P@py 0 Raportează post Postat Noiembrie 2, 2006 Andreta nu mai scrie mesaje doar ca sa iti cresti numarul de mesaje si sa avansezi la ghiocel sau la alt nivel. Va spun eu acum o experienta care am patit-o cand eram prin clasa a 2-a. Era a 3-a oara cand m-am dus sa dorm la varul meu, ne intelegeam foarte bine(acum nu :spiteful: )si ne placea la nebunie sa ii pandim pe bunicii nostri. Ascultam ce spun si radeam copios, dar aveau conversatii normale, fara nici un pic de amuzament in ele. Si cum ne-am dus noi sa ii pandim, in hol era intuneric rau, nu vedeai nimic, mai ales ca este doar o fereastra care da spre o curte unde este un garaj si lumina nu poate intra deloc, am auzit un zgomot in curte. Cainele a inceput sa latre si ne-am speriat rau de tot. Am vrut sa mergem sa investigam, dar ne era prea frica. Ca prosti ce eram, am intrat la bunici si le-am propus sa mergem sa privim impreuna ce se intampla afara. Bineinteles ca ne-au trimis la culcare si au pus-o pe matusa sa ne pazeasca. Dupa o ora, ne-am dus iar sa ii pandim si am auzit din nou zgomote in curte,dar de data asta mai intense. Si am iesit in curte(usa era inchisa cu lacat, asa fac babacii pe timp de noapte, asa ca am iesit prin trapa de la beci si apoi pe usa care de spre curte, care era inchisa doar cu cheia) unde am vazut o aratare nu stiu ce era. Cert e ca tatal meu cand a stat mai demult acolo a gasit diverse obiecte evreiesti si se spune ca s-au sinucis doi evrei in zona. Moama nu am mai dormit la varumeu demult mi frik :D Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
scorpionhunter 1 Raportează post Postat Noiembrie 2, 2006 mi-am amintit si eu o chestie asemanatoare... a dormit o colega la mine intr-o noapte si si-a pus pe birou in fata calculatorului un lantisor... a doua zi l-am cautat disperate ...disparuse fara urma desi eram sigure ca-l pusese acolo... in fine.. am renuntat sa-l cautam crezand totusi ca poate l-a pierdut pe afara .... si sa vezi surpriza .. a doua zi dimineata m-am trezit eu prima si am deschis calculatorul si lantisorul era chiar pe tastatura :spiteful: ... si nu fusese nimeni pe la mine in tot acest timp..decat eu cu ea .. Si eu am patit ceva asemanator insa cu o jumatate de pagina scrisa dintr-o carte. Am citit cartea si am retinut pasajul respectiv. Discutand cu un prieten despre pasajul respectiv amandoi ne-am contrazis.Atunci ca sa lamurim lucrurile am luat cartea, am cautat pasajul respectiv la pagina respectiva si...sa vezi minune, pasajul disparuse din carte ca si cand n-ar fi fost scris. Am ramas amandoi perplexi. Dupa vre-o saptamana am luat din nou cartea si cautand din nou pasajul la pagina respectiva l-am gasit la locul lui.I-am dat telefon prietenului meu si l-am chemat la mine spunandu-i ca a aparut pasajul in carte. Am lasat cartea deschisa la pagina respectiva pe masa si am plecat la bucatarie. Fiind la bucatarie a venit prietenul meu la mine si impreuna am intrat in camera.Eu am luat cartea de pe masa sa-i arat ce scrie in pasajul respectiv si...surpriza...pasajul iar disparuse din carte.Nu-mi venea sa cred. De atunci au trecut doi ani si regulat deschid cartea ca sa vad daca pasajul respectiv a aparut insa spre nedumerirea si intristarea mea acel pasaj nu a mai aparut in carte. Nu-mi pot explica cum un pasaj de aproape jumatate de pagina sa dispara pur si simplu dintr-o carte ca si cum n-ar fi fost scris, apoi sa apara iarasi si sa dispara din nou pentru a nu mai aparea deloc. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
