Contact
Facebook
Twitter
RSS
Jocurile psihologice şi parazitările satisfac foamea de structurare a timpului şi produc detensionare emoţională (acestea fiind motivatii biologice, confirmarea faptului că exist, sentiment generat de stimulii emotionali primiţi, chiar daca e vorba doar de stimuli negativi, pentru că jocurile psihologice generează doar un asemenea tip de stimulare emotionala). In realitate jocurile psihologice au ca rol confirmarea scenariului de viaţă (de genul totul e groaznic, nimic nu are rost, nu e nici o sansa etc.) şi avansarea acestuia spre rasplata finala. Un individ care a decis in copilarie sub influenta injonctiunilor parentale ca va avea un scenariu de viata tragic, va juca jocurile la intensitate maxima (gradul 3), sperând inconstient la un beneficiu final tragic al scenariului său, de tipul singuratatii, crimei, nebuniei, consumului de substante - alcool, droguri, sau sinucidere.
Nu exista joc psihologic cu beneficiu pozitiv si durabil de ambele parti (desi unii autori sustin asta). Cand initiatorul unui joc psihologic comuta in final si are ultimul cuvant, el se simte foarte destept in acel moment, insa beneficiul lui este de scurta durata, pentru ca va pierde proximitatea cu victima, sau victima se va intoarce impotriva lui, chiar atunci sau cu alta ocazie, continuand sirul de jocuri la infinit pana cand unul din jucatori ajunge decompensat psihic. Jocurile psihologice mai pot fi denumite si pacaleli, avand in vedere formula jocurilor descrisa de Eric Berne, care include in ecuatie o momeala si o comutare in final ("Jocurile Adultilor", "Ce spui dupa buna ziua" - Eric Berne si Alain Cardon - Jocurile manipularii). Jocurile care nu prezinta o comutare in triunghiul dramatic, AT-ul modern le considera parazitari (parazitare P-P, C-C, C-P, P-C). Parazitarile si jocurile au loc din starile negative ale eului, Copil Adaptat Negativ (neajutoratul, bosumflatul, pămpălăul, încuiatul), Copil liber negativ (Neastâmpăratul, Obraznicul, Copilul Demonic, Psihotic), Parinte Grijuliu Negativ, Parinte Normator Negativ. Intimitatea intre doua persoane, are loc intre statile pozitive ale eului (Copil liber, Adult, Parinte Grijiuliu pozitiv, Parinte Normator Pozitiv), si ea se face prin schimburi sincere, fara desconsiderari, exagerari, parazitari, jocuri. Detalii în Vann Joines, Ian Stewart - Analiza Tranzactionala astazi, o noua abordare.
Exemple de jocuri psihologice si parazitari. Ele au la baza proiectii psihologice si reflexe conditionate, totul in scopul cresterii stimei de sine pe spinarea celuilalt sau a obtiinerii in mod fortat a atentiei si dragostei de la celalalt.
1. "Ăştialalţi sunt mai prosti ca noi" (daca este jucat in casnicie, intre soti, denota lipsa de iubire in cuplu, şi-i invaţă pe copii sa se desconsidere, atât pe ei inşişi cât şi pe ceilalţi oameni); varianta scurtă: "ce proşti sunt ceilalţi"
2. "Ceilalti sunt mai destepti ca noi" (daca este jucat in casnicie, intre soti, denota lipsa de iubire in cuplu, şi-i invaţă pe copii sa se desconsidere in raport cu ceilalţi oameni)
3. "Ăia sunt mai buni ca ăilalţi" (este jucat de exemplu de suporterii huliganici de pe stadioane, care se simţeau valoroşi prin identificare cu eroii din basme când erau mici, iar acum ca adulţi fac la fel; si cand "eroii" favoriti pierd, sinele lor se neantizeaza; atunci e bine sa nu fi prin preajma, pentru ca lupta pentru reconfirmarea sinelui este dusa cu toti cei care le ies in cale; mai este jucat şi de indivizi complexaţi, ca pe o proiecţie pozitivă pe care o fac deseori când sunt angajaţi într-un dialog cu cineva faţă de care se simt inferiori, proiecţia este făcută tot in scop de identificare "vezi, eu îi laud pe ăia, asta ar trebui să-ţi dea de înţeles că eu s-ar putea să fiu la fel de valoros ca ăia"); variante scurte: "ăia sunt cei mai buni" sau "ce tari sunt ăia, ceilalţi sunt nimic"
4. "Hai să desconsider pe cineva ca să mă ridic pe mine în slăvi", cand cineva joacă jocul ăsta cu tine, s-ar putea să urmezi tu pe lista desconsiderarii, fie direct, fie indirect, prin bârfă.
