[hyacynthus10]

povestea mea a inceput acum aproape doi ani.nu pot sa spun ca a fost dragoste la prima vedere,dimpotriva,mi se parea ca nu are nimic in comun cu genul de barbat pe care il preferam eu.dar m-am apropiat oarecum de el,am petrecut ceva timp impreuna,si,intr-o zi,l-am rugat sa ma ajute sa rezolv o problema.ca urmare,l-am invitat la mine,la o cafea.nu stiu exact ce s-a petrecut in ziua aceea,dar undeva,inauntrul meu,ceva a tresarit.si am inceput sa il privesc altfel.dupa cateva zile,a venit din nou la mine,am stat mult de vorba si cred ca mi-am tradat sentimentele in fata lui.n-am sa stiu niciodata de ce m-a sarutat,apoi mi-a spus ca are o alta relatie,la distanta.ideea este ca,din acel moment,in sufletul meu sentimentele au pornit pe un drum fara intoarcere.probabil ca nu am stiut sa ma prefac,cred ca stie si a stiut tot timpul ce simt pentru el.mi-am facut curaj,desi asta nu ma caracterizeaza,si i-am spus ca vreau sa fiu impreuna cu el.mi-a spus ca asta este imposibil,apoi nu ne-am mai vazut o perioada.dupa un timp,ne-am impacat,dar mi-a impus,practic,o relatie de prietenie,spunandu-mi,ori de cate ori a avut ocazia,ca nu isi doreste altceva de la mine.de frica sa nu il pierd,am aceptat.ne intalnim des,avem o relatie stransa si incredere deplina unul in altul.eu il iubesc din toata fiinta,el ma priveste doar ca pe o prietena.uneori,cand reusesc sa ma distantez oarecum de ceea ce simt,imi ofera cateva clipe de tandrete,saruturi care ma fac sa innebunesc la gandul ca nu voi fi niciodata cu el.e ca si cum ar vrea sa ma aiba sub control,ca si cum s-ar teme sa sa nu piarda ceea ce simt eu.dar atat.nu are nici o relatie,dar imi povesteste adesea despre femeile care ii plac sau cu care ar vrea sa fie.eu stau si il ascult,cuminte,ii dau sfaturi atunci cand mi le cere,savurez fiecare secunda langa el,iar cand pleaca ia si o parte din sufletul meu.sunt cea mai buna prietena pe care a avut-o vreodata,alaturi de el neconditionat,la orice ora,fac orice imi sta in putere ca sa ii fie bine.de multe ori ma inec in lacrimi,intreband Divinitatea de ce nu primesc si eu o sansa.ma simt condamnata sa iubesc profund,sfasietor,cu toata fiinta,un om care nu imi va fi niciodata altceva decat un bun prieten.si ma gandesc cu groaza la clipa in care va veni si imi va spune ca si-a gasit jumatatea.stiu ca din acel moment nu ne vom mai vedea,ca ii va apartine alteia,pentru totdeauna,si ca voi ramane sa traiesc din amintiri,visand la ceea ce ar fi putut sa fie daca ar fi simtit si el macar o mica parte din ceea ce simt eu.si mai stiu ca daca acum orele alaturi de el mi se par clipe,atunci secundele pe care le voi petrece in lipsa lui vor fi milenii.si desi ceea ce este acum ma doare,stiu ca durerea pe care o voi simti atunci va fi incomensurabila.as vrea sa-i spun,daca as putea,si in realitate,nu doar in vis:TE IUBESC,PRIETEN DRAG!

[Al Micu']

F frumos. Tu ai compus-o?

[masha rasputina]

amicul_tau, la Jun 1 2010, 11:25 PM, a spus:

F frumos. Tu ai compus-o?

Nu, a făcut copy-paste de pe wikipedia.

Hyacyntha, la Jun 1 2010, 10:33 PM, a spus:

povestea mea

Din păcate, cum spune şi un cântec vechi:

Inimii tu nu poţi să-i porunceşti
Iubeşti, fără să ştii de ce iubeşti...
Să afli-a cui iubire e mai mare
Ar fi o încercare în zadar
Iubirea cea curată e o Floare
Şi Floarea nu se pune pe cântar!

El te iubeşte, în felul lui. Atât poate să ofere, acum. Nu îi poţi cere unui om mai mult decât poate da în acel moment! Mai bine fii fericită că omul iubit îţi e prieten, amant, confident, etc, trăieşte clipa, fără regrete!.....sau...încearcă să-l duci în next level...dacă te ţine coloana!
Un singur lucru să nu faci: nu îţi otrăvi clipele petrecute cu el cu frică de a-l pierde. Bărbaţii simt frica, posesivitatea şi atunci, la nivel de subconştient, nu au încredere că îi iubim cu adevărat. Pentru că la nivel adânc,înăuntrul nostru, ştim cu toţii că Iubirea adevărată este acţiune, acţiunea unilaterală de a oferi, nu o reacţie la ceea ce primim. Dacă trăim cu fesierii crispaţi în aşteptarea feed-back-ului, aia nu mai e iubire pură, ci doar o reacţie la sentimentele celuilalt, o permanentă confruntare de EGO-uri, cu contabilitate şi bilanţ la sfărşit de lună. N-ai cum să vorbeşti de un viitor fericit în doi în condiţiile astea. Nasol moment, mişto colivă, cum se spune.