The Silence of The Lambs 0 Raportează post Postat Noiembrie 3, 2006 am citit povestile voastre de groaza si pot sa spun sincer ca la unele mam ingrozit :spiteful: eu odata am patit cand locuiam la bloc...era seara si veneam cu mama de la cumparaturi (locuiam la et.1)am intrat in scara si mama daschidea usa de la casa iar eu m-am uitat in jos la parter si am vazut o "umbra"alba care se indrepta ff repede spre iesirea din spate a blocului...nustiu daca mi sa parut sau chiar a fot ceva da nu m-am speriat deloc :D Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Darha_Neith_Nekorrim 1 Raportează post Postat Noiembrie 3, 2006 Sorry, o greseala a mea din cauza netului... Ma rerefeam ca atat gradul de spooky cat si credibilitatea tine strict de viziunea fiecaruia. Pt unul o intamplare e mai mult sau mai putin scarry sau reala, pt altul cele doua pot fi in proportii diferite. Sunt intr-adevar si povesti scarry si hilare aici, sunt unele care te impresioneaza (nu neaprata scary, dar tot au un impact asupra ta) si asta conteaza in final pt auditoriu, indiferent daca le crezi reale sau nu sau daca le atribui explicatii rationale. Tot povesti faine raman daca sunt spuse klumea. Desigur, preferam ceva mai scarry... ...decat ora de franceza. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
BloodGirl 0 Raportează post Postat Noiembrie 3, 2006 hei mijto povesti ati mai postat in lipsa mea :think: da stiu si eu o poveste,o stiu de la o colega .este o poveste care circula pe la ea la bloc.era odata o baba si intr-o noapte vine draq la ea si ii zice:"tu babo uite dak iei licoarea asta si le-o dai bolnavilor' apoi le iei spiritele si mi le aduci mie mi le aduci mie vei traii vesnic".baba naiva l-aascultat si cand a murit ,a murit in chinuri groaznice. nu cred k e adevarata. :yawn: apropo stiti cv filme de groaza k dau o petrecere si vreau sa-i sperii rau de tot pe invitati :offtopic: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
s_s_s 1409 Raportează post Postat Noiembrie 4, 2006 nimic, nu mergeau emoticoanele care vroiam eu .. hai mai usor cu offtopicu .. ca ne arde boss's asta ti-o spuneai tie? intr-o noapte cu luna plina,eram singura acasa ,stateam pe net ca deobicei , dar aveam o senzatie stranie ca cineva ma priveste , pe la 5 dimineata m-am dus in camera mea sa ma culc ..si cand aproape am adormit am auzit niste pasi care se tot apropiau de patul meu , apoi se auzi o resporatie din ce in ce mai intensa pana a ajuns chiar la urechea mea ...m-am speriat groaznic ,nu am putu sa ma misc nici sa respir , nu mai puteam nici sa ma misc , cu un mare efort am reusit sa deschid ochii sa privesc in jur dar nu era nimeni ,am incercat sa adorm ,dar am inceput sa aud iar respiratia aia tot mai intens , am deschis ochii si am vazut perdeaua miscandu-se , am ramas paralizata , am stat asa 5 minute dupa care iar nu s-a mai auzit nimic si am incercat sa dorm , dar tot aveam senzatia ca cineva ma priveste ,mi-am intors capul ,am privit pe geam si am vazut o momaie neagra ,cu ochii rosii la geam .a trecut prin geam a venit langa mine si se tot uita la mine dupa care a inceput sa rada isteric ....continuarea maine ca azi ma doare capul si inca ceva ...inceputul e o intamplare reala...continuata de imaginatia