5. "Hai sa te desconsider pe tine" cu varianta soft "Jucaria mea e mai frumoasa ca a ta pentru ca eu sunt mai frumos si mai destept ca tine".
6. "Da, dar pentru că..." (comutarea din victima în agresor); cineva se da victima, il ajuti, la urma el respinge ajutorul pe motivul "da, dar pentru că...sfatul tau e prost, adica tu esti prost...eu continui sa caut ajutor in alta parte"; varianta populară: "şi-aşa-i rău şi-aşa nu-i bine"; dacă la inceput erai salvator şi ofereai ajutor unei victime, iată că la final ai devenit tu victimă iar victima persecutorul tău. Poţi să comuţi din nou în persecutor şi să spui celui care ţi-a respins ajutorul că e "irecuperabil", apoi acesta poate să comute din nou in victimă şi să se plângă că nimeni nu vrea sau nu e în stare să-l ajute. Acest joc e greu de evitat, dar se poate stopa imediat după prima comutare spunând "sigur, chiar îţi recomand să cauţi soluţii şi în altă parte" (psihologie inversă, să pui oglinda în faţa celui care joacă).
7. "Ai ajuns si tu ca mine, ha, ha" (se poate juca constatand mereu eşecurile sau minusurile majore din viata cuiva prin comunicare directă, este jucat în grupurile de "prieteni" rataţi social, material, fără relaţii cu sexul opus, poate fi un joc de încheiere, dupa care protagonistii se pot ucide intre ei sau se pot duce să se sinucidă individual, sau de ce nu, in grup). Este jucat des de către alcoolici, în stare de ebrietate, după care se termină la spital.
8. "Vei ajunge si tu ca mine, da, da" sau "Las` ca o sa vezi tu, o să păţeşti ca mine" sau "Vezi, o să păţeşti şi tu la fel"(este jucat de catre cel care se simte fără nici o şansă, în faţa celui pe care l-ar dori din invidie fără nici o şansă); este jucat în speranţa că se va ajunge la "ai ajuns şi tu ca mine, ha, ha".
9. "Victima" sau "Nimeni nu mă iubeşte!" - este jucat mai des tot la ţară, atât de bărbaţi cât şi de femei, care spun "Toată viaţa mea am muncit şi nimeni nu mi-a dat nimic!" sau "Toată viaţa mea am fost amărât deşi am muncit din greu" (astfel părinţii îşi proiectează inutilitatea propriei vieţi în copiii lor - scriptul de ţăran). Cei care au încetat să se mai văicărească, sunt şi cei care s-au desţărănit (au reuşit să părăsească definitiv satul).
10. "O să fiu din ce in ce mai mojic cu tine, ca să văd cât de mult mă iubeşti" - este o variantă a jocului "kick me". Motivaţia de suprafaţă este obţinerea proximităţii în mod forţat, "Uite, vezi ca pot sa fiu intim cu tine? Si asta chiar dacă tu nu vrei!" (viol emoţional). Scopul real e reconfirmarea poziţiei de viaţă ("eu nu sunt ok - ceilalţi nu sunt ok pentru ca în final mă vor părăsi, aşa cum făcea şi mama cand eram mic") şi avansarea scenariului spre răsplata finală (singuratatea).
11. "Vezi ce mult te/vă iubesc?" - este jucat indeosebi de femeile de la ţară, care pot spune bărbaţilor sosiţi de la muncă: "Săracii de voi, ce greu trebuie să vă fi fost" sau care tocmai sunt angajati intr-o muncă grea: "Bieţii de voi, ce greu trebuie că vă este!". O alta modalitate de a juca acest joc se observa la parintii deosebit de grijulii cu nevoile fizice (mancare, haine, caldura) ori de sanatate ale copilului insa refuza copilul ori de cate ori acesta cere o jucarie (care e bucuria sufletului). De unde se deduce ca acel copil e tratat ca un obiect (agresorul parinte are grija de corpul victimei copil, pentru ca acesta urmeaza sa-l despagubeasca pe agresor, cum ar fi de ex. sa fie in viata ce a dorit parintele si nu a putut). Asa poate invata un copil ca "trebuie sa fiu bolnav pentru a obtine ce doresc, o excursie, o jucarie". Acest joc este manifestarea ipocriziei.
12. "Salvatorul" sau "scufita roz", "dacă salvez nişte suflete, o sa fiu si eu salvat, de D-zeu", e un non-sens, salvarea e individuala, ca si raspunderea pentru ce am facut. Salvarea poate deveni o acţiune compulsivă, un driver ("Salvează!"), câte suflete trebuie să salvez?