[S.R.]

Fugi vreo 3 luni si traieste intr-o grota, mananca iarba, bea roua frunzelor, bronzeaza-te si UITA-L ! Nu poti fii prieten cu cineva pe care il doresti ca iubit.

[Anonim_c]

Poate ti-e greu, dar trebuie sa-l uiti, altfel iti faci numai rau

[stupid_me]

Hyacyntha.

Ca el nu te vrea ca si iubita, se poate intelege. Dar de ce sa mai aiba pretentia sa te aiba ca prietena atunci?
Adica, in fond si la urma urmei - tu de ce ii esti datoare cu asa ceva?
Eu zic sa o inchei tu pana nu e prea tarziu -pentru TINE.
E prea imens sacrificiul de a fi alaturi de el, facundu-ti atat de mult rau tie. Si daca el te poate vedea chinuindu-te asa, nu doar ca nu te iubeste, dar , atentie, -inseamna ca e capabil sa iti faca rau cu sange rece. Indeparteaza-te de el, fortat, parerea mea.

[Mantra]

Mie mi se pare ca esti cam masochista. Lui ii convine de minune sa te stie oricand disponibila iar asta nu ma mira. Dar tu? De ce alegi sa te chinui asa? Nu zic, oricine are dreptul sa viseze...
Problema e ca nu iti face bine tie asta, nu poti continua in felul asta. Iar daca el tzine la tine macar ca si prieten ar trebui sa inteleaga cat de mult te afecteaza ceea ce face si ar trebui sa te lase in pace. Din cate inteleg eu, el nu are de gand sa faca asta, probabil ca se simte foarte satisfacut in sinea lui. Stie ca esti oricand gata sa alergi intr-un suflet la el, sa il asculti, sa ii dai sfaturi etc. Iti simte slabiciunea. Si poate profita la un moment dat, cred ca stii la ce ma refer, nu?
Parerea mea e ca ar trebui sa iti vezi de viata ta.

[Amarena]

E usor sa ai sfaturi, uita-l, vezi-ti de viata ta..
Nu poate. E peste puterile ei sa il trimita la plimbare. Probabil stie si ea ca asta trebuie sa faca. Dar.. Cred ca e vorba de o forma de masochism, da..

[masha rasputina]

Mantra, la Jun 2 2010, 09:58 AM, a spus:

Mie mi se pare ca esti cam masochista. Lui ii convine de minune sa te stie oricand disponibila iar asta nu ma mira. Dar tu? De ce alegi sa te chinui asa? Nu zic, oricine are dreptul sa viseze...
Problema e ca nu iti face bine tie asta, nu poti continua in felul asta. Iar daca el tzine la tine macar ca si prieten ar trebui sa inteleaga cat de mult te afecteaza ceea ce face si ar trebui sa te lase in pace. Din cate inteleg eu, el nu are de gand sa faca asta, probabil ca se simte foarte satisfacut in sinea lui. Stie ca esti oricand gata sa alergi intr-un suflet la el, sa il asculti, sa ii dai sfaturi etc. Iti simte slabiciunea. Si poate profita la un moment dat, cred ca stii la ce ma refer, nu?
Parerea mea e ca ar trebui sa iti vezi de viata ta.

Măi copii, voi daţi aici sfaturi raţionale şi de bun simţ, dar uitaţi că iubirea e un soi de nebunie şi ne împinge la lucruri iraţionale. sau aveţi impresia că ea nu e conştientă că îşi face rău? O ustură pielea de numa -numa, că d-aia cere ajutor.
Doar că e inutil să dai sfaturi gen pleacă, lasă-l unui om care NU VREA SA PLECE; NU VREA SĂ LASE .....EA VREA VARIANTA IN CARE SA FIE FERICITĂ CU EL, se agaţă de un pai........uffff, Scorpionule e bun sfatul tău, doar că trebuie muuuuultă voinţă să faci asta! De obicei îndrăgostitul nu are aproape niciodată puterea de a pleca singur......şi atunci, aşteaptă, precum un condamnat la moarte, ca cel pe care îl iubeşte să se răzgândească, însoare, etc şi doar atunci, forţat de împrejurări, să renunţe!

[Mantra]

Cred ca toti am mai avut momente cand am fost masochisti, da. Dar e important sa isi propuna macar sa incerce sa il uite. Ea pare in schimb atat de vulnerabila...