mea Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Darha_Neith_Nekorrim 1 Raportează post Postat Noiembrie 6, 2006 (editat) Ok, iata incercarea mea... dar va anunt din start ca povestea e mai degraba trista (foarte pierduta in departari) si mai putin de groaza deci, cam off topic... (poate e cam naiva deci comentariile stupide, back off) Kaleith'skylro Daca nu cea mai ciudata fiinta pe care cineva ar fi putut-o gandi sau vedea, atunci merita din plin calificativul straniu. Nimeni nu ti-ar fi putut spune precis ce era el: ca unii l-ar fi asemanat cu un cal, este poate ca nu stiau ce denumire cat mai infricosatoare sa-i scorneasca. Adancul mintii lor inguste nu ar fi fost niciodata de ajuns. Eu i-as spune insa... fiara. Numele de bestie il uraste cu siguranta, din tot sufletul. Totodata, inclin sa cred insa ca asemanarea cu un cal - pocit, desigur - e doar o coincidenta. Ce fusese odata, mai ca nici el nu-si aduce aminte. Acum e doar o umbra, asa... o flacara umblatoare ce aminteste de vremurile vechi. Da, acelea chiar vechi, moarte si ingropate. Nu are prieteni si nici rude sau apropiati. Toti fug din calea lui; insa aceasta e doar un moft - prejudiciile celorlalti. In realitate, el nu facuse nici un rau nimanui. Poate singura vina a sa era ca ii placea sa bata lumea in lung si-n lat... umbla toata ziulica si lumina intreaga noapte. Nu prea ciudat pentru un foc, nu? Cat despre infatisare, nu prea avea un trup al lui: scheletul golas si subtire, negru ca ebonita, parea a sustine doar flacarile rosii si vioaie ce-l inconjurau permanent... nu numai cu o aura infricosatoare, insa si cu... singuratate. Daca ma gandesc mai bine, cred totusi ca focul era cel mai bun prieten al lui - insa si cel mai grozav dusman... dupa cum putuse el sa descopere in lunga sa... existenta, dar... acum era prea tarziu. Cu mult prea... tarziu... E adevarat, ii castigase respectul nemarginit al intregii lumi, si frica si admirarea, si mirarea si nelamurirea, toate in aceeasi masura. Tot din cauza focului isi primise si celelalte nume sau porecle - iar intr-un mod sumbru, cel mai mult il amuza tocmai ultima denumire pe care o auzise: ,,mancatorul de oameni". De fiecare data cand era strigata aceasta insulta rautacioasa... el se oprea... si scotea cateva sunete... stranii. Era un ras... nechezat si chinuit... chinuit si framantat, mestecat de colti, macinat si ars de flacarile ce-i invaluiau vertebrele golase ale gatului. De ce il amuza atat de mult acest nume atat de odios? Pentru ca el il considera pur si simplu... batjocoritor... absurd! Unde se mai pomenise vreodata schelet care sa aiba nevoie de mancare si apa... sau foc ce sa nu se poata considera implinit cu nenumaratele vreascuri numai bune de inghitit? Cert e ca nu-si irosise niciodata timpul - si nu-si batea nicicand capul - cu asa lucruri marunte... si nesemnificative pentru dansul - el, pe care nu-l mai atingeau defel nici ploaia, nici vantul, nici soarele, nici intunericul, nici frigul... nici durerea... sau regretul... Caci dintre toate acuzarile - majoritatea, desigur, deloc adevarate - nu-si amintea sa i se fi reprosat vreodata ca... gandeste prea mult. Poate ca aceasta o fi fost arma ruinarii lui... si singurul subiect pe care il evita in mintea lui zapacita. Prefera sa-si ingroape trecutul... de ce oare l-au uitat toti? Cu ce e vinovat el ca a ramas singur? Si astfel se inchidea din nou in haladuiala lui