13. "Mă bucur ca nu mi s-a intamplat mie asta" sau "Uite ce au păţit ăia" (o variantă de "hai să ne bucurăm că a murit capra vecinului")
14. "Datornicul": banca este parintele care iti structureaza timpul ca sa nu te alienezi si sa ai stroke pozitiv cand iti platesti rata; este jucat de catre cei care iau credite multiple, simultane, ca la urma sa le mai ramana bani doar de franghie si sapun.
15. "Hard to get" sau "Stiu că m-ai dori dar vezi, tu nu te ridici la nivelul meu" sau "Sunt scump la vedere" sau "Prezenţa mea costă" sau "Mă retrag puţin de pe scenă pentru a fi rechemat din nou ca să-mi (re)confirm valoarea asupra lor/ta"; este un joc erotic dar poate fi si unul social.
16. "Disponibila": "sunt disponibilă, dar nu pentru tine, ha, ha"; este un joc erotic. Ca sa devina un joc social, ar trebui sa se transforme in "hard to get". Femeile care joacă "disponibila" se pot alege cu un viol.
17. "Transexualul" - "E greu sa ma valorizez ca barbat, trebuie sa muncesc, trebuie sa am creier, încredere in sine, rabdare, mai bine înghit nişte estrogeni, apoi o sa-mi crească niste ţâţe, imi pun şi o fofoloancă şi totul vine de la sine, başca o sa le dau cu tifla fraierilor de sex masculin care nu au făcut ca mine". Că transexualitatea e un joc psihopatologic demonstrativ, se vede bine la mitingurile transexualilor.
18. "Homosexualul" - "Mama e o scorpie, sora mea e o ticăloasă, toate femeile sunt nişte bestii, dar bărbaţii mă iubesc, şi eu îi voi iubi pe ei". Atunci când homosexualitatea nu e determinată genetic, ci datorită unui părinte de sex opus oribil, e un joc psihopatologic. Desigur, toţi homosexualii vor spune că aşa s-au născut. Se poate observa însă strădania cu care un homosexual de cauză psihologică încearcă să convingă că el e aşa nu prin alegere personală (şi inconştientă) ci pentru că instinctul a decis asta. Dacă ar fi aşa, atunci nici în cot nu l-ar durea că e homosexual, dar tocmai pentru că e o alegere şi o minciună de sine, el încearcă să se disculpe dând vina pe instinct. Totuşi, sinele original se va revolta mereu în aceşti oameni, iar viaţa lor în general este una mizerabilă, care se învârte în jurul acestei minciuni pe care sinele original al lor nu o va accepta niciodată (a se vedea viaţa lui George Michael). În general, homosexualii au o viaţă personală plină de conflicte cu autoritatea, iar conflictele nu sunt pe tema homosexualităţii. Însă lupta pentru confirmarea sinelui fals îi târăşte pe multe tărâmuri de conflict.
19. "Prostituata" - poate fi un joc de tipul "Am să le arăt eu lor dar...numai pe bani" sau "O să mi-o plătiţi voi (bărbaţii) pentru ce mi-au făcut tata şi mama". Este un joc demonstrativ, de răzbunare. Duce la alienare in final (alienare inseamna instrainare de oameni). Prostituata nu traieste cu banii incasati, ci prin acei bani, de aceea nici nu negociaza pretul pentru că o reducere ar insemna pentru ea automat o stirbire a valorii personale. Dacă nu-şi încasează banii (pentru că nu i-a cerut înainte), sinele ei se neantizează, atunci poate deveni o fiară. Îşi poate ucide clientul. Deşi prostituatele sunt lipsite de confirmări afective, ele decompensează greu pentru că primesc totuşi niste bucurii, sexuală (de la anumiţi clienti care arata mai bine), materiala (banii). Doar acele prostituate decompenseaza psihic si ajung la marasm fizic, care sunt deja goale afectiv din familie, care se izoleaza (nu au prietene), care agreseaza clientii subtil (prin interdictii, sa nu fie atinse ici, colo, etc., prin priviri ostile, etc.). Odata ajunse la marasm fizic, pierd si clientii, iar odata cu ei si bucuriile mai sus amintite, iar de aici pana la decompensare psihica si suicid e doar un pas.
20. "Hoţul" - poate fi tot un joc de răzbunare şi despăgubire mai mult de ordin material, "O să iau (hotul nu se gandeste ca fura, ci ia ceea ce crede ca este de drept al lui) de la voi tot ce nu mi-au dat tata şi mama".
