[nightwish]

Avem urmatoarea situatie: familie cu copil de cativa anisori. Sunt momente in care parintii actioneaza diferit si apoi copilul trage ponoasele, ca nu este cuminte si nu vrea sa asculte.
Din punctul meu de vedere, copilul este copil. In primii ani de viata, se formeaza ca individ, se intregeste ca fiinta. Invata din absolut tot ce aude si mai ales vede.
Tatal nu stie si nu a stiut niciodata sa comunice cu acel copil, nu s-a jucat niciodata cu el, nu s-a pus la mintea lui. Se asteapta ca daca pune sau spune copilului sa stea intr-un loc, chiar s-o faca. Sa fie bibelou. Sa nu-i auda gura cand vine de la munca, sa nu joace cu el in camera ca il ameteste.

In fine, de povestit ar fi foarte multe, dar nu asta este rostul acestui topic.

Intrebarea mea este: cat de mult te poti implica in viata acelui copil?

Asa cum zicea Peter intr-un alt topic: suntem educati sa fim violenti. De ce ne revarsam frustrarile pe un suflet nevinovat? (din punctul asta de vedere, ca nu e el vinovat de nemultumirile noastre)

De ce avem impresia ca autoritate inseamna "nu fac aia, ca mi-e frica de parinti"? De ce ne impunem autoritatea prin forta fizica?

[DianaEmma]

Copilul, înainte de toate, are nevoie de atenţie şi dragoste. Mai cunosc oameni care consideră că nu e bine să-şi arate sentimentele faţă de copil şi că mai important e să aibă bani, să aibă cu ce-l creşte, şamd. Ambii părinţi trebuie să se implice. Nu contează că unul e mai obosit decât celălalt. Dacă şi-au dorit copil, să aibă grijă de el. Da, e greu, toată lumea ştie asta, dar cred că nimic nu e mai frumos decât să-ţi vezi copilul zâmbind în momentul în care intrii pe uşă şi alergând către tine. Atunci uiţi de toate şi te bucuri de momentele pe care le petreci alături de copil. Tatăl trebuie să se joace cu copilul, să-i spună poveşti, să iasă cu el în parc, nu numai mama. Ambii părinţi ar trebui să facă acel copil să se simtă iubit. Să-l îngrijească, să-l ocrotească, să-l educe frumos. Pentru că asta este responsabilitatea lor, ca şi părinţi.

[Salvie]

De ce avem impresia ca autoritate inseamna "nu fac aia, ca mi-e frica de parinti"? De ce ne impunem autoritatea prin forta fizica?


asa ceva nu am facut, cred ca respectul face mult mai mult decat autoritatea prin violenta/frica,respectul si prietenia dintre copil -parinte intotdeauna il va face sa se intrebe pe cine atinge vreo actiune de a lui..

Intrebarea mea este: cat de mult te poti implica in viata acelui copil?

M-am implicat cat de mult am putut si prin toate caile pana pe la varsta de 12-13 ani apoi incet incet din *umra l-am impins lasandu-i impresia ca-s alegerile lui pana pe la 18 ani , dupa 18 ani copii mei au avut independenta totala si pot spune ca am reusit, relatia dintre noi este o amestecatura de prietenie dar constienti fiecare de rolul fiecaruia, cred ca e singurul lucru care mi-a reusit perfect in viata si sunt multumita

[nightwish]

Cred ca n-am fost clara.

Parintii sunt parinti. In timp le observi atitudinea, reactiile. Tu esti in exterior. Cat te poti implica?

[Salvie]

aaa...pai nu prea poti decat daca ai cunostinta de violenta fizica poti face o sesizare autoritatilor, daca esti ruda e mai usor pentru ca iti poti permite sa mai intervii altfel...

chiar cei ce cunosc mai bine legea poate ne dau unele lamuriri , ma intereseaza...

Aceasta postare a fost editata de Salvie: 10 June 2010 - 05:26 PM

[flori de camp]

nightwish, la Jun 10 2010, 04:54 PM, a spus:

Tatal nu stie si nu a stiut niciodata sa comunice cu acel copil, nu s-a jucat niciodata cu el, nu s-a pus la mintea lui. Se asteapta ca daca pune sau spune copilului sa stea intr-un loc, chiar s-o faca. Sa fie bibelou. Sa nu-i auda gura cand vine de la munca, sa nu joace cu el in camera ca il ameteste.
.......... De ce ne impunem autoritatea prin forta fizica?

