[lorelai1907]

Se intampla uneori ca parintii,in loc sa ne ghideze bine in viata,sa ne impinga cu putere exact in partea opusa.Nu din rautate sau premeditare,ci pur si simpla pentru ca la randul lor si ei au invatat gresit de la parintii lor.Cum trebuie procedat cu astfel de parinti?La maturitate e simplu:iti permiti sa fii amabil dar sa ii tii la distanta.Insa copil fiind e foarte greu:te fac sa fii confuz(sa nu stii ce e bine si ce e rau),iti fac reprosuri ca ii superi,cand de fapt ei sunt cei care au dat startul.Voi cum credeti ca s-ar putea salva un copil dintr-o siuatie de genul asta?

[gargbird]

Cel mai bine este sa le acorzi credit, oricat de absurd ti-ar parea. Spune "multumesc, Doamne" ca ai parinti care te suporta asa cum esti. Cand te vei hotari sa-ti iei zborul si sa fii independenta, atunci va insemna ca ei si-au incheiat misiunea. Asculta-ma pe mine, ma pricep la parinti.
Chiar daca nu am avut niciodata.

[lorelai1907]

gargbird, la Mar 26 2010, 11:55 PM, a spus:

Cel mai bine este sa le acorzi credit, oricat de absurd ti-ar parea. Spune "multumesc, Doamne" ca ai parinti care te suporta asa cum esti. Cand te vei hotari sa-ti iei zborul si sa fii independenta, atunci va insemna ca ei si-au incheiat misiunea. Asculta-ma pe mine, ma pricep la parinti.
Chiar daca nu am avut niciodata.

Casa parinteasca am parasit-o demult.Sunt recunoscatoare pentru ca ei exista si pentru ce au facut pentru mine.Insa in acelasi timp nu pot sa nu fiu suparata pe ei cand ii vad cum fac greseli foarte mari unul fata de celalalt,fata de mine si fata de familia mea.Am inceput sa retraiesc sentimentele din adolescenta cand eram plina de furie pentru felul in care se purtau.Totusi faptul ca esti parinte nu iti da dreptul sa iti fortezi copilul sa ia o anumita cale,mai ales cand aceasta nu e cea buna.Si dupa care sa iti reproseze ca la cate au facut ei pentru tine etc.In adolescenta am avut o perioada in care am luat-o razna.Puteam sa ajung rau.Daca asa as fi ajuns,vina lor ar fi fost de 90%.Tocmai pentru ca nu i-am ascultat,m-am putut feri de anumite lucruri neplacute.Deci,pana unde merge ascultarea fata de un parinte care greseste?As vrea sa aud cat mai multe pareri.

[nightwish]

Nu, nu le da dreptul, dar... asa sunt (uneori) parintii.
Presupun ca depinde de la caz la caz, dar cred ca este implicata, foarte mult, educatia primita de la parintii lor.
Noi pentru parinti, suntem toata viata copiii lor si de cele mai multe ori se vor comporta ca atare.
Posibil ca pe undeva sa se infiripe si putina gelozie.. cand tu, copilul, ai la randul tau familia ta.. poate se simt putin dati intr-o parte.

Comunica cu ei.

[lorelai1907]

nightwish, la Mar 29 2010, 08:38 AM, a spus:

Nu, nu le da dreptul, dar... asa sunt (uneori) parintii.
Presupun ca depinde de la caz la caz, dar cred ca este implicata, foarte mult, educatia primita de la parintii lor.
Noi pentru parinti, suntem toata viata copiii lor si de cele mai multe ori se vor comporta ca atare.
Posibil ca pe undeva sa se infiripe si putina gelozie.. cand tu, copilul, ai la randul tau familia ta.. poate se simt putin dati intr-o parte.

Comunica cu ei.

Am ajuns la concluzia ca in unele situatii devenim parintii parintilor nostri.Mai rau e cand nu vor sa asculte de nimeni si continua sa isi faca rau,facandu-ne implicit si noua.