21. "Excrocul" - este un joc de despăgubire în primul rând de ordin moral, şi mai apoi material, "Te voi păcăli să-mi dai tot ce doresc de la tine, pentru că şi alţii (mama, tata) m-au păcălit pe mine şi nu mi-au dat nimic" sau "Te-am păcălit, deci sunt deştept, nu prost cum credeau mama şi tata că aş fi (ori colegii de scoala)".
22. "Şantajistul" - poate fi jucat cel mai simplu din poziţia funcţionarului public care nu-şi face datoria fără o plată suplimentară. Ceea ce denotă ca acesta se află acolo nu pentru a-şi face datoria, ci pentru a profita de poziţia care o ocupă. Cel mai dur caz de şantaj îl practică medicii care condiţionează actul medical de o plată anterioară, stabilită de ei funcţie de statutul pacientului, "vă costă atât, punct" adică "banii inainte, sau mori". E o asemănare intre prostituate şi prostituaţii profesionali, pe undeva e tot un şantaj. Şi prostituata spune "Dacă vrei să te finalizez, scoate banii înainte".
23. "Procesomanul" sau "le arat eu lor", Copilul din jucator vrea să se introducă cu forta pe uşa părinţilor tocmai când aceştia sunt intimi şi se simt cel mai bine, din invidie. Aşa că anumiţi vecini dezvoltă un hobby din a te da pe tine în judecată de 10 ori pe an, ca tu să nu te simti bine cu familia, pentru că vecinul e singur si nu are ce face, aşa că îşi structurează şi el timpul cumva, ca sa nu se alieneze de tot. Iar la tribunal cand eşti citat, are ocazia sa comute în Parintele paranoic (pe care l-a avut) şi să socializeze cu tine prin reclamaţia pe care ţi-o citeşte judecătorul. Căci altfel, Copilul timid din reclamagiu nu are curajul să socializeze, decât prin intermediari. Posibil că după ce se va plictisi de jocul "procesomanul" să se apuce de jucat "piromanul" şi să-ţi dea foc la uşa apartamentului. Orice stroke repetat prea mult, produce toleranţă, aşa că e nevoie să fie înlocuit cu stroke-uri mai puternice. Ori să dai foc la vecini e o sursă puternică de stroke-uri.
24. "Manipulatorul" - un joc pe care l-am descris aici, la Coaching.
25. "Uite ce jucării am eu, pa!" (e o variantă benignă dar enervantă a variantei hard descrise mai sus).
26. "Provocatorul" sau "instigatorul" sau "luaţi-vă la bătaie, tu cu el" sau "când doi se ceartă, al treilea câştigă". De exemplu când doi bărbaţi se bat pentru o femeie, aceasta chiar dacă nu vrea neapărat, are ocazia să-şi confirme valoarea erotică, pur şi simplu în mod pasiv. Războiul e de asemenea un joc de tipul "luaţi-vă la bătaie, tu cu el" în beneficiul unui cerc restrâns de politicieni instigatori-provocatori, care nu participă niciodată concret la joc, (unii au fost traşi la răspundere de tribunale internaţionale, alţii nu).
27. "Cerşetorul" sau "sunt al nimănui, nimeni nu mă iubeşte, nu am pe nimeni, aşa că uitaţi-vă la mine şi suferiţi alături de mine, iar privitul vă costă cât doriţi dvs." Cerşetorul alege inconştient să-şi plângă de milă şi să valorifice material acest fapt de la cei care se identifică cu starea lui, "îl ajut că poate ajung şi eu ca el". Sau, unii isi cumpara placerea de a se simti marinimosi, atunci cand ofera un bănuţ unui cerşetor. Mila inseamna şi desconsiderare. Si totusi...pentru a intelege de unde vin acesti pioni de sacrificiu ai societatii, de ce situatia lor se perpetueaza in Romania, recomand lucrarea "PSIHOLOGIA PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALE".
28. "Seducţia", "Seducătoarea" sau "Tu trebuie să mă doreşti şi eu să-mi dau acceptul". Este jucat de femei care nu au curajul sa propuna nimic concret şi direct unui barbat, pentru ca nu au suficienta incredere in sine, in felul in care arata, etc. De regula o femeie care incearca sa obtina un beneficiu pe calea seductiei, este seductiv-manipulativa, totdeauna. Foarte greu se poate ajunge la intimitate emoţioanlă cu asemenea persoane, pentru că nu sunt sincere. Jocul e de fapt, "ce-mi dai ca să-ţi dau". Unii ar spune şi ce, să stea aia ca o maimuţă nespalată şi neingrijita sa nu cumva sa seduca vreun bărbat? Am auzit că în ţările germanice femeile seduc mai discret, dar se spală bine şi nu put a....corupţie sexuală. Se poate spune totuşi că şi un bărbat care respinge total seducţia, o face pentru că nu are încredere în sine în raport cu sexul opus.
