[Athlone]

Datorita profesiei, am aflat despre cele traite de o doamna de aproximativ 45 ani, singura. Mentionez ca, in incercarea de-a o ajuta, dupa ce mai bine de un an n-a vorbit nimanui despre cele traite, i-am propus sa dezvaluie cazul sau si altora. Dupa principiul - daca nu vorbesti despre ceva nu inseamna ca acel ceva nu exista. Am gasit forumul Roportal si am convingerea ca discutiile de aici sunt doar in mica masura cu tenta bascalioasa. Ea, am sa-i spun Elena, sustine ca nu are puterea sa descrie ceea ce i-a marcat existenta timp de peste 3 ani. Insa mi-a ingaduit sa prezint eu cazul, in linii mari.
Cu o profesie frumoasa, care i-a permis sa-si aranjeze viata fara sa depinda de cineva, Elena si-a crescut singura copilul, in prezent post doctorand in Australia. Dupa ani lungi de singuratate a simtit nevoia sa aiba alaturi pe cineva. L-a cunoscut, prin intermediul internetului, pe Alexandru, la vremea aceea domiciliat in Bucuresti. Relatia lor s-a dezvoltat incet, cu multa preocupare din partea ei de-a fi pe placul lui. S-au intalnit prima data dupa aproximativ 6 luni, la Sibiu. Apoi au continuat sa se intalneasca, dar niciodata el nu a venit in orasul ei, iar ea nu a mers la Bucuresti deoarece el a motivat diverse probleme cu locuinta. Toate discutiile lor conduceau, initiate de el, inspre o casatorie care urma sa aiba loc in vara anului trecut. Inainte de-a veni el, in sfarsit, pentru prima data in orasul ei, de unde urmau sa plece in concediu, Alexandru i-a scris un email prin intermediul caruia ii spunea ca nu poate continua. Apoi, pauza. El si-a inchis telefonul mobil iar timp de peste 3 luni ea nu a mai stiut nimic despre el. La un moment dat, ea a aflat intamplator ca el se muta in Ardeal, in orasul unde s-a nascut. I-a scris un email in care i-a spus despre cele aflate. Raspunsul lui de confirmare a venit intr-un tarziu, odata cu incercari din partea lui de-a relua relatia, insa fara vreo explicatie pentru cele intamplate. Probabil ca ea ar fi acceptat propunerea lui, dar intr-o zi, urmarind stirile de pe un post TV, unde se transmitea un reportaj despre o actiune in care era implicat si Alexandru, ea a aflat ca nici macar numele lui, pe care il stia de peste 3 ani, nu este real. Nu stiu daca poate cineva sa-si imagineze socul pe care l-a suferit. Prin intermediul unui email el si-a motivat minciuna prin faptul ca a fost mereu pe punctul sa-i spuna adevarulo dar a amanat.
Cam aceasta este pe scurt povestea Elenei. Comentariile voastre o vor ajuta pe Elena sa vada altfel lucrurile.

[Darianna]

Va rog sa va abtineti de la comentarii inutile si bascalioase.

[New Task]

simplu:

sa-si asume greseala de a fi investiti incredere maxima intr-un necunoscut.
ar fi trebuit sa-si dea seama de la primele lui ezitari in ceea ce priveste --intalnirile--
45 de ani nu este o varsta fatalista si daca femeia Elena nu si-a pierdut increderea in sexul opus, o poate lua de la capat oricand.
pe net este mai greu sa-ti gasesti perechea.
se pleaca din start de la premiza ca cel de la capatul celalalt nu este cine trebuie si ce trebuie.
deci...se pierde timp si apar indoieli in privinta barbatilor/femeilor..indoieli care vor fi generalizate.

[Andruta*]

Nu prea înțeleg eu cum o putem ajuta noi pe Elena. Dacă la 45 de ani are o așa mare încredere în oameni.. nu cred că se va mai schimba.

Cât despre șoc...se va atenua,odată cu trecerea timpului. Nu o pot ajuta niște comentarii/sfaturi din partea unor necunoscuți. Se poate salva singură...luând-o de la capăt.

[Sicilia]

Cazul clasic de mincinos notoriu. S-a mai intamplat si altora si tot clasica o sa fie si afirmatia "sa aibe rabdare, toate trec, se vindeca" , iar neincrederea cronica ce se va declansa dupa asta va fi neutralizata doar de o nepasare la fel de cronica.

[Ravl]

La cei 45 de anisori a dovedit atat naivitate , cat si o acuta lipsa de experienta .
insa, sa nu abandoneze... trebuie sa aiba si ea o jumatate .

Aceasta postare a fost editata de Ravl: 25 July 2010 - 09:16 PM

[Sicilia]

A avea incredere in oameni nu e pacat. Daca dupa o experienta din asta reusesti sa stergi tot si sa devii un soi de tabula rasa, mi s-ar parea ideal.

[Andruta*]

Sicily, la Jul 25 2010, 10:13 PM, a spus:

A avea incredere in oameni nu e pacat. Daca dupa o experienta din asta reusesti sa stergi tot si sa devii un soi de tabula rasa, mi s-ar parea ideal.

Tabula rasa la 45 de ani....cam greu. Dar șansa unui noi început e posibilă întotdeauna. Stă în puterea noastră să ne ”adunăm” și să mai băgăm o fisă.

[Sicilia]

andruta_, la Jul 25 2010, 10:15 PM, a spus:

Tabula rasa la 45 de ani....cam greu. Dar șansa unui noi început e posibilă întotdeauna. Stă în puterea noastră să ne ”adunăm” și să mai băgăm o fisă.

Atata doar ca marea majoritate (inclusiv eu) pleaca mai departe cu centura de siguranta cat mai bine asezata . Si cu cat devii mai precaut, cu atat iti refuzi, de fapt, mai multe. Neincrederea dobandita in oameni si masurile din ce in ce mai mici in tot ceea ce simtim imi par cel mai sigur semn al faptului ca imbatranim, nici pe departe anii. Bine , zic asta teoretic, practic sunt semi-varza .

[Andruta*]

Eu cred că dincolo de precauție și de neîncredere, exista așa-numitul ”feeling”. Trebuie să-l asculți. Te abandonează doar dacă nu mai ești lucid atunci când acționezi. Sunt de acord cu încrederea în oameni, pentru că fără ea și prea multă precauție,riscăm să ajungem singuri. Cealaltă extremă o asociez cu prostia și naivitatea ; mi-amintesc ce îmi spuneau ai mei mereu :”ai încredere, dar cască bine ochii!”. Sunt trenuri pe care nu le mai prindem și regretăm tardiv.