Personal mi-as dori sa stau treaz mereu pentru ca in primul rand vreau sa fiu constient mereu de mine si sa am constiinta treaza in permanenta. Cand dormim suntem intr-o stare de semiconstienta si ma simt ca un mort ceea ce mie nu-mi place deloc. E ca si cum as fi trecut in nefiinta. Lucrul asta imi da fiori si chiar ma demoralizeaza.
Daca ar fi sa fiu treaz in permanenta as avea mult mai mult timp liber. As putea face in tot acest timp liber o multime de lucruri. Mi-as trai viata din plin fara incetare. Asa in schimb in viata aceasta scurta suntem ocupati mai tot timpul cu supravietuirea de pe o zi pe alta, cu munca, si uitam sa mai traim. Ca sa nu mai zic ca mai mult de jumatate din viata aceasta o dormim. Dar daca am fi treji mereu ne-am putea bucura in fiecare zi atat de lumina zilei cat si de puzderia de stele a cerului nocturn. Am trai ca intr-un basm. Viata ar fi poezie. Noaptea ar fi magica. O noapte intreaga alaturi de iubita ta/iubitul tau sub clar de luna si sub cerul instelat ar fi de vis pentru ca am fi treji toata noaptea, deci bucuria ar fi si ea mai mare pentru ca ar tine mai mult decat o clipa. Apoi eternitatea + trezia in permanenta in conditii paradiziace pentru mine ar fi mirific.
Voi cum considerati ? Ar fi un blestem sau o adevarata binecuvantare ?
Ganditi-va ca daca e sa existe viata dupa moarte ca spirit veti fi treji o eternitate.
Aceasta postare a fost editata de floare_albastra: 11 April 2010 - 09:29 PM
Contact
Facebook
Twitter
RSS

