29. "Politicianul" sau "jocul politic" descris aici.
30. Jocul puterii. Patriarhul este cel care decide cine are drept de viata si moarte, anume, el. Este jocul prin care agresorul "convinge" victima să creadă că el, agresorul, are "putere de viaţă şi de moarte asupra victimei". Se face prin intimidare, violenţă fizică extremă, verbală ("taci că te omor, ori faci cum spun eu, ori mori" etc.) şi prin lovituri sub centură. Tactica loviturilor sub centura, este o strategie de agresare verbala absoluta, în care agresorul loveşte în cele mai intime şi evidente minusuri, defecte fizice/mentale şi greutăţi sociale pe care le are sau le întâmpină victima. In plan fizic, tactica loviturilor sub centura este descrisa in Biblie prin textul "tu erai cel care loveai în cel căzut" in opozitie cu "cel care nu va stinge mucul care mai fumegă". De exemplu, un violator, isi extrage satisfactia psihologica din jocul puterii pe care il exercita asupra victimei. Dominarea si intimidarea absoluta a victimei, cu teama de moarte iminenta pe care o produce asupra acesteia, este ceea ce cauzeaza trauma cu tot ce implica ea (frica de moarte, ura pentru actul sexual, ura la adresa barbatilor, preluarea vinei si a responsabilitatii pentru viol uneori, cand familia acuza victima). Uneori jocul puterii il fac tatii sau bunicii. Ei vor sa fie considerati "patriarhii".
31. "Retragerea dragostei" sau „Du-te`ncolo, vino`ncoace, lasă-mă şi nu-mi da pace”. Este un joc similar cu "Vezi, sunt disponibila, dar nu pentru tine", cu diferenta ca in loc de momeala sexuala sunt folosite sentimentele (dragostea), "te accept, nu te mai accept" echivalent cu "existi, nu mai existi, pentru ca asa vreau eu". "Retragerea dragostei" este un joc folosit in mai multe scopuri. Unul este pentru a-l îngenunchia pe dependentul de dragostea venita de la agresor, pentru a-i arata cine da drept de existenta. Pentru ca dragostea este stroke-ul cel mai puternic care il face pe celalalt sa simta ca exista (mai ales atunci cand acesta e dependent de dragostea celuilalt, sau cand e vorba de un copil vis-a-vis de parintii sai). Alt scop poate fi un santaj planificat, anticipat, "uite ce pot sa-ti fac daca mi te vei opune". Jocul poate fi practicat la persoana a 3-a prin "a da dos de cineva" sau "a te lepada de cineva", desi la persoana 1-a cel care se leapada spune altceva (cu alte cuvinte, agresorul isi declara dragostea in fata victimei, dar fata de alte persoane, o neagă). Ca si consecinte, practicarea sistematica a acesui joc, poate produce teama de abandon, frica de neant, intarirea dependentei victimei fata de agresor, luarea deciziei pentru suicid din partea victimei. Pozitiv, acest joc poate determina o rupere afectiva totala si permanenta a victimei fata de agresor (mai greu in cazul copiilor), deci un efect contrar la ceea ce se asteapta agresorul. De fapt, agresorul nici nu recurge la acest joc, daca victima are premize de a deveni independenta material, locativ. Cum se practica concret acest joc? Mai ales prin mesaje non verbale, retragerea brusca a suportivitatii, compasiunii, ignorare, intoarcerea spatelui, prin a rade cand celalalt e in impas grav. Sau, exemplu concret: jignesti partenerul de viata, il devalorizezi, printr-o discutie provocata la ora culcarii, pe un punct slab al lui, apoi te retragi in alta camera si il lasi sa sufere, stiind ca nu va putea adormi fara consolarea ta. Sau il trimiti in alta camera, sa doarma, dupa ce l-ai atacat in stima de sine. Izolarea la care supui partenerul este comutarea din jocul "Retragerea dragostei", asta dupa ce ai pregatit terenul, l-ai atacat si l-ai invins. Daca partenerul vine la usa camerei tale, si cere sa fie luat in brate, si se plange ca nu poate adormi, ai confirmarea ca e total dependent si invins. Daca continui asa, il poti face fie sa te paraseasca definitiv, fie sa isi piarda sensul de a mai exista, si sa se sinucida.