De cele mai multe ori pairntele copiaza ce a trait in copilarie, modelul propriilor parinti (in mod constient sau nu). Forta cred ca se foloseste atunci cand exista teama pierderii controlului

Salvie, la Jun 10 2010, 05:08 PM, a spus:

e o amestecatura de prietenie dar constienti fiecare de rolul fiecaruia, cred ca e singurul lucru care mi-a reusit perfect in viata si sunt multumita

Iti dai seama ca ai realizat cel mai important lucru, nu?

nightwish, la Jun 10 2010, 05:16 PM, a spus:

Parintii sunt parinti. In timp le observi atitudinea, reactiile. Tu esti in exterior. Cat te poti implica?

Depinde de relatia dintre tine si parintii copilului. Sufleteste de poti implica mai mult decat ai banui vreodata. Social, fizic si psihic ... depinde de tine si de ceea ce doresti.

[K0ntr0VerSy]

Dar de ce nu puneti si voi problema altfel?

nightwish, la Jun 10 2010, 05:54 PM, a spus:

Tatal nu stie si nu a stiut niciodata sa comunice cu acel copil, nu s-a jucat niciodata cu el, nu s-a pus la mintea lui. Se asteapta ca daca pune sau spune copilului sa stea intr-un loc, chiar s-o faca. Sa fie bibelou. Sa nu-i auda gura cand vine de la munca, sa nu joace cu el in camera ca il ameteste.

De ce au facut un copil?

Cand esti iresponsabil si incapabil, NU AI VOIE SA FACI COPII.

Majoritatea covarsitoare a 'cuplurilor' fac copii dintr-un moft, din trend, din nevoi egoiste...
Oameni astia nu trebuie sa plateasca pentru ce vor fi facut copiilor?

Faci un copil doar daca esti pregatit, responsabil si tenace.

Faceti mai multe avorturi si mai putini copii.
E mai benefic pentru toata lumea.
Sau faceti mai putin sex.

[Naeema]

K0ntr0VerSy, la Jun 11 2010, 12:37 PM, a spus:

De ce au facut un copil?

La unii homo sapiens este mai predominant inca instinctul din jungla decat notiunea numita "intelligent reasoning" care sa dezvoltat incet de cand maimutica a devenit self aware.

[flori de camp]

K0ntr0VerSy, la Jun 11 2010, 01:37 AM, a spus:

Cand esti iresponsabil si incapabil, NU AI VOIE SA FACI COPII.

Din pacate nu scrie nicaieri asta in lege. Si in Romania oricum nu s-ar aplica.

[CavalerulJedi]

nightwish, la Jun 10 2010, 05:54 PM, a spus:

De ce ne revarsam frustrarile pe un suflet nevinovat? (din punctul asta de vedere, ca nu e el vinovat de nemultumirile noastre)

De ce avem impresia ca autoritate inseamna "nu fac aia, ca mi-e frica de parinti"? De ce ne impunem autoritatea prin forta fizica?

Raspunsul la intrebarile tale este dezarmant de simplu: Pentru ca nu stim altceva.
Prea putina lume ajunge sa aiba prezenta de spirit de a privi realitatea critic.
Majoritatea oamenilor duc vieti de Xerox, copie atitudinile celor din jur, atitudinile parintilor isi lasa amprenta puternic.
Multi trec prin traume in copilarie si cand ajung adulti isi promit sa-si trateze copiii altfel DAR, ca sa-i trateze altfel trebuie sa se transforme pe ei insisi. Asta implica munca, multa munca si prea putini sunt dispusi sa o depuna. Cei mai multi ajung sa aleaga calea scurta si sa se comporte la fel. Cum spune Analiza Tranzactionala, ruleaza scriptul invatat.

Filmuletul acesta exprima dureros de clar situatia:


Cati isi pun intrebarea serios? Eu nu o fac decat superficial si, in consecinta, beneficiile sunt superficiale.