prin lume. Se resemna focului ce ii mistuise si ultimele vestigii ale sanatatii mintale cu grija pastrate... in inima. In inima focului. Cine stie? Cine poate spune ce se mai afla acolo? Ce amintire fericita pretuieste? Ce chip frumos pastreaza? Ce sentiment nobil apara? Ce dorinta aprinsa il mana? Ce... il arde? Insa, desi nebun, el nu depasise niciodata pragul tolerantei... sau pe cel al iertarii. Cine l-a iertat pe el vreodata? Nimeni. Dar el totusi iarta... asa o iertare, asa o caldura in ochii lui sclipitori... dar fara pupila... Singur si lipsit de vreun motiv anume de a trai... a... trai? Nu, el nu traieste... el nu mai traieste. Singur si lipsit de vreun motiv anume de a... exista... este ca o frunza toamna: paraseste... pleaca si el... se duce acolo unde il bate vantul. Se tot duce, se duce, se duce... Dar nu mai vine ... de ce... sa mai vina? Cine il asteapta? Il asteapta oare cineva? Nu... nu-l asteapta nimeni. Deci... de ce sa vina? El numai se duce. El e cel ce vesnic se duce... Degeaba astepti - nu vine... Nu mai revine in acel loc... acel loc pe care toti il avem inauntru nostru si pe care numai noi il stim... acel locsor unde ne regasim, unde noi suntem stapanii - acel loc unde nimeni nu poate pune mana, decat noi. El nu are asa ceva. El nu... el... e un mare nu. O negatie prin sine, natura sa. Toti l-au negat, toti l-au refuzat, toti l-au uitat... si nimeni nici macar nu s-a uitat. El nu prea e... Banuiesc, acum, ca ceilalti si-or fi dat poate seama... poate nu-l mai ocarasc, nu-l mai ocolesc... e doar un foc mergator: fiinta, lucru, om, sentiment, animal, fiara, dorinta, cal sau orice altceva! Tsaeti era... e misterul insusi. Tsaeti... da, asta era numele lui - inima focului - pe care il rostea de fiecare data cand isi amintea de trecut, cand ii batea vantul prin pletele-i de foc... sau cand vreun calator mai breaz avea neinchipuitul curaj de a se lua dupa dansul! Ei, de asta nu-i placea lui sa fie numit bestie: el nu prigonise si nu urase niciodata pe nimeni. Insa flacarile lui... da. De aceea era totdeauna singur. Nimeni nu avusese inca... rabdarea sa-l vindece... sa-l linisteasca, sa-l tamaduiasca, sa-l compatimeasca... sa-l ierte! Sau macar... macar sa-i incheie suferinta. Nu, nu era si nu fusese nimeni. Nu e nimeni... nu e nimeni pentru el in pe acest pamant. Nu e... Tsaeti... e insa pentru toti. Alaturi de fiecare in cele mai grele momente. El e reazemul, el e ajutorul, dorinta, speranta, iesirea, izbanda... Nimeni insa nu-l vede, nimeni nu-l mangaie... Nu i se multumeste niciodata. Inima focului... Tsaeti... are o inima de foc! Cine stie? El poate ca mai umbla si acum, azi, in cautarea lui fara rost, nestiutor - saracul - ca lumea s-a schimbat. Ca nu mai e loc... ca nu mai e timp... pentru el. Numai e nimic... si pentru el - pentru o inima de foc. Ah, Tsaeti... kaleith'skylro. Editat Noiembrie 6, 2006 de Renata_necromantica Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