32. De la jocul "atinge-respinge" la "să mă doreşti dar să nu mă ai". O varianta de joc "Retragerea dragostei" este jocul "atinge-respinge", jucat de mamicile care nu-si iubesc bebelusii (femeile care procreaza pentru a lega barbatul de ele ori ca sa aiba o justificare pentru a ramane pe un anumit teritoriu, in casa cuiva). Aceste femei pot oferi afectiune bebelusilor cand si cat timp au ele nevoie, de fapt se hranesc din dragostea neconditionata a bebelusilor. Cand are bebelusul nevoie, atunci mama nu e disponibila. Un copil nu se lasa singur pana la varsta de 5-6 ani, pentru a avea o dezvoltare emotionala sanatoasa. Si de asemenea un copil nu poate fi mintit ca e iubit. El va simti asta inconstient. Consecinta jocului atinge - respinge poate fi melancolia la copilul mic (in cazul copiilor sensibili). Mama poate transmite non verbal copilului (care cere insistent prezenta ei permanenta), mesajul, "vezi, acum ma ai, acum nu poti sa mă mai ai", zambindu-i rautacios. Asa poate sa apara in copil retragerea in sine, sau disperarea. De fapt jocul devine "să mă doreşti dar să nu mă ai". Sunt fete care spun iubiţilor lor repetitiv la fiecare telefon "să te gândeşti la mine" (intărirea dependenţei).
33. Suicidul. In anumite cazuri, suicidul dus la bun sfarsit e un joc de razbunare al victimei asupra agresorului (privit din afara). Daca suicidul are loc ca si consecinta a jocului descris mai sus, "Retragerea dragostei", atunci suicidul nu este altceva decat urmatoarea comutare a victimei la jocul agresional de ansamblu. Trupul neinsufletit ramas in urma, este apogeul fazei anale freuidiene, "mizeria" care o lasa in urma victima, in casa agresorului. Exemplificare: in anumite cazuri, o pisica agresata de stapan, se duce si defecheaza pe perina din patul stapanului. Este un mesaj transmis prin ceea ce Freud denumea "faza anala", victima face mizerie pentru a se razbuna pe agresor. La fel si cu suicidul provocat de agresor, poate conduce la "mizerie". Dupa ce agresorul se pomeneste cu trupul mort al victimei in casa sa, poate avea reactii surprinzatoare, poate sa planga dupa victima, din cauza dependentei emotionale (mai rar a unei constientizari temporare), sau poate sa nu regrete nimic si sa se ocupe exasperat de pregatirile pentru inmormantare, "uite ce probleme mi-a lasat pe cap, inmormantarea, si nici nu am bani de asa ceva". Enurezisul copiilor abuzati emotional, poate insemna acelasi lucru, o faza anala. Victima face mizerie iar agresorul primeste un semnal: "victima cedează", deci "munca mea de agresare psihica nu e in zadar". Enurezisul se produce pentru ca in timpul somnului, creierul e preocupat intens pentru a procesa senzatiile emotionale negative din timpul zilei, sau pentru a suplini golul afectiv prin vise compensatorii ("visuri ca viaţa" atunci cand viata reala emotionala nu e), si aloca prea putini neuroni controlului sfincterial. Totusi, urinarea insasi produce o detensionare emotionala care vine ca o completare pentru ceea ce creierul incearca deja sa facă prin visuri (copiii cu enurezis, au visuri extrem de vii, colorate, intense emotional. Tocmai pentru ca in familie, viata lor e goala, nu primesc dragoste). Suicidul mai este si modalitatea prin care victima invinsa, taie jocurile agresorului. Normal este ca o victima sa devina independenta si sa plece de langa agresor. Independenta, plecarea, ignoarea, sunt mijloacele prin care jocul agresional este taiat. Suicidul este tot o plecare, si tot o taiere a jocului. Fara Victima, nu mai exista Agresor, nici Salvator. Uneori suicidul este un decont, victima decontează cu viaţa în schimbul despăgubirii pe care nu a putut să o ofere agresorului (de ex., caz real, tatăl divorţat de mamă, aflat in Italia la munca, spune copilului său prin telefon "pentru notele tale mici, te voi omorî în bătaie" iar copilul se sinucide, în acest caz suicidul este un decont).
