[nightwish]

Pentru ca am tot citit nenumarate variante.. sunt curioasa.. cum vedeti voi viata dupa moarte. Cum si ce va imaginati ca o sa fie "dincolo"?


PS - este un topic serios, va rog sa-l tratati ca atare. Daca nu credeti in asta, mai bine nu postati decat s-o faceti in batjocora si sa avem discutii.

Multumesc.

[abcde_f]

vis a vis de acest topic, m-am intrebat de multe ori cum o sa fie cand voi intra in eternitate.
ma gindeam de exemplu ce o sa fac cu bagajul meu...sentimente , resentimente, obligatii sau durerea celorlalti pe care i-am lasat in urma.
undeva, am primit un raspuns...moartea e ca un lesin ce tine mai mult.Eu n-as crede asta .Lesinul e o stare temporala moartea, una atemporala.Dincolo de o disparitie materiala imediata, ma gindeam cum se anihileaza notiunea de sine.Treptat , sau e uitare sau ...nu stiu.

[nightwish]

Eu cred ca nimic nu se pierde, totul se transforma. Chiar si partea materiala din noi, se "duce de unde a venit".

[diana™]

m-am gandit la cum as vedea dincolo de moarte, si nu reusesc, hm....de ce?

[luminos1]

cred ca in primul rind ar trebui stabilit clar ca EXISTA viata dupa moarte
viata, de fapt, impropriu spus, asa cum cunoastem si definim noi viata
ideea era daca ramine ceva dupa moarte, as putea spune dupa moartea corpului fizic
pe mine ma fascineaza subiectul si am citit destul de mult despre asta
parerea mea e ca ramin sentimentele, amintirile, bogatia sufletului sau de ce nu, uritenia sufletului, dupa caz
de aceea nu am inteles niciodata de ce majoritatea oamenilor se preocupa toata viata numai de partea materiala si nu realizeaza ca numai cea spirituala conteaza, cu aceea ramii
nu am inteles orgoliile, pe care intr-adevar le iei cu tine dupa moarte dar nu vor folosi la nimic, ba din contra
e adevarat nu s-a intors nimeni de acolo, nici macar cei ce-si revin din moarte clinica nu pot da o imagine clara a ceea ce se va intimpla dincolo, situatiile nu sunt identice, moartea clinica fiind doar o incetare temporara a functiilor vitale si nu definitiva
subiectul e superinteresant, intelegerea lui ar conduce la schimbarea comportamentelor prin eliminarea fricii de moarte

[nightwish]

Lumi, stii prea bine ca asta nu o poti impune. Fiecare este liber sa creada sau sa nu creada.
Apropos de moarte clinica.. chiar am vazut un documentar acum cateva zile.. o fetita de vreo 15 ani.. super energica si plina de viata.. dupa un accident de masina a ajuns in spital in coma de gradul 4. Adica foarte grav, medicii nu ofereau nici un fel de speranta.. sa iasa dintr-o astfel de coma, chiar de-ar fi fost sa "revina" ar fi o leguma din punct de vedere mental... si tot asa. Parintii au incercat tot felul de tratamente.. chiar si un fel de electrostimulare, nu mai stiu exact cum ii zice, e un procedeu inventat de un medic ortoped.. Nici nu avea efect macar, daramite succes.

La un moment dat, medicii i-au zis mamei ca fata mai traieste doar datorita aparatelor si i-au cerut sa ia decizia daca s-o deconecteze sau nu. Contrar aparentelor.. decizia mamei a fost una usoara (daca se poate spune asa) tinand cont de sperantele nule practic, oferite de medici. Si au deconectat-o. Perioada in care mori efectiv dupa deconectarea de la aparate poate varia.. intre cateva secunde si zeci de minute. La ea nici dupa 24 de ore nu se intamplase, inca traia. Atunci mama i-a cerut un semn, pe care l-a si primit. A mai cerut o data.. din nou a primit. Fata respira fara ajutorul aparatelor... si, scurtez povestea, in decurs de cativa ani.. a luat-o efectiv de la zero. Mama ei a zis ca a fost ca si cand a crescut-o din nou, de la stadiul de bebelus, doar ca ea avea varsta pe care o avea.

Si-a reusit, acum traieste o viata normala.

[lupini]

nightwish, la Jul 27 2009, 02:17 PM, a spus:

sunt curioasa.. cum vedeti voi viata dupa moarte. Cum si ce va imaginati ca o sa fie "dincolo"?

Nu ştiu cum va fi "dincolo" şi nici nu cred că ştie cineva, neavând de unde. Singura sursă pe care eu mă bazez în problema asta e ceea ce spune Dumnezeu :


APOCALIPSA 21 : 4 "El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere."


După ce citim acest pasaj biblic, ne putem forma o idee de ce nu poate un om să spună cum va fi dincolo. Omul e obişnuit să dea răspunsuri coroborate cu simţurile lui cotidiene. Analogiile pe care le face, de asemenea sunt legate de viaţa cotidiană. Însă, în viaţa cotidiană, omul e înconjurat de lacrimi, de tânguiri, de supărări, de dureri, de moarte. Din cauza asta, omului îi e imposibil să poată face aprecieri despre un loc unde nu există lacrimi, unde nu există supărare, durere şi moarte. Pentru om e de neînchipuit un astfel de loc. E ca şi când cuiva închis într-o peşteră, toată viaţa, i s-ar cere să spună dacă îi plac macii din lanul de grâu. Nu are de unde şti, pentru că nu a văzut niciodată aşa ceva. Dar acel loc e grandios, tocmai prin prezentarea lui din Apocalipsa.

Aceasta postare a fost editata de lupini: 27 July 2009 - 03:05 PM

[nightwish]

Era sa va zic io, or trecut aseara prin mine niscaiva volti de-am vazut stele verzi, mai sa ma arunce cat colo.

Lupini, treci peste cotidian, inchide ochii.. si lasa-ti sufletul sa-ti sopteasca.

[lupini]

nightwish, la Jul 27 2009, 04:12 PM, a spus:

Lupini, treci peste cotidian, inchide ochii.. si lasa-ti sufletul sa-ti sopteasca.

Chiar şi visele pe care un om le are când doarme, sunt sunt reprezentări ale lumii înconjurătoare. Oare dacă închid ochii, ce-mi poate şopti sufletul ? Că sunt oameni care te laudă, sunt care te linguşesc, şi sunt care dacă nu le place de tine, spun că eşti tâmpit. Asta în cazul cel mai bun. O veşnică tânguire.

[luminos1]

si totusi, moartea e cea mai importanta tema a vietii noastre
totul, dar absolut totul se raporteaza la ea, chiar daca ne convine sau nu
e un dusman ascuns care trebuie inteles, disecat pina la nivel de fibra pentru a fi inteles
absolut toata viata noastra, derularea ei se leaga de teama de moarte sau din contra de teama de viata care de obicei conduce la sinucidere (deci tot moarte)
deci, haideti sa o intelegem, sa o acceptam sa putem trai si noi linistiti
ce ziceti?