elend 0 Raportează post Postat Noiembrie 6, 2006 Ma gindesc ca unele intilniri se transforma cu usurinta in povesti de groaza. Depinde de gasirea partenerilor potriviti. Aha. Ma amuzau raspusurile voastre cand am dat de replica asta si mi-am amintit singura mea intalnire blind. Chiar a fost de groaza, dar mai bine judecati singuri. Tipul avea ciupituri pe fata, un ochi mai deschis decat celalalt, o pata in cap de par mai deschis la culoare si un dinte lipsa in fata. Cat timp am stat cu el la masa nu am putut scoate un sunet. Nu ma puteam uita la el. Nu am baut in viata mea mai repede o cafea, niciodata nu mi-a tremurat mai tare mana cand mi-am aprins tigarea. Avea un chip de criminal, de bataus.In drumul spre casa imi venea sa vomit la propriu. Toata seara am incercat sa ii uit chipul. Si acum nu imi vine sa cred ce mi s-a intamplat. M-am certat cu tipa care imi facuse lipeala cu asa un monstru. IN VIATA MEA NU MAI ACCEPT BIND DATE!!! Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
scorpionhunter 1 Raportează post Postat Noiembrie 7, 2006 Astazi, Karl Uphoff, un muzician rock, crede in viata de dupa viata. Motivul convertirii lui metafizice este simplu. In 1969 a primit un telefon de la bunica lui decedata. Karl avea 18 ani la moartea bunicii. Intre ei exista o legatura aparte. Spre sfarsitul vietii, batrana doamna devenise surda si se ajutase mult cu nepotul ei. Karl lipsea deseori de acasa si ea avea obiceiul sa-l sune pe la prietenii lui. Pentru ca nu era in stare sa auda ceva la telefon, ea se multumea sa formeze numarul, apoi astepta putin si, pronunta aceste cuvinte : " Karl este la voi? Spuneti-i sa se intoarca acasa." Uneori repeta mesajele, apoi inchidea. Apoi forma urmatorul numar de pe agenda. Totusi aceste apeluri incetasera cu doi ani inaintea mortii cand sora lui Karl incepuse sa aibe grija de ea. La doua zile dupa moartea bunicii, Karl hotaraste pe neasteptate sa faca o vizita domnului si doamnei D'Alessio, din Montclair, New Jersey, al carui fiu, Peter, era unul din prietenii lui. Peter si Karl se aflau amandoi la subsol cand a sunat telefonul. Cei doi baieti au putut sa o auda pe doamna D'Alessio vorbind nu prea politicos cu interlocutorul ei. Karl a fost mirat cand mama lui Peter l-a strigat spunandu-i ca o doamna batrana il cauta la telefon. " Pretinde ca e bunica ta si ca are nevoie de tine. Repeta mereu aceiasi fraza." Karl a urcat scara in fuga, a luat receptorul, dar intre timp legatura se intrerupsese. Chiar in aceiasi seara, dupa ce se intorsese acasa, telefonul lui Karl a mai sunat de cateva ori. Dar nimeni nu vorbea cand ridica receptorul. Pe la ora doua noaptea a sunat din nou telefonul si Karl a auzit in telefon vocea bunicii sale care-i spunea :"Karl am nevoie de tine. Ai plecat de atata vreme si nu te-ai mai intors. Vino acasa, te astept." Karl a ramas foarte speriat si foarte surprins de telefonul primit. VOI NU ASTEPTATI UN TELEFON DE PE LUMEA CEALALTA??? :D Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
binca_dulcik 0 Raportează post Postat Noiembrie 7, 2006 (editat) mie mi s-o intimplat ceva ieri noapte.becul la camera mea se aprinde din hol unde mai e un intrerupator care aprinde becul afara pe terasa.eu deobicei cand dorm aud orice miscare si la un moment dat aud cum cineva aprinde becul si cum aveam ochi inchisi vedeam lumina dar a stat citeva secunde aprins si apoi s-a stins ma gindeam ca cineva a vrut sa iasa afara ca mai incurcam intrerupatoarele dar nu se auzeam nici o miscare.doar s-a aprins si s-a stins becul hei chiar acum s-a mai intimplat ceva s-a deschis usa de la intrare si m-am uitat nu e nimeni afara(stau la casa) si parinti mei sunt in casa aaa si usa a ramas deschisa incepe sa ma ia frica :jester: Editat Noiembrie 7, 2006 de ice_princes Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