34. Jocurile de autoagresiune psihică. Au loc in triunghiul dramatic al lui Karpman, dupa schema miniscriptului descrisa de Taibi Kahler (vezi Ian Stewart - Analiza Tranzactionala astazi, o noua abordare, pg.111). In schema pot fi introduse personaje imaginare, D-zeu, diavolul. Iata un posibil mecanism de autoagresiune. Victima intra in driver (fi perfect, fa eforturi, salveaza-te, etc.). Pentru ca este epuizata fizic si psihic, nu poate executa comenzile din driver-ul parental. In psihoterapie, victima poate afla ca parintii sunt agresorii din cauza carora acum nu mai are energie. Din driver, victima trece in pozitie de persecutor, folosindu-se de D-zeu pe post de unealta a persecutiei. Scopul este revendicativ ("ve-ti ajunge sigur in iad pentru ceea ce mi-ati facut" etc.). Victima poate sa treaca la a-si ameninta agresorii (parintii) cu "pedeapsa divina", cu "iata ce mi-ati facut, va asteapta iadul". Evident, nimic nu se intampla. Agresorii isi vad mai departe de treaba lor, iar victima de neputina ei. Pentru a-si justifica comportamentul parintilor (poate sa fie partenerul de viata), victima va cauta justificari, aducand un nou personaj in scena, Satan ("era imposibil sa-mi faca ei asta, doar daca sunt posedati de diavol"). In spatele acestei justificari, sta de fapt dorinta victimei de a-si disculpa agresorii ("nu ei au facut asta, s-ar putea sa fie ceva bun in ei, s-ar putea sa ma pot baza pe ei, deci îi pot ierta, am nevoie sa-i iert pentru ca singur nu ma pot descurca"). Evident, agresorii (sau agresorul) este inconstient si va repeta paternurile de agresare ale victimei. Victima poate incerca alte pozitii in triunghiul dramatic. Aceea de Salvator, "trebuie sa-mi salvez parintii, partenerul, pentru ca vor ajunge in iad, trebuie sa le deschid ochii". Victima spera cu asta sa-si imbuneze agresorii pentru a-si face traiul alaturi de ei cat de cat suportabil. Dar agresiunea se repeta. Pentru ca victima isi pastreaza statutul de Victima. In finalul procesului miniscriptului, victima trece din driver, in Persecutor, apoi in Salvator si apoi in Victima ("nu mai am nici o sansa, trebuie sa ma sinucid"). Victima, in pozitia de Victima, se poate sinucide mental de mii de ori in fiecare noapte ("laşii se sinucid de mai multe ori pana sa moara odata" spun cinicii). Cauza este neputinta victimei de a-si depasi conditia de victima, dar si neputinta de a-si ierta la infinit agresorul. Unii terapeuti, imprima victimei comanda "Nu există D-zeu, nu exista drac", tocmai in incercarea de a smulge victima din acest proces de autoagresiune. Nu de putine ori, chiar victima are un trecut pătat, si isi proiecteaza Parintele Critic Negativ mental in D-zeu pentru a se autoacuza/autocondamna. Deci iata cum se ajunge de la neputinta de a ierta pe ceilalti si pe sine la negarea divinitatii in scopul eliberarii din procesul de autoagresiune psihica. Atitudinea revendicativa, de despagubire, de razbunare a victimei, coroborata cu neputinta victimei de a se confrunta cu agresorul, o face pe victima sa recurga la un delir mistic revendicativ (D-zeu este chemat la nesfarsit pentru a aduce salvare si razbunare). Evident, D-zeu nu va veni niciodata. Ceea ce se intampla in urma acestui proces care inseamna de fapt justificarea pasivitatii, este doar decompensarea pshica a victimei. Uneori decompensarea ia forma schizofreniei paranoide cu delir mistic. Este oare înţelept să-l aducem pe D-zeu în mizeria noastra? Cea mai buna rugaciune pentru credinciosi este dupa parerea mea „Sa nu ispitesti pe Domnul D-zeul tau” (o varianta de "Faca-se voia Ta" in loc de "Sa ne rugam sa se pogoare foc din cer asupra lor?"). Tipul de credinta care presupuna razbunare divina, nu e credinta autentica. Acesta este doar un exemplu de joc de autoagresiune psihica. Toate jocurile au loc in triunghiul dramei, in care victima isi aloca pe rand cele trei roluri. Dar scenariul poate sa fie diferit. Unii nu isi construiesc un delir mistic revendicativ, ci un delir de Salvator, in contexte fantastice. Se pot vedea ca fiind agentul 007 sau chiar mesia. Delirul poate fi insotit de halucinatii vizuale. Chiar si dupa ce s-au trezit din delir, nu le vine multa vreme sa creada ca tot ce au visat nu a fost adevarat. Principiul este "visul e o nebunie scurta, si nebunia e un vis lung".
Oamenii sunt îndrăgostiţi de jocurile pe care le joacă inconştient, pentru că prin ele îşi obţin stimulii necesari vieţii psihice şi emoţionale, ba mai mult, prin aceste jocuri se iubesc pe ei înşişi desconsiderând pe alţii (parazitism sau vampirism emoţional). E o metodă simplă. E mai uşor să te simţi valoros aruncând cu piatra în capul altuia decât să fi valoros prin tine însuţi.
