale: idei pe care trebuie sa le tii NUMAI pt tine, altfel risti o bataie.
Asa se poate strivi si opri din evolutie un copil.
Parintele narcisist se simte amenintat de copil vivace, zglobiu, liber, cult, deschis, etc, si simte ca daca va excela copilul in ceva atunci el va fi automat degradat.

Si daca ne uitam la subtilitatea cu care tatal lui Morcoveata l-a umilit, gandeste-te ca n-ar fi obtinut niciodata aceleasi delicii de exercitare a puterii, controlului si "desteptaciunii" cu un caine, pt ca un caine nu dialogheaza si nu poate fi adus la tacere prin cateva sofisme asa cum un copil poate. Deci e mult mai savuros pt unparinte narcisist sa isi exercite rafinamentele pe un copil.

[Un_gand]

Kosmotro, la Jul 26 2010, 12:46 PM, a spus:

Daca un astfel de copil are o fire moale poate ajunge depresiv, suicidar, bolnav. Daca are o fire puternica, sfidatoare, poate ajunge infractor, criminal, hot, antisocial, sociopat, manipulator al femeilor, etc.

Eu am avut o copilarie asemanatoare dar nu ma incadrez in mod cert in nici una din categorii sau cred ca am cate putin din ambele in sensul de depresie/agresivitate uneori, cu tendinta spre depresie dar asta am dedus eu. In general iert si uit si asa am mers mai departe ca doar suntem oameni si cu bune si cu rele si sunt un gen optimist. Pe mine intotdeauna m-a salvat Dumnezeu, de cand am fost copil am avut credinta si daca sunt sigura de ceva sunt sigura ca Dumnezeu exista. Respect convingerile fiecarui om si nici nu pot sa spun de ce sunt asa sigura, singurul lucru cert pe care il stiu este faptul ca asa am simtit mereu. Si cat de greu mi-a fost, si inca si acum, dar datorta credintei nu mi-a trecut prin cap sinuciderea nici macar nu mi-a venit vreodata ideea asta. Nu am nici o parere despre sinucidere nici buna nici rea ca nu pricep nimic, parca ar fi iluzionism si totusi se intampla. N-am citit toata Biblia, mai mult din Noul Testament, am vazut si filmele cu Isus dar oricum eu nu-mi aduc aminte sa fi citit/vazut ceva despre sinucidere lasat de Dumnezeu.
Cat despre agresivitare, mi-a fost inhibata de mica la orice manifestare prin pedepse. De aceea nu pot fi agresiva pentru ca ma simt foarte rau ( daca ati vazut Portocala mecanica intelegeti si mecanismul). Asta nu inseamna ca un om ca mine n-ar putea deveni agresor si sunt constienta ca as putea fi destul de violenta poate ca descarcare a tuturor frustrarilor.
Stim ca si depresivii si criminalii se sinucid , dar ca cei din urma nu sunt asa de analizati in acel moment, nu este o asa mare diferenta intre ei ca mediu de origine sau copilarie, doar de conjunctura ( asa cum este explicata aici pe forum relatia agresor-victima). Am intalnit o data un agresor destul de rau si pentru ca nu sunt agresiva a crezut ca sunt victima In final mi-a zis ca sunt ciudata, dar oricum nu sunt o victima . Bineinteles ca a continuat pentru ca a crezut ca sunt agresor. E greu sa faci oamenii sa inteleaga ca n-ai treaba cu nimeni mai ales ca daca nu esti agresiv din start te considera victima, daca nu cedezi sa fii victima inseamna ca esti agresor prefacut si tot te provoaca. E greu sa rezisti sa nu intri in una din categoriile din citat si sa nici nu-ti plesneasca inima, sa-ti vezi pur si simplu de treaba ta si sa-i intelegi si sa-i ajuti, sa nu joci jocuri psihologice dar sa iesi din ele fara sa te simti umilit si fara sa-i umilesti. Pentru mine e clar, doar Dumnezeu ma ajuta sa trec prin viata, sa inteleg si sa am si un suflet senin pentru ca el ne iubeste pe toti asa cum suntem iar eu sunt un simplu om. Nu stiu ce sa zic, dintr-o astfel de familie e intr-adevar greu sa iesi si sa rezisti apoi.

Aceasta postare a fost editata de Un_gand: 26 July 2010 - 11:31 PM

[Hypathia]

Am citit cartea si a meritat, mai ales ca lectura merge usor. Cartea are desene si pare a fi pentru copii. Si chiar imi amintesc vag ca am rasfoit-o cand eram mica intr-o vacanta la bunici, dar tot ce am inteles din ea a fost „hai sa vedem ce ispravi a mai facut Morcoveata”. In sensul asta mi se pare ca seamana cu „Micul print”, pare a fi pentru copii, dar e mai mult pentru adulti.
Oare daca Morcoveata ar fi avut o infatisare banala, ar mai fi fost tapul ispasitor al familiei? Mai ales pt ca era mezinul si de obicei acestia sunt mai indragiti. Mi s-a parut ca se simtea mai aproape sufleteste de tata decat de mama. Tatal a fost cel caruia i-a destainuit ca nu o iubeste pe mama. Prima lui revolta a fost impotriva mamei. Tatal mi s-a parut cinic si ironic, in schimb mama e intruchiparea ipocriziei si a rautatii: „Mama: Morcoveata, raspunde cand iti vorbeste cineva; Morcoveata: îhîm, mamico; Mama: Ti-am spus, mi se pare, ca nu se vorbeste cu gura plina”.
Poate ca pulsiunile ar fi fost descarcate asupra cainelui daca acesta ar fi stat in casa cu ei si daca ar fi avut multe interactiuni cu el. Dar ei interactionau cu el numai cand mergeau la vanatoare.
Si cum spui tu, un caine e mai putin funny decat un copil.

[LongDistanceRunner]

Povestea asta seamana ceva cu a lui taicamiu.
El a mai avut inca 9 frati , si a avut ghinionu sa fie printre cei mai mici si ca buncamea sa ii puna numele Ghita (oamenii de la tara obisnuiesc sa isi numeasca Ghita porcii din ograda)

A avut mult de suferit din cauza numelui.In tinerete se recomanda cu alte nume ca sa evite bascalia pe seama lui de care a avut parte din belsug in copilarie oferita tocmai de fratii lui.

Urmarile unei asemeni batai de joc (caci e bataie de joc sa ii pui copilui acelasi nume pe care il dai porcului) se vad si astazi.E la fel de imbufnat ca atunci cand avea 5 ani , se poarta si se supara precum un copil.

Intodeauna cand se joaca cu copii devine rautacios , ii sperie , ii oftica , ii desconsidera , la fel cum au facut fratii lui cu el.

Aceasta postare a fost editata de LongDistanceRunner: 29 July 2010 - 10:49 PM