[flyleaf]

Adevărul este că ne pedepsim singuri. Refuzăm să ne vedem propriile slăbiciuni şi defecte sau amânăm mereu îndreptarea lor, până ajungem să uităm că undeva, e nevoie de o îndreptare.

Eu cred că nu ne doare niciodată răul pe care ni-l fac alții, ci doar răul pe care ni-l facem singuri și care ia uneori o multitudine obositoare de forme: mândrie exagerată, ambiție prostească, îndepărtare de la propriile principii, uitarea valorilor proprii, ignoranță și nepăsare...

Adevărul este că ne e teamă să ne privim mai bine într-o oglindă, spre sufletul nostru şi să recunoaştem pe deplin faţă de noi înşine că undeva am greşit, că am eşuat. Este mult mai uşor să privim în jur şi să spunem : "Ce lume bolnavă... E normal să devii un ciudat in lumea asta"

[...]

Da, şi eu sunt o ciudată, dar o recunosc şi recunosc că mă pedepsesc singură cea mai mare parte a timpului. Recunosc că îmi caut un scop, un drum. Recunosc că am ales calea cea mai complicată, ştiu că sunt şanse mari să o sfârşesc rău... dar recunosc, sunt conştientă de toate; nu mă mai mint singură repetându-mi în minte fantezii... Sunt un om al raţiunii şi ştiu că dacă Dumnezeu m-ar fi vrut altfel nu mi-ar mai fi oferit resurse pe care să le ignor.

Şi da, recunosc că habar nu am ce va fi mâine şi ce va fi în ziua de după mâine. Recunosc că sunt cel mai slab om de pe pământ şi totodată cel mai puternic. Recunosc totul... sunt vinovată de propria-mi existenţă!.


Înainte de toate, aici e spaţiul "haosului" meu, nu aveţi cum să-mi neliniştiţi "dezordinea". Liber (şi) la întrebări.

[*fulgdenea*]

Ce user erai acum vreo 2 ani?

[flyleaf]

Elexira, la Jun 17 2010, 12:16 AM, a spus:

Ce user erai acum vreo 2 ani?

Dacă te referi la nickname, nu am avut un altul. Dacă te referi la peroana şi atitudinea mea, atunci m-ai prins. Eram o răsfăţată, mă certam oricând aveam ocazia şi practicam sportul numit "luatul peste picior". Dar m-am vindecat, îmi place să cred asta despre mine ...

[*fulgdenea*]

Cum intelegi semnatura ta?

[flyleaf]

Elexira, la Jun 18 2010, 12:07 AM, a spus:

Cum intelegi semnatura ta?

o înţeleg exact cum e şi îmi recunosc în ea umanitatea.

[*fulgdenea*]

in fine

Aceasta postare a fost editata de Elexira: 17 June 2010 - 11:46 PM

[flyleaf]

Elexira, la Jun 18 2010, 12:45 AM, a spus:

in fine

ah,am ratat editul

din categoria "haos", citire:

Când vrei să părăsești o barcă şi te afli în mijlocul oceanului,
Ai nevoie de o altă barcă.
Urci în ea şi te împingi uşor-uşor de lângă cealaltă.
Dacă noul vâslaş e unul priceput,
te va duce rapid departe de barca veche şi vei uita că odată ai fost prizonier
într-o barcă cu un vâslaș nepriceput.
Vei uita de tot.
Dacă nu e priceput, va vâsli în cerc sau nu va vâsli deloc,
atunci te vei învârti o vreme pe lângă vechea barcă,
Agonic...
După o vreme vei dori să cobori din nou,
Vei dori o bucată de țărm
Sau o bancă de lemn în mijlocul mării,
Un locaş de stat cu capul în mâini, în mijlocul sufletului.

Poate uneori trebuie să refuzi bărcile ce ţi se oferă,
să încerci să înoţi până la ţărm.
Să pierzi ştiind că totuşi ai încercat.

[Ea.]

ai schimbat traseul cuiva intr o directie buna pana acum?

[flyleaf]

Rhini, la Jun 22 2010, 12:16 AM, a spus:

ai schimbat traseul cuiva intr o directie buna pana acum?

Cu siguranţă am încercat, fireşte în spre "binele" văzut de mine. Asta e problema de fapt, că binele e relativ, la fel ca şi frumosul, la fel ca şi urâtul.

E frumos să iubeşti, cel mai frumos. Dar cum scăpăm de blazare? Cum facem să nu ajungem vreodată superficiali, încălcători de promisiuni, trişti şi neînţeleşi?
Te iubesc-ul îl poţi spune oricum, oricând, oricui. Îl poţi auzi de la oricine, oricând, oricum. Se ştie.

E amuzantă totuşi istoria "Te iubesc-ului" dintr-o relaţie. La început nu o spune nici unul...
"Nu-i pot spune încă, nu vreau să creadă că sunt nebună după el, chiar dacă sunt...nu vreau să ştie."

"Nu, nu se poate, nu...sunt bărbat doar, nu pot să-i spun că o iubesc, că doar e lumea plină de femei, nu-i spun, nu-i spun.."

După o vreme are loc o explozie şi cei doi îşi spun reciproc, zgomotos şi obsesiv "te iubesc"..
"Ba nu, eu te iubesc mai mult, ba eu te iubesc mai mult... eu te iubesc cel mai mult!!!"
Nebunie! Acum fiecare discuţie începe cu "te iubesc" şi de încheie cu "te iubesc".... de 500 de ori pe zi.

Dar vremea trece...fireşte că trece.
Nu-şi mai spun atât de des te iubesc, dar totuşi o fac... o dată, de două ori pe zi.

Apoi...

Ea: "Te iubesc"

...

El: "Şi eu.."

...pentru ca în final să se iubească la modul tacit şi să şi-o spună doar la aniversarea zilei de naştere a celuilalt.

[Ea.]

pe unde ai mai calatorit ? daca ai calatorit .. ultimul loc vizitat si ce impresia ti a facut