Toate jocurile implica desconsiderarea de sine sau a cuiva (fie a celui care joaca in prima faza, fie a celorlalti, iar la urma a tuturor) si au ca motivatie inconstienta despagubirea personala pentru stima de sine scazuta (să-i cobori pe ceilalţi la nivelul tău), motivatia biologica e structurarea timpului, obtinerea de stroke-uri (stimulare emotionala). Dorinţa de despăgubire vine dintr-o vanitate extremă. Iar vanitatea se datorează in parte si structurii (ne naştem cu ea). După cum se vede, unele jocuri pot fi jucate şi cu noi înşine, şi fac parte din minciuna de sine (ne păcălim singuri).
Ce să faci ca sa nu mai joci (e vorba de jocurile dure care implica desconsiderari si judecati de valoare): :
- reconstructia sentimentului valorii personale, in pasi mici (cariera, profesie, hobby-uri)
- evitarea ciclului introiectie - proiecţie (introiecţie cu lucruri şi fapte negative, apoi proiecţia lor asupra altor persoane)
- evitarea situatiilor care conduc la jocuri, inclusiv a anturajelor cu cei care "joaca"
- structurarea timpului prin "activitati" si "intimitate", relatii de calitate (cu prieteni de calitate, cu partener de calitate); intimitatea se refera la relatii Copil-Copil avand la baza iubirea, fara desconsiderari. Jocurile apar automat atunci cand nu exista iubire de sine si fata de ceilalti.
- sinceritate, să spui direct, dar cu bun simţ, ceea ce doreşti, nu ceea ce vrea celălalt să audă, şi nu în aşa fel încât să obţii ceea ce ai dori de la el prin manipulare sentimentala, materială, erotică. Sunt foarte puţini oamenii care au curajul de a spune direct ceea ce vor. Dar aceştia sunt cei cu "inima curată" sau fără gânduri ascunse. Sinceritatea nu poate fi instantanee, fără a-l observa pe celălalt, cât e dispus să asculte şi să ofere, de aceea mai întâi se testează terenul, se observă ce mesaje non verbale emite celălalt. Pentru că sinceritatea poate deveni uşor o agresiune. Si copilul mic spune direct ce jucarie vrea, pentru ca nu e constient daca parintii sai sunt dispusi sa i-o ofere sau au banii necesari.
- renuntarea la vanitate/invidie (aici e utila relatia cu D-zeu, care poate oferi consolare in orice situatie, ca in cazul lui Iov);
Aşadar jocurile psihologice descrise de analiza tranzacţională sunt expresia lipsei de Iubire. Jocurile psihologice, ca şi mecanismele inconştiente de defensă descrise în psihanaliză de Freud si fiica lui Anna (apoi detaliate de alţii) sunt infinite ca număr. Ele pot fi stopate prin acceparea şi înţelegerea oamenilor aşa cum sunt ei (ceea ce înseamnă Iubire).
Cel mai puternic stroke (stimul emoţional)
este confirmarea faptului că exişti. Această confirmare poate fi primită în cel mai intens mod atunci când simţi că eşti iubit. De aceea oamenii îşi caută un partener (in copilărie un prieten), la maturitate un partener de sex opus, nu pentru sex, ci pentru a primi confirmarea că există. O confirmare primită în condiţii de intimitate e cea mai intensă confirmare posibilă (nu discut de confirmările sociale, prin statut sau poziţie, putere, aia e altceva). În psihoterapie înveţi se te confirmi şi singur, dar asta nu ţine la infinit, de aceea nici un psihoterapeut nu îţi va recomanda să te călugăreşti. Şi pentru că oamenii au nevoie să primească această confirmare a faptului că există pentru că sunt iubiţi, sunt dispuşi la minciuna sentimentală în cuplu, "da, ne iubim" sau "pute-pute, da`i călduţ". Aşa apar manipulările, păcălelile, sau jocurile psihologice de căsnicie. Ce se intâmplă cu un copil care nu primeşte de la părinţi confirmarea că există, sau mai rău, primeşte mesaje subtile că ar fi bine să nu mai existe? Acest subiect l-am detaliat deja pe site (dar ca temă de studiu, căutaţi biografia lui Adolf Hitler, să vedeţi ce copilărie a avut). Unii din acesti copii isi pot indrepta agresiunea asupra lor insile (pana la psihoza), dar altii pot face ravagii in lume (in scopul de a-si confirma in mod fals, parazit, faptul ca exista, dar si pentru a se despagubi pentru ce au patimit).
Aceasta postare a fost editata de Oneiros: 29 March 2010 - 